Restauratorul Dan Ionescu, ,,terapeutul” străvechilor relicve

Dan Ionescu este unul dintre primii restauratori de vestigii istorice confecționate din metal. Din păcate, s-ar putea să fie și ultimul: în curând, el va ieși la pensie și încă nu s-a găsit un ucenic doritor să-i ,,fure” meseria și să-i preia ,,moștenirea”.
Peste tot și pe toate meridianele lumii, istoria supraviețuiește prin vestigiile care au reușit că treacă prin barierele timpului. Cele mai impresionante sunt zidurile vechilor cetăți și orașe. Dar, cu mult mai relevante sunt obiectele de mici dimensiuni, care depun mărturie despre viața de zi cu zi a înaintașilor. Scoase la lumină de către arheologi în campaniile lor de săpături sistematice ori ieșite la iveală în urma unor întîmplări norocoase, acestea pot fi unelte, arme, podoabe diverse ori monede, toate vechi de secole și milenii, pe care acum le vedem doar în vitrinele muzeelor de specialitate. Dar, înainte să ajungă acolo, străvechile relicve au trecut, deja, prin mâinile dibace ale unor specialiști a căror măiestrie se plasează undeva, la granița dintre artă și meșteșug: restauratorii. Aceștia sunt cei care, anterior, le-au curăţate cu maximă atenție, le-au reparat iar mai apoi le-au conservat, astfel că, acum, par că au fost confecționate ieri-alaltăieri. În ultimele decenii, majoritatea vestigiilor metalice expuse în ,,Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie” din Constanţa au trecut prin mâinile restauratorului Dan Ionescu.

Ucenicul ,,bun la toate”

La fel ca majoritatea constănțenilor, și Dan Ionescu a absolvit, la vremea lui, Liceul „Mircea cel Bătrân”. Dar, în loc să se ducă să facă ,,șmotru” pe puntea cine știe cărui vapor, în speranța că, odată… cândva o să devină un veritabil ,,lup de mare”, tânărul de atunci a ales un alt drum în viață. Astfel că, în februarie 1974, a bătut la ușa lui Adrian Rădulescu, directorul Muzeului de Istorie și Arheologie din oraș, unde a cerut să fie angajat. Dar, întrucât nu exista nici un post disponibil, singura ofertă pe care a primit-o atunci a fost să lucreze ca ,,voluntar”. Și după cum își amintește și acum ,,Din februarie până în septembrie am mers zi de zi. Eram băiatul bun la toate în muzeu. Când ești tânăr le poți face pe toate, iar eu chiar le-am făcut. Am lucrat până la 1 septembrie 1974 și apoi s-a terminat”. Atunci, marea șansă a tânărului pasionat de istorie s-a numit Legea 53/1974 privitoare la înființarea laboratoarelor zonale de restaurare și conservare. Ulterior, el a participat la o serie cursuri de specializare în cursul cărora el a dobândit ample noțiuni de istorie la care s-au adăugat cunoștințe de chimie, fizică, biologie precum și de proceduri, concrete de restaurare și conservare a obiectelor muzeale.
Dobrogea însăși este o zonă arheologică extrem de bogată. Dar, tot în zona de competență a laboratorul de conservare din Constanța ajung și vechile relicve descoperite în județele Tulcea, Brăila, Ialomița, Călărași și Constanța. Totodată, un alt efect al Legii 53/1974, a fost apariția primei ,,generații” de restauratori din România. O generație din care face parte și Dan Ionescu.

Mulți au fost, puțini au rămas

În primii ani ai existenței lui laboratorul de restaurare din ,,Muzeul de Istorie Națională și Arheologie” din Constanța avea în compunere 12 specialiști, care se ocupau de vestigiile provenite din cinci județe. Apogeul a fost atins în anii 80 când tot departamentul număra 18 persoane, specializate în restaurarea metalelor, sticlei și ceramicii. Din 2004 acolo au mai rămas doar șase persoane. Dintre aceștia, Dan Ionescu este singurul specialist în restaurarea obiectelor confecționate din cele mai diferite metale. Cum se formează un expert restaurator? ,,Există cursuri de pregătire pentru fiecare tip de materiale și de obiecte. Dar, știți cum se spune… teoria ca teoria, dar practica ne omoară. Abia după circa cinci ani de activitate poți spune că ai început să ai suficientă experiență încât să poți aborda orice obiect pe care trebuie să-l restaurezi.” Câte obiecte i-au trecut lui Dan Ionescu prin mână? La câte le-a dat o nouă viață? Au fost zeci de mii de piese, provenite din diverse perioade istorice. Dar nu știe exact câte anume au fost. ,,Nu am stat niciodată să le număr. Și mai ales nu m-am atașat în mod special de niciuna dintre ele. Asta pentru că ar fi însemnat că le înșel pe toate celelalte” spune el zâmbind hâtru.

La braț cu istoria

Cu toate că, o viață întreagă s-a ocupat de vechile relicve, restauratorul Dan Ionescu nu a umblat prea mult pe șantierele arheologice. Nici nu era nevoie pentru că, orice obiect metalic descoperit de arheologi ajunge la el, în cel mai scurt timp. Uneori, primește în laborator un pumn de așchii metalice, acoperite cu pământ. Alteori, este vorba despre un mic bolovan pe care se văd dâre de culoare verzuie, ca de cocleală. Dar, sub orice forme s-ar afla ele, toate aceste relicve constituie o veritabilă ,,călătorie în timp și spațiu”: Dan Ionescu a restaurat piese grecești, vechi de peste două mii de ani, dar și relicve medievale, ceva mai apropiate de zilele noastre. Iar toate acestea vin la el de peste tot: din anticele cetăți Histria, Callatis, Adamclisi, din Capidava sau din oricare altă veche cetate din Dobrogea. Acestora li s-a adaugă și un tezaur descoperit chiar în Constanța, pe strada București. Un tezaur compus din 6000 de monede antice, pe care le-a restaurant una câte una.

