Europa e jumate sub apă, am uitat să vă spun, că a venit un taifun de peste ocean sau din Lună și ne-a pus în cofă de numa, numa. Una peste alta, cică o să fie o invazie extraterestră. Păi dacă o să fie așa, uite că ne prinde fără garnizoană, fără cavalerie, numai cu românii vajnici, puși pe mardeală ceva de speriat. Nu te joci, rumânii ăștia dacă pun mâna pe Pitoșkin, pe Fernandel, pe Imre, pe Alioșa nu-i văd bine zău. Așa că, tot alergând după el în jos, pe Calea Victoriei, o să-i trimitn un SMS sau îi bag ceva pe Facebook, valea Pitoșkin, vin românii să te facă harcea-parcea, uite-așa, Bibescule, ai sfeclit-o, nu te mai duce la Istanbul să ceri domnie.
Adică ce, n-ați auzit de Johannis, de Băsescu, de Bibescu, de Iliescu. Lasă, domnule! Acuma parcă înțeleg, spiritul ăsta românesc se vălurește, ce se vălurește, se preschimbă în tot felul de forme, în tot felul de ființe fabuloase, prințese, prinți, cașaloți, boboline zburătoare, pricolici mucaliți, domnișoare poetese și câte și mai câte. Asta să fie cheia? Ăsta să fie secretul? Adică era atât de aproape comoara asta și eu nu mi-am dat seama?! Și stickul? Ce se înțeleg eu din povestea asta? Poate că nu e stick și nu mi-am dat eu seama, poate că e Biblioteca Națională, na! Păi ar putea fi, de ce să nu fie? Și o pornesc așa, în jos, pe Calea Victoriei, că uite, s-au adunat milioane de români, și tot vin, ca niște valuri, și eu mă duc cu ei, cu românii ăștia, ne vălurim așa, dincolo de orizont… Acum, să știți, că era să uit să vă spun, deși a fost alertat de numeroase vânzătoare de flori din Gara de Nord, Serviciul Militar de Informații nu a luat în serios temerile populației așa că atacul marțienilor ne-a găsit nepregătiți. Așa s-a întâmplat și în 1941. Și, se pare, și în 106. Și în 1848. Oh, desigur, era să uit, și în 1989.
Așa merg lucrurile în istoria noastră. Pitoșkin, venit cu o misiune secretă de la Moscova, mi-a furat stickul crezând că am salvat pe el discuțiile mele cu Hillary Clinton. Dar, zău, pe stick aveam înregistrate câteva cântece populare. Dar lasă, românii sunt ca un mare ocean și nici rușii, nici extratereștrii, nici americanii n-or să le vină de hac. Acum, nu știu dacă știți, femeile astea frumoase care au ieșit de la Muzeul Colecțiilor din tablourile lui Luchian, sunt românce adevărate și teribil de frumoase, credeți-mă pe cuvânt, hei, unde plecați, Bibescule, zi-le și tu, oprește-le, soarele cade molatec peste Calea Victoriei, Iubesc femeia, se aude clar la un difuzor, Cristian Vasile e, el în carne și oase, da, da chiar el, Dâmbovița curge leneșă înspre Marea Neagră, Marea Neagră se pierde în Marea Mediterană, uite, colo, peste drum de Teatrul Național, se întinde aici și acum, oceanul vălurit și văluritor.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.