Ruta România pentru refugiații din Orient

În ultima vreme s-a înregistrat creșterea numărului de refugiați care pătrund ilegal în România * Șeful OIM România confirmă că numai de la începutul anului sunt peste 500 de persoane * Există destui transportatori autorizați sau neautorizați care sunt dispuși să facă acest serviciu contra cost * Taberele din Serbia, Grecia și Italia dau pe-afară, iar țările cer ajutor * Croația și Ungaria au început reverificările celor din tabere, iar unii speră să ajungă în spațiul Schengen prin România. Pe ruta de Sud, prin Italia, vin din Senegal și din Nigeria * Rămâne de văzut, după atentatul din Suedia comis de un terorist căruia îi fusese refuzat dreptul de azil, dar apoi a dispărut, cât de sigură mai este procedura actuală de verificare și monitorizare a migranților și cum va fi modificată preluarea refugiaților.

Mircea Mocanu – șeful Misiunii România a Organizației Internaționale pentru Migrație – a venit în studionul Cotidianul TV și a oferit amănunte de ultimă oră despre ruta România pentru refugiații din Orient.

Tocmai am aflat de la premierul suedez că unuia dintre autorii atacului terorist de la Stockholm îi fusese refuzată cererea de azil în iunie 2016, în decembrie a fost anunțat că trebuie să părăsească Suedia, poliția a început să-l caute prin februarie 2017. Între timp, acela, simpatizat al grupării jihadiste Statul Islamic, dispăruse. Apoi a comis atrocitatea. Aflăm în prezent vești că a crescut considerabil numărul membrilor de grupuri de refugiați, în jur de 50 sunt acum, care pătrund ilegal în România. De ce?

În ceea ce privește creșterea numărului de migranți intrați ilegal pe teritoriul României, cel puțin din Serbia, de la începutul anului până acum vorbim despre un număr de aproximativ de 400 de persoane. Persoane care sunt identificate de Poliția de Frontieră. O parte dintre ele sunt returnate în Serbia în baza Acordului de Readmisie, iar o altă parte, identificate în alte zone pe granița de Vest. În special cele care solicită azil în România sunt înregistrate și intră în procedură de azil, în centrul din Timișoara, dar apoi pot fi distribuite în țară.

Câți migranţi vor să rămână în România?

Procentajul este destul de mic. Nu aș putea să vă dau o cifră exactă, dar, din cei 400, probabil că mai puțin de jumătate vor rămâne în România sau își vor finaliza procedura de azil aici. Majoritatea vor să ajungă în zona Schengen, unde, ulterior, vor solicita probabil azil sau vor încerca să ajungă în localitățile în care au prieteni sau familie.

De ce tot mai mulți aleg această rută de tranzit?

Aș vrea să vă spun că numărul de 400, înregistrat până acum, este identic cu cel înregistrat în 2011. Este o cifră absolut gestionabilă de către autoritățile române și incomparabil mai mică decât cea înregistrată în Serbia, de exemplu. Și acum intru în cea de-a doua întrebare a dumneavoastră. Motivul pentru care tot mai mulți aleg să intre în România este în principal legat de faptul că atât în Grecia, cât și în Serbia sunt în momentul de față blocate, dacă vreți, un număr de aproape 80.000 de persoane. În Serbia sunt, de exemplu, undeva înspre 7.000 de persoane. 7.000 de migranți blocați în Serbia, care nu mai pot continua, din diverse motive, dar și pentru că ruta balcanică este acum închisă, prin Croația. Nu mai pot pătrunde pe teritoriul statelor învecinate. De asemenea, cele două garduri de la granița Serbiei cu Ungaria sunt un factor limitativ în mișcare și atunci aleg granița ca punct de trecere dintre România și Serbia.

Cine le sunt ghizi?

De multe ori nu vorbim doar despre ghizi, vorbim și despre inițiative personale, vorbim despre discuții pe care le au cu prieteni aflați deja în Germania, Suedia sau Franța, dar, în același timp, vorbim și despre persoane din Serbia interesate să îi conducă la granița cu România, fie că vorbim despre transportatori autorizați sau neautorizați care fac acest serviciu contra cost.

Vă așteptați ca numărul să crească și mai mult?