Ofrande pentru ,,viața de apoi”

Cum arată, inițial, obiectele antice atunci când ajung în laboratorul de restaurare? Ne explică specialistul însuși: ,,Când piesele vin în laborator stai și te uiți la ele, sunt niște bucăți de metal oxidat, unele torsionate, altele mai drepte, dar tot nu îți dai seama… În momentul în care începi să le cureți îți apar fibule, catarame, monede pe care inițial nu poți să le citești, după care îți apare chipul Împăratul și astfel afli perioada în care au fost bătute. Cam asta înseamnă restaurarea! Valoros este tot, tot ce iese din pământ, chiar dacă mai avem 5.000 de piese identice, oricum e valoros.” De unde provin, concret, relicvele ajunse în laboratorul de restaurare? În majoritatea cazurilor este vorba de inventar funerar, obiecte așezate în morminte, alături de răposați: ,,În morminte, toată lumea punea o oglindă, o monedă, o fibulă. Există fibule din argint, din bronz ori din fier. De la fiecare după posibilități.” Doar pe teritoriul orașului Constanța au fost descoperite circa două sute de morminte antice, fiecare cu inventarul lui funerar. De-a lungul vremii au mai fost restaurate o zăbală din fier care făcea parte din harnașamentul unui cal de luptă de acum 2.000 de ani, o broșă purtată, cândva, de un înalt demnitar roman, ori un cazan scitic, turnat din bronz. Foarte rar, în inventarul funerar pot fi incluse și arme. Spre exemplu Dan Ionescu lucrează, chiar acum, la restaurarea a două săbii celtice, precum și a unui tun descoperit în epava unei corăbii medievale, în dreptul localității Costinești. Dar, indiferent despre ce obiect ar fi vorba, după cum spune Dan Ionescu însuși: ,,Pentru această meserie îți trebuie foarte multă pasiune, talent artistic și pricepere. Orice eroare poate duce la distrugerea unei părți din trecutul nostru. Iar, pe lângă cunoștințele teoretice, îți trebuie multă, foarte multă practică.”

Chimia în slujba arheologiei

Deosebit de complexă, restaurarea unor străvechi piese arheologice se face prin metode diverse, de la proceduri strict mecanice până la tratamente cu diverse chimicale. Proceduri pe care Dan Ionescu le explică, fără a intra în detalii prea complicate: ,,Ceea ce primim de pe teren de la arheologi, se poate prezenta sub cele mai diverse forme. Poate fi orice. Poate fi un conglomerat metalic, o fibulă, o oglindă, o monedă, orice. De exemplu, o fibulă poate să fie din bronz, fier sau argint. Argintul, nefiind folosit niciodată în stare pură, este utilizat în aliaj cu cupru. Cuprul, în pământ, oxidează mai repede. Deci, piesa din argint capătă niște tente verzui,  ca orice altă piesă din cupru. Nu întotdeauna îți dai seama din ce este făcut obiectul. Astfel se face că, pentru a reveni la înfățișarea lor adevărată, acestea sunt tratate cu substanțe mai ,,blânde”, care acționează lent. În general, curățarea unei monede durează cam trei sau patru zile. În atelier se mai folosesc și metode mecanice pentru curățarea pieselor din bronz. Un caz aparte a fost tezaurul compus din șase mii de monede. Despre acestea Dan Ionescu ne-a relatat că: ,,Sunt monede antice din secolele III-IV era noastră. Majoritatea acestora erau întregi, astfel că nu am avut de ce să completăm ceva. Fiecare dintre ele mi-au trecut prin mână și tot ceea ce am avut de făcut a fost să păstrez și să pun în evidență superba lor patină. Sincer, acest tezaur mi s-a lipit de suflet. Ajunsesem să visez bănuții ăia chiar și noaptea.
Următoarea etapă după curățarea unei piese este fierberea ei în apă distilată care neutralizează orice substanță rămasă. Ultima fază este conservarea care, de obicei se face prin acoperirea cu un lac special. Rolul acestuia este să apere obiectul restaurant de umiditatea atmosferică. Aspect cu care restauratorul se mândrește: ,,În atâția ani nu mi s-a întâmplat să-mi oxideze vreo piesă. Este foarte important să faci o curățare radicală, să nu mai există clorură în piesa respectivă”.
După această ultimă etapă, obiectul restaurant revine la arheologii care o datează și o inventariază. Ulterior, în funcție de importanța ei, vechea relicvă este expusă în muzeu ori este depusă într-un depozit. Are meseria de restaurator vreun viitor? Are, bineînțeles că are. Iar Dan Ionescu ne spune și de ce: ,,Niciodată nu o să terminăm de restaurat căci, zilnic apar obiecte noi”. Iar după aproape cinci decenii de muncă, el resimte aceeași plăcere ca în primele zile. Sau după cum zice el însuși, această plăcere nu i-a trecut: „Noi avem în Constanța marele avantaj că apar tot timpul lucruri noi. Teoretic, după atâta amar de vreme aș putea spune că nu mai există nimic nou. Dar nu! Adeseori am surpriza ca arheologii să-mi aducă piese din care n-am mai văzut niciodată”. De fapt, exact acesta și este marele farmec al arheologiei, dar și a restaurării relicvelor străvechi!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.