Rusia a pierdut Ungaria. Crește nivelul de alertă în România

Ani la rând, Viktor Orbán și guvernul său au obstrucționat deciziile europene sensibile – de la sancțiunile împotriva Rusiei, până la sprijinul acordat Ucrainei. Duminica trecută, acest canal de influență s-a închis, iar Moscova este, cu siguranță, preocupată să umple acest vid.

România este cea mai vulnerabilă

Dintre toate potențialele ținte ale Rusiei în regiune, România este cea mai vulnerabilă și, deci, atractivă pentru Moscova.

Slovacia este o țintă facilă, dar nu suficientă pentru a deveni un actor influent. Sub conducerea lui Robert Fico, ar putea încerca să preia din rolul Ungariei, dar limitele sale sunt evidente. Slovacia este o țară prea mică, dependentă economic de Bruxelles într-o măsură mai mare decât Ungaria și cu o fragilitate politică internă, care îl obligă pe Fico să nu facă gesturi bruște. El nu va putea deveni niciodată un nou Orbán, ci cel mult un actor oportunist, care va testa limitele Uniunii Europene, fără a o destabiliza așa cum a făcut-o Ungaria în ultimii ani, prinsă în șantajul gazului rusesc.

Bulgaria va fi caracterizată de instabilitate cronică în continuare, context care creează spațiu de manevră pentru influența rusească. În ultimii ani, repetarea alegerilor și fragmentarea spectrului politic au deschis ușa unor actori radicali, iar discursurile suveraniste cu simpatii estice au devenit, din marginale, mainstream. Alegerile parlamentare de duminică sunt cele mai periculoase din ultimii ani, pentru că ele pot consfinți alunecarea Bulgariei spre iliberalism eurosceptic, de tip Orbán, dar nu la fel de influent.

Pericolul major pentru România

În acest context regional complicat, pericolul major este ca România să devină mai atractivă pentru Federația Rusă decât este în prezent. Nu pentru că țara noastră ar fi, structural, pro-rusă, ci pentru că este cea mai vulnerabilă din regiune. Reziliența României în fața agresiunii hibride a Rusiei este redusă, lucru care s-a văzut extrem de limpede în noiembrie 2024.

Statul român funcționează din ce în ce mai mult pe pilot automat, cu reforme amânate și instituții slăbite. Problemele economice sistemice, inegalitățile și percepția că beneficiile integrării europene nu sunt distribuite echitabil creează un teren fertil pentru discursuri populiste. România este deja un câmp activ de operațiuni hibride: dezinformare, amplificarea tensiunilor sociale, exploatarea temelor identitare și religioase. Nivelul scăzut de cultură de securitate și consumul ridicat de conținut nefiltrat online fac ca aceste campanii să aibă efecte.

Un sondaj INSCOP recent arăta că doar 40,9% dintre români ar susține intervenția militară în sprijinul unui aliat NATO, în scădere față de 51% în 2022. În același timp, unul din cinci români susține neutralitatea. Nu este o schimbare bruscă, ci una lentă și constantă – exact tipul de evoluție pe care propaganda rusească îl exploatează cel mai eficient.

Principalul beneficiar

AUR este principalul beneficiar al acestui context: crește pe fondul neîncrederii, capitalizează frustrările și oferă un discurs coerent pentru un electorat dezamăgit de partidele tradiționale.

În aceste condiții, criza politică de la București riscă să fie un catalizator al destabilizării țării în fața Rusiei. Tensiunile generate de Sorin Grindeanu și PSD, precum și planul social-democraților de a-l debarca pe premierul Ilie Bolojan, ar putea accentua instabilitatea și slăbi capacitatea României de a gestiona presiunile externe. Ce cadou mai prețios ar putea primi Rusia decât un nou guvern la București, din care să facă parte AUR? Sau măcar să crească influența formațiunii pro-ruse asupra deciziilor de guvernare.

În perioada următoare, miza nu va fi dacă România va deveni pro-rusă, ci dacă va rămâne suficient de stabilă, coerentă și lucidă încât să nu-și accentueze vulnerabilitățile. Mi-e teamă că răspunsul nu este atât de evident.