Ne așteptăm ca numărul să rămână ridicat, dar să fie constant, având în vedere că din cei aproximativ 7.000 de migranți aflați în Serbia în momentul de față, doar 2 până la 3% aleg să se întoarcă în țara de origine prin programele de repatriere voluntară derulate de Organizația Internațională pentru Migrație. De asemenea, o parte dintre ei nu dețin resurse financiare și sunt realmente blocați în Serbia, fără posibilitatea de a continua drumul înspre Europa de Vest. Și pentru ei este o situație dificilă. Dacă e să ne referim și la numărul de aproximativ 70.000 de migranți aflați în Grecia în momentul de față, de asemenea vorbim despre un număr considerabil de migranți aflați într-o situație incertă. Atât timp cât granițele nu sunt deschise și ruta balcanică este închisă în momentul de față, dorința lor este de a continua drumul și de a nu reveni în țara de origine, în proporție de 50% aceasta fiind Siria.

Serbia, Grecia, Italia ce semnale au transmis?

Țările respective își fac datoria în măsura în care pot face acest lucru. Dezvoltă și asigură servicii de bază cetățenilor respectivi în centre amenajate, în principiu, pe granițele externe și în măsura în care persoanele respective, migranții, solicită azil, acestora li se acordă dreptul de a solicita azil și solicitarea lor este procesată într-o perioadă rezonabilă. Având în vedere cele două acorduri dintre Uniunea Europeană, Grecia și Italia, ele continuă să pună la dispoziție liste cu persoane care pot fi relocate și care nu mai pot fi procesate între cele două state, dat fiind numărul foarte mare cu care se confruntă. Și fac un apel la celelalte state membre UE pentru a prelua din aceste cazuri. România a primit și a relocat aproximativ 700 de persoane de la început, în anul 2016-2017. În special din Grecia și din Italia. Și acești cetățeni, odată ajunși pe teritoriul României, intră în procedură de azil și li se acordă o formă de protecție pe teritoriul României.

Știm totalul până la acest moment, câți migranți au sosit în România și ce fel de program au derulat ei, câți au rămas la noi sau au cerut să plece în altă țară?

Migranți, pe teritoriul României, în momentul de față, se regăsesc într-un număr de peste 110.000 de cetățeni străini. Din aceștia, 40% sunt din spațiul european, iar puțin peste 60% sunt din țări din afara spațiului european. În special din Turcia, din China, din Republica Moldova, Statele Unite. Și scopul pentru care vin în România este fie cel de a studia în România, fie de a lucra în România, sau sunt căsătoriți cu cetățeni români.

Și dintre aceștia câți sunt refugiați? Din Siria, Irak, Yemen, Eritreea…

Anual, numărul persoanelor care au primit o formă de protecție, printre care se numără și refugiații în ultimii 10 ani, nu a cunoscut o creștere semnificativă. Vorbim despre o medie de 600-700 de persoane care anual primesc o formă de protecție. Și dacă e să luăm cifrele pe ultimii 10 ani, vorbim de până în 7-8.000 de persoane care au primit o formă de protecție pe teritoriul României. O parte dintre ele se află în continuare pe teritoriul României, altele părăsind deja România.

Dar câți au decis să plece?

Dintre cei care au obținut o formă de protecție în ultimii 10 ani, majoritatea se află în continuare pe teritoriul României. Pentru că au ales România în special din motive personale. Familie, rude sau situație personală în România.

Care este profilul refugiaților care sosesc aici?

În momentul de față, o proporţie, de exemplu, de peste 90-95% din cetățenii proveniți din Siria, dar și din Eritreea, primesc o formă de protecție. Printre cetățenii care ajung în Europa, printre migranții care încearcă să ajungă în Europa, se află și cetățeni irakieni, afgani și din Pakistan. Iar pe ruta de Sud, prin Italia, vorbim despre cetățeni din Senegal și din Nigeria, care încearcă să pătrundă în Italia, înspre Germania și Suedia. Altfel, atunci când vorbim despre refugiați, este greu de conturat un profil anume, pentru că sunt oameni de toate categoriile sociale care au fugit de un pericol. Sunt și persoane singure și cu familie, și înstărite, precum și fără posibilități financiare.

Care este riscul ca și pe teritoriul României să intre tot felul de indivizi, simpatizanți ai grupărilor teroriste?

