Cosmetica dentară, care a urcat spectaculos în preferinţele românilor în ultimele decenii, a impus, la nivel internaţional, două mari vedete: aparatul dentar şi faimosul zâmbet de Hollywood. „Din ce în ce mai mulţi oameni încep să înţeleagă că impactul unui zâmbet frumos este uriaş. Are interferenţe atât în viaţa personală, cât şi în cea socială şi profesională“, spune Ruxandra Cîlţea Gardef, medic stomatolog cu competenţe în estetica dentară şi servicii conexe, faţete dentare sau albire. Cine ar fi crezut că aparatul dentar, cândva motiv de ironii usturătoare între copiii de şcoală şi semn definitoriu al unor personaje precum Betty cea urâtă, ar putea deveni un accesoriu la modă, râvnit de adolescenţi şi adulţi deopotrivă?
Cotidianul: Sunt mulţi adolescenţi, dar nu numai, care poartă aparat dentar. Pe vremuri era privit ca un stigmat. Se poate spune acum că au mai evoluat lucrurile?
Dr. Ruxandra Gardef: Din întregul instrumentar stomatologic, probabil că aparatul dentar a avut cea mai neaşteptată evoluţie în ultimele decade. Vă amintiţi faimosul serial “Betty cea urâtă”, precum vă amintiţi încă, sunt sigură, vremurile în care ideea de a avea “sârme prin gură” era prilej de ironii usturătoare între copiii de şcoală. Cine s-ar fi aşteptat ca aparatul dentar să devină un simbol al bunăstării materiale, al responsabilităţii faţă de propria persoană şi, nu în ultimul rând, un accesoriu şic, râvnit de adolescenţii din întreaga lume? De-a lungul timpului, vedete precum Gwen Stefani, Faith Hill, Tom Cruise sau Faye Dunaway au fost fotografiate pe covorul roşu purtând aparat dentar. Fenomenul a căpătat amploare în 2015, când însăşi Beyonce, un icon absolut pentru o anumită generaţie, se lăsa fotografiată cu un astfel de dispozitiv, reformulând astfel coordonatele contemporane ale frumuseţii. Ortodonţia a devenit rapid vedeta podiumurilor de prezentare de modă, aparatul dentar, imaginat între timp în variante atrăgătoare şi foarte decorative, a strălucit în lumina reflectoarelor la New York Fashion Week, New York Times folosea o fotografie cu un model purtând aparat dentar pentru a anunţa deschiderea seriei de prezentări pentru sezonul toamnă-iarnă 2015 – ca să amintesc câteva etape dintr-un lung proces de transformare. România nu face excepţie, iar mamele o ştiu cel mai bine! Copiii sunt cei care plâng şi cer aparatul dentar, pe care l-au văzut la colegi, e un fel de modă, ceea ce i-a încurajat pe unii comercianţi să răspundă acestei cereri cu diverse produse, aparate dentare false şi vândute la preţuri mici, pe post de accesorii. Doritorii şi le puneau singuri acasă, nu ştiu exact prin ce metodă, pentru că nu-mi imaginez cum ai putea să îţi lipeşti aşa ceva de dinţi. Trebuie să precizăm, însă, că acest lucru este extrem de periculos. Pentru că orice presiune aplicată pe dinţi acţionează, inclusiv suptul degetului – la sugari – sau obiceiul de a roade creionul. Desigur, efectele pot fi bune sau rele…
Când se pune un astfel de aparat şi ce ar trebui să facem pentru a evita purtarea lui?
