Nu poţi să-l elimini din memoria ta de belgian pe regele Leopold fără să-ţi dai seama că vei sparge fiinţa de porţelan fin a identităţii tale. De aceea, zic aşa: asistăm la mişcări de declarare a unor identităţi noi într-o lume educată (prost) să creadă că identităţile sunt constructe ale voinţei.
Nu e adevărat deloc că identităţile ar fi ceea ce spune ideologia constructivistă a vremurilor noastre că sunt (că ar putea fi).
Dar e adevărat că aceia care n-au fost educaţi bine pot fi idioţi mult mai utili decât cei care au fost pentru Lenin masa de manevră a loviturii sale de stat.
Idioţi, acum, covidioţi. Utili, acum, cui? Noii lovituri pe care vrea stânga miliardară să o dea. Sub Lenin şi Troţki, stânga miliardară a vrut o nouă piaţă. A avut-o. Acum? Acum nu mai vrea o piaţă globală (o are de multe decenii), ci o societate după chipul şi asemănarea pieţei globale unice.
Se pare că există deja concluzii tari că acest chip nou al societăţii ar trebui să fie unul bazat pe identităţi moi (de plastilină, într-o descriere metaforică). Pentru a se ajunge la „materia” moale a noilor identităţi, era necesar, mai întâi, să fie dizolvate cele tari ce vin ca o moştenire din trecut. Naţionalitatea în sens etnic şi sexul în sens moral-fiziologic.
Ce se întâmplă acum cu memoria istorică este o astfel de dizolvare.
Dacă vizualizezi mental un viitor cyborg (om plus maşină), îţi dai seama că poţi monta pe om şi programe cu comportament fiziologic masculin, şi programe cu comportament feminin. N-ar fi mai eficient, aşadar, ca mentalul omenesc să fie bine pregătit pentru „naveta” între sexe? Cu adevărat ineficient ar fi să montezi un program cu mentalitate chineză, să zicem, pe o minte occidentală. Prin urmare, ideal ar fi ca mentalităţile moi să fie formatate non-etnic, non-sexual şi cu o memorie istorică uniformă, egal răspândită pe tot globul.
Există deja un manifest al cyborgului. Acum avem a ne aştepta la intensificarea pregătirilor pentru nivelul practic al ideilor din acest manifest.
Egalitatea în privinţa bunurilor aflate în proprietatea oamenilor a fost deja experimentată. Omul cel nou n-a apărut la capătul experimentului. Experiment eşuat? Nu, desigur. El arată că alta e calea omului nou. Asistăm, acum, la formatarea lui în plan intelectual. O minte nouă este concepută pe „şantierul” unui nou experiment. O vedem dezlănţuită în acţiunea ei de a pune istoria sub cenzura corectitudinii politice. Istoria ca atare. Istoria artelor. Vorba ceea: nimic nu e mai imprevizibil ca trecutul.
Acum avem a înţelege de ce, după eşecul comunismului, elitele negre ale occidentalilor s-au opus unui proces al ideii din miezul său. Sentinţa lor n-a avut nevoie de niciun proces: ideea e bună, o altă practică a ei îi va dovedi viabilitatea – aceasta le-a fost concluzia.
Secta gnostico-politica a politicamentului corect, dar intelectualemente si spiritualemente necinstit, este inspirata de vinovatia sadomasochista legata de problema trecutului sclavagist al Occidentului. Arabii musulmani au redus la starea de sclavie milioane de negri. Nu ii incearca nici o vinovatie;pe negrii musulmani din SUA sau Africa nu ii deranjeaza…Asia toata priveste cu indiferenta, daca nu chiar cu ironie, aceasta criza din inima crestinismului alb, inca hegemonic economic si militar. Cultural, nu mai este caci nu mai este centrul indiscutabil al lumii.Spiritual, si mai putin, deoarece spiritualitatea asiatica este in plina dezvoltare in Occident pe fond de decrestinare masiva din varii motive.Agenda acestei secte, simbol al declinului civilizational, este dispretuita de asiatici care se reintorc, dupa un interludiu de doua secole, in sfera de influenta chinezeasca.