Nu aș vrea să mă hazardez și să spun că sunt simpatizanți sau că pot intra simpatizanți. Vorbim totuși despre cetățeni vulnerabili, despre persoane vulnerabile venite din zone de conflict, care încearcă să obțină o formă de protecție și să obțină protecția statului român. Mai departe, intențiile fiecăruia nu cred că diferă foarte mult sau procentajul de persoane care au intenții nelegitime nu cred că este cu mult mai mare față de numărul cetățenilor români, proporțional vorbind, care au astfel de intenții. Dacă e să analizăm numărul de persoane care au intrat pe teritoriul Europei în anul 2015 și 2016, vorbim despre aproximativ un milion şi jumătate de oameni. Din acest un milion şi jumătate, probabil că 0,01% este format din cetățeni cu intenții nelegitime.

Numărul lor este mic, dar, după cum am văzut, numărul victimelor pe care le pot face este mare.

De acord. Dar acest procentaj nu este cu nimic mai mare față de cel al cetățenilor aflați deja pe teritoriul Uniunii Europene. A face o paralelă între cetățenii străini sau solicitanții de azil, sau a pune semnul egal între solicitantul de azil și terorist, este ca și cum am pune semnul egal între un cetățean român care solicita azil înainte de 1989 și intenția de terorism. Din punctul de vedere al efectelor pe care migranții le-ar putea avea la nivelul unei societăți, cel mai mult contează în ce măsură persoana respectivă a fost integrată în comunitate, de aici putând decurge atât efectele pozitive, cât și cele negative.

România a primit avertizări din partea serviciilor secrete ale altor state că există un potențial pericol?

Sunt convins că serviciile de securitate naționale întreprind măsuri și au modalitățile de identificare a persoanelor respective și, ținând cont de faptul că, până în momentul de față, nu au avut loc atacuri pe teritoriul României, consider că serviciile române de protecție a securității își fac foarte bine treaba.

Câți refugiați trebuie să primească România?

Până la sfârșitul anului ar trebui să primim undeva la 4.500 de persoane din Italia și din Grecia. Încă o dată, insist pe faptul că România s-a angajat să susțină și să ajute Italia și Grecia, având în vedere numărul foarte mare din aceste două țări și incapacitatea lor de a procesa numărul crescut de cereri. Și această distribuție nu face decât să ajute cele două state, respectiv Grecia și Italia, astfel încât să putem asigura cetățenilor solicitanți ai unei forme de protecție dreptul la o procesare și un serviciu cât de cât rapid, într-un timp rezonabil. Iar în cazul în care aceștia nu primesc o formă de protecție și nu rămân pe teritoriul României sau al altui stat din Uniunea Europeană, aceștia vor fi îndepărtați prin programele de returnare forțată sau pot alege soluția repatrierii voluntare, cu sprijinul OIM.

Grupurile celor care iau cu asalt graniţele României sunt mai numeroase și depășesc cifra de câte 50 de membri

Dacă România refuză să acorde azil unui refugiat, în cât timp părăsește el teritoriul?

În 15 zile.

Și în aceste 15 zile este în permanență supravegheat, se află într-un centru de rezidență?

Este anunțat că are 15 zile la dispoziție pentru a părăsi teritoriul României. Poate accesa programul de returnare voluntară al Organizației Internaționale pentru Migrație, care îi pune la dispoziție transferul în țara de origine. Colegii noștri din țara de origine sunt informați și îl preiau, urmând ca el sau ea să intre într-un program de asistență, în funcție de serviciile disponibile în țara de origine.

Și dacă dispare?

Conform procedurilor europene, conform acordurilor internaționale, acești cetățeni sunt procesați în centrele deschise. Până la noi reglementări, au la dispoziție centre deschise. Și dacă nu există suspiciuni privind siguranța națională, acești cetățeni sunt liberi.

Dar dacă există suspiciuni întemeiate?

Vor fi identificați și pot fi introduși, în România mă refer, într-unul din cele două centre închise, la Arad și la Otopeni.

Ați transmis altor state informații despre acest fenomen care s-a intensificat în România: iată, vin grupuri din ce în ce mai mari de refugiați?

Cifrele sunt comunicate de Poliția de Frontieră diverselor structuri la nivel european și, în funcție de magnitudinea fenomenului, România poate solicita și suportul FRONTEX, de exemplu, Agenția Europeană pentru Protecția Frontierelor, sau poate decide relocarea internă a personalului de frontieră în zonele identificate ca fiind…

În acest moment, care este strategia Organizației Internaționale pentru Migrație?

