Reportaj de pe-un butoi cu praf…

Stăm pe un butoi cu praf de puşcă, al cărui fitil este aprins. Butoiul se numeşte Republica Moldova, iar fitilul este Alianța pentru Integrare Europeană.

La 18 noiembrie 2011 AIE ne-a promis alegerea unui preşedinte al republicuţei, când ea nu are voturile necesare.

La ora actuală unica soluţie devine alegerea unui preşedinte din afara partidelor.

Dar 101 deputaţi ne se văd decât pe ei preşedinţi, prim-miniştri, miniştri etc., chiar dacă doar interimari.

În alte ţări, declarate republici parlamentare, preşedintele statului e, de regulă, o persoană aleasă din afara parlamentului.

În Ungaria fusese desemnat preşedinte al Ungariei – care are exact atâtea împuterniciri câte are la noi M. Lupu: întâmpină delegații străine şi împarte medalii – fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor Árpád Göncz, iar după el – preşedintele Academiei Ungariei, Ferenc Mádl.

La noi – cu ce ar fi mai rău Mihai Cimpoi?

Sau Gheorghe Duca? (greşeala preşedintelui Academiei este aceea că i-a crezut pe comunişti oameni serioşi, dar alegerea unei persoane de compromis, necompromise, ar fi fost o soluție în 2001, ca şi candidatura ilustrului om de ştiinţă Stanislav Groppa în 2005. De ce Voronin şi banda nu ar susţine acum, în 2011, una dintre aceste două personalităţi, ca să lase cel puţin impresia că un comunist nu este deloc obligat să fie şi perfid?!)

Un alt preşedinte excelent al republicii al fi academicianul Ion Bostan, unul dintre cei mai cunoscuți savanţi moldoveni de pe mapamond, cu un prestigiu deja acumulat (în 2003 regele Belgiei l-a decorat cu medalia de aur pentru inventică), care ar aduce un plus de imagine ţării.

La Festivalul de Literatură de la Berlin din 2010, scriitorul Aleksandr Daniel (fiul disidentului rus Iuli Daniel) mi-a spus între altele: „Voi aveţi un foarte bun preşedinte de ţară, de care nu au nici rușii, nici românii, şi el se numeşte Ion Ungureanu” .

Mai cred că ar putea fi un bun preşedinte de țară şi distinsul savant Andrei Galben, ale cărui articole pedagogice au avut impacturi deosebite în România şi Italia, fiind preluate de cele mai importante publicaţii din aceste ţări. La 23 octombrie, duminica trecută, istoricul Neagu Djuvara numea studiul demografic al cercetătorului nostru, în cadrul unei emisiuni a postului TV „România internaţional”, „o analiză excelentă”.

Să nu uităm că Republica Moldova are şi femei remarcabile, care ne-ar putea onora acceptând cea mai înaltă funcţie în stat: actriţa Ninela Caranfil, spre exemplu, ar putea fi pentru noi o variantă feminină a lui Ronald Reagan, actorul hollywoodian devenit şi un mare actor al politicii.

Ş.a. Lista rămâne deschisă.

Avem oameni valoroşi care au toate calităţile unui preşedinte de ţară, ca să putem împreună depăşi greutățile şi să putem face din cel mai sărac stat din Europa un stat prosper.

Din păcate, politicienii noştri nu văd decât persoanele care se află în curtea lor.

Dacă s-ar uita peste gardul partidului lor, ar descoperi că ograda republicană e cu mult mai largă şi ar putea găsi Omul de care au nevoie şi de care noi cu toţii avem nevoie.

E necesară o personalitate care ar fi preşedinte pentru întregul popor – albi şi negri, săraci şi bogaţi, tineri şi bătrâni, bolnavi şi sănătoşi, credincioşi şi atei, şi nu doar pentru membrii partidului din care face parte.

Să ne căutăm preşedintele nu în sala îngustă a legislativului (cel mai bun nu se află acolo!), priviţi mai atent în jurul dumneavoastră, pe stradă, la catedre, în mulţimile care vin la manifestări să asculte, la slujbele din interiorul bisericilor, pe scene , în librării, în spitale, şi sunt sigur că-l veţi găsi.

Sunt convins: merităm să avem un președinte care să ne merite.

Dacă vom fi deştepţi şi nu vom aştepta ca 101 parlamentari să ne vâre pe gât un preşedinte pe care nu-l vrem şi care nu ne vrea.