Popularitatea de care se bucură aparatul dentar ar sugera că puţini sunt cei care doresc să-l evite. Şi, în principiu, nici nu am avea de ce să-l evităm, deoarece este cea mai simplă şi mai eficientă metodă de a corecta o poziţie defectuoasă a dinţilor. Are cel mai simplu principiu de funcţionare imaginabil, anume faptul că orice forţă aplicată pe dinţi pur şi simplu are efect. Bracheţii care fixează aparatul dentar împing dinţii către poziţia dorită şi, într-un interval de timp care depinde la un pacient la altul, dantura se aşază într-o poziţie ideală. La fel de uşor precum şi comportamentele defectuase ajung, în cele din urmă, să strâmbe dinţii. Din această din urmă serie amintesc câteva activităţi nocive, cum ar fi obiceiul de a ţine cuie între dinţi, ticul de a roade creionul sau, în cazul sugarilor, suptul degetului, care, în cazuri extreme, poate să deplaseze inclusiv oasele craniene. Acesta ar fi, probabil, şi răspunsul la întrebarea dvs. Pe de altă parte, dacă dinţii stau de la început într-o poziţie defectuoasă, aparatul dentar chiar face minuni. Iar dacă tratamentul este corect aplicat, este complet inofensiv, fără efecte colaterale. Nu în ultimul rând, este un tratament potrivit pentru orice vârstă, pentru că pur şi simplu este eficient oricând. Citeam într-un articol publicat de Asociaţia Americană de Ortodonţie că primele aparate, desigur, rudimentare, au apărut încă din antichitate. Arheologii au găsit chiar şi la mumiile egiptene diverse dispozitive menite să corecteze dantura. Dincolo de insolitul acestor descoperiri, aparatele dentare se folosesc cu siguranţa de două sute de ani, iar în ultimii 50 de ani, chiar la nivel de masă. Prin urmare, a fost vreme de teste.
Când ar putea deveni periculoase aparatele dentare?
Probabil că cea mai mare provocare în cazul celor care poartă aparat dentar este igiena, care are, de fapt, şi o importanţă majoră în perioada tratamentului. Iar menţinerea igienei cu aparat dentar este dificilă. Necesită atenţie, nu trebuie ignorată sub nicio formă pentru că, bineînţeles, având o întreagă instalaţie pe dinţi, retenţia alimentară e mult crescută, trebuie igienizat totul absolut după fiecare masă, trebuie curăţat locul dintre bracheţi, pe sub arc, se folosesc periuţe speciale. Altfel, apar carii imediat. Nu discut deloc cazul în care specialistul alege o formulă greşită de tratament, pentru că pornesc de la premisa că fiecare pacient îşi alege cu atenţie stomatologul. Admit, însă, că uneori lucrurile pot merge rău. Un prim semn rău ar fi dacă tratamentul nu evoluează. Dacă trec luni şi luni de zile şi nu vedem nişte modificări, ceva este în neregulă. E greu de spus cât ar trebui să dureze până se vede o schimbare. Există pacienţi la care dinţii se mişcă în câteva ore. La alţi pacienţi se vede după săptămâni sau luni. Totul depinde de structura osoasă, de mulţi factori, doar medicul poate aprecia. Un alt semn rău este dacă apar retracţii gingivale în cursul tratamentului, ceea ce e un lucru relativ simplu de sesizat, îţi dai seama în oglindă. Retracţiile nu sunt uniforme, se văd. De asemenea, dacă apare mobilitate dentară, dacă ţi se mişcă dinţii la modul că dai cu mâna şi se mişcă, aceasta este cu adevărat o mare problemă.
Se ştie că zâmbetul este cartea de vizită a unui om. Cât de mult credeţi că ar conta asta, mai ales pentru stima de sine?
Definitoriu. O spun fără reţineri. Dentiştii americani sunt cei care, la începutul secolului XX, au legat definitiv aspectul danturii de performanţa socio-economică a unui individ. Şi culmea este că, de când au formulat ei această regulă, principiul a început să funcţioneze. Asta poate şi pentru că marea lor campanie de promovare se baza, de fapt, pe realităţi ştiinţifice cu privire la care par să fi căzut de acord şi psihologii, şi antropologii: un zâmbet transmite acelaşi mesaj în orice cultură, în orice epocă, în orice context socio-cultural. Contemporaneitatea a adus şi filosofii noi cu privire la ideea de a trăi sănătos şi noi standarde privind responsabilitatea faţă de propria persoană. Iar neglijenţa faţă de dantură – care se şi vede foarte rapid – nu este o atitudine încurajată social. Cel puţin de la un anumit nivel începând, pentru lumea vestică este intolerabil. Aş aminti şi preocuparea constantă a umanităţii pentru frumuseţe. Iar din seria posibilelor intervenţii estetice, corecţia zâmbetului este cea mai simplă, mai sănătoasă, mai naturală şi, totodată, mai spectaculoasă transformare. Aspectul danturii poate să adauge sau să şteargă şi zece ani pe un chip.
Se poate spune că a crescut numărul românilor care îşi doresc să aibă un zâmbet ca la Hollywood? Şi dacă da, de ce credeţi că s-a dezvoltat acest fenomen?
Există diverse categorii care au fost întotdeauna preocupate de sănătatea şi estetica orală, însă, într-adevăr, în ultima decadă a crescut numărul celor care solicită astfel de servicii. Pe de-o parte pentru că sistemul s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, numărul cabinetelor a crescut, la fel şi investiţiile în tehnologie, aparate care, în unele cazuri, chiar sunt de ultimă generaţie. Deşi nu este ieftin, preţurile rămân, totuşi, semnificativ mai mici în România faţă de Occident, ceea ce încurajează faimosul turism medical, branşă foarte bine pusă la punct, care a devenit, în ultimii ani, chiar o industrie. Există agenţii care se ocupă de turismul medical, operatori care pun la dispoziţia pacientului pachete complete de servicii, care includ transport, cazare, menţin relaţia cu clinica, asigurând tot ce ţine de organizare în vederea tratamentelor necesare, şi oferă chiar plimbări sau excursii către obiectivele turistice majore din România, călătorii programate între şedinţele de tratament. Mulţi dintre cei care apelează la aceste servicii sunt românii care muncesc în străinătate, oameni care sunt ceva mai informaţi cu privire la impactul pe care îl are un zâmbet sănătos şi care câştigă suficient de bine ca să-şi permită astfel de cheltuieli. Din ce în ce mai mulţi oameni încep să înţeleagă că impactul unui zâmbet frumos este uriaş. Are interferenţe atât în viaţa personală, cât şi în cea socială şi profesională.
Când se poate spune că se exagerează în estetica dentară?
Sigur că există cazuri pe care le considerăm exagerate, aşa cum există şi în cazul chirurgiei estetice. În opinia mea, însă, acest tip de evaluare este fără sens, deoarece ideea de frumuseţe ţine de viziunea şi de opţiunile personale ale fiecărui om şi trebuie respectată. Pentru mine, o exagerare, grosolană chiar, ar fi atunci când solicitările unui pacient pun în pericol sănătatea dinţilor. Din această categorie aş aminti găurirea dinţilor pentru a fi ornaţi cu diverse belciuge, strasuri sau alte elemente accesorizante, pilirea acestora în formă de colţi de pisică – în cazul extravaganţilor care investesc în renumitele transformări coprorale -, sau accesorizarea lor cu dispozitive la modă, care le-ar putea afecta poziţia. Până nu se ajunge acolo, însă, orice opţiune este decentă, în măsura în care poate fi realizată. Pentru că şi acest tip de intervenţie depinde, de fapt, de datele morfologice ale unui pacient. Medicina a evoluat, însă, suficient de mult încât să se găsească soluţii apropiate pentru orice astfel de solicitare.
Puteţi da nişte exemple de solicitări aberante ale unor pacienţi?
În România nu există, însă, un număr semnificativ de excentrici care să investească sume uriaşe în lucruri total ieşite din comun. Nu mi s-a solicitat, dar am văzut, în câteva rânduri, pacienţi cu strasuri montate pe dinţi. Într-o plajă a firescului, probabil că cele mai insolite solicitări ţin de lungimea şi poziţionarea dinţilor, doar că orice pacient înţelege destul de repede că gura trebuie să rămână funcţională după intervenţia estetică. Că un singur milimetru în plus echivalează cu Everestul şi antrenează un întreg şir de consecinţe dintre cele mai nefaste. Din fericire n-am întâlnit încă niciun pacient complet opac la argument raţionale atât de puternice.
Poate oricine să viseze la orice fel de dantură, sau este nevoie de îndeplinirea anumitor criterii?
Un pacient cu coroane dentare nu poate visa la faţete, de pildă. Asta pentru că şlefuirea dinţilor se face în mod diferit pentru fiecare dintre aceste tratamente. O persoană cu mandibulă retroversă, care muşcă cu dinţii cap în cap, nu poate visa la nişte incisivi lungi. O persoană cu afecţiuni stomatologice nu poate visa la intervenţii de ordin estetic până în momentul în care nu sunt tratate toate aceste afecţiuni. În general, toate fanteziile sunt evaluate raţional în cabinetul stomatologic şi, împreună cu pacientul, ajungem la cea mai bună formulă personalizată. Există simulări avangardiste, astfel încât pacientul să decidă care formulă este funcţională şi dezirabilă din punct de vedere estetic. Ceea ce pot spune, însă, este că pentru orice tip de fantezie, medicina modernă are o soluţie raţională apropiată, astfel încât majoritatea celor care doresc astfel de servicii să fie mulţumiţi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.