Noi dorim ca atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul celorlalte state să existe proceduri puse la dispoziție migranților, astfel încât câștigul să fie de ambele părți. Atât din perspectiva migrantului, cât și din perspectiva statului. Migranții au obligația să urmeze un program de integrare și obligația de a se adapta la nevoile, cerințele comunității unde s-au relocat, în limitele legale.

Ce s-a întâmplat în Suedia schimbă strategia OIM?

Nu schimbă cu nimic strategia OIM. Strategia OIM se pliază foarte mult pe strategia statelor membre. Ca organizație interguvernamentală internațională, Organizația Internațională pentru Migrație are rolul de a răspunde solicitărilor și nevoilor statelor unde ne desfășurăm activitatea. Și astfel, în România, unde lucrăm intens în programe de integrare, dar și în programe de repatriere voluntară, acoperim practic cele două paliere. Și anume cetățenii aflați ilegal pe teritoriul României, dar și cetățenii aflați legal pe teritoriul României. Fie că vorbim despre refugiați sau persoane din afara spațiului european, cu ședere legală în România. Și împreună cu statul român, cu Inspectoratul General pentru Imigrări, punem la dispoziția acestor cetățeni, așa cum alte autorități publice din România pun la dispoziția cetățenilor vulnerabili, aflați în categoria respectivă, serviciile de care au nevoie aceste persoane vulnerabile. Fie că vorbim despre accesul la sănătate, fie că vorbim despre accesul la educație, astfel încât, după un an, aceste persoane să se transforme dintr-o problemă socială, așa cum sunt de multe ori identificate, într-o resursă pentru statul român.

Ce facem dacă Turcia decide să mai dea drumul, să lase să vină și mai mulți refugiați?

Eu cred că la nivel european sunt discuții destul de intense și specialiști în politică externă ai Uniunii Europene au capacitatea să negocieze modalități de a gestiona fluxul migrator dinspre Turcia. Dar să nu uităm că în Turcia, Iordania și Liban sunt în momentul de față aproximativ 6 milioane de cetățeni sirieni care, de 6 ani, se află în aceste teritorii, în aceste țări, și nu beneficiază de aceleași servicii și de o formă de protecție, așa cum beneficiază în țările din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, cei 6 milioane aleg să rămână în continuare în cele 3 țări menționate și doar un procentaj de până în 10% au intrat pe teritoriul Europei în ultimii 2 ani.

Sunt reținuți. Și probabil când nu vor mai fi reținuți vor veni și mai mulți, îndreptându-se către țări ca Germania, Norvegia, Suedia?

În taberele de refugiați, cel puțin din Liban și Iordania, nu sunt sub nicio formă reținuți. Sunt mai degrabă reținuți de lipsa documentelor. Iar în Turcia sunt înregistrați de autoritățile turce și au un permis de călătorie pe un spațiu limitat, iar pentru motive întemeiate, aceștia pot solicita și un alt tip de permis.

Cifre de ultimă oră

* În primele trei luni ale anului 2017, polițiștii de frontieră au depistat 569 de cetățeni străini care au încercat să treacă ilegal frontiera, din care 420 pe sensul de intrare și 149 la ieșirea din țară. În anul 2016, poliţiştii de frontieră au depistat, în zona de competenţă, 1.624 de cetăţeni străini care au încercat să treacă ilegal frontiera, din care 1.075 pe sensul de intrare în ţară şi 549 pe sensul de ieşire, mare parte dintre ei acţionând ilegal la frontieră, organizaţi în grupuri de migranţi, cu sprijinul unor traficanţi. Cei mai multi depistați la tentative de trecere ilegală a frontierei provin din: Irak (280), Siria (147), Pakistan (72), Afganistan (49), Iran (30) etc.

* Cele mai multe cazuri de migrație ilegală au fost înregistrate pe sensul de intrare în țară, la nivelul Sectoarelor Poliției de Frontieră Oravița, Naidaș (Caraș-Severin), Lunga, Moravița și Sânnicolau Mare (Timiș), de la frontiera cu Serbia. De asemenea, cele mai multe cazuri de tentativă de ieșire ilegală din România au fost depistate în zona de competenţă a sectoarelor de la granița cu Ungaria. Dintre modalităţile de încercare de intrare/ieşire ilegală în/din România folosite mai des de migranţi, au fost: tentativă de trecere ilegală pe la frontiera „verde“; ascunderea în mijloace de transport; utilizarea de documente și vize false/falsificate, substituire de persoană, evitarea controlului de frontieră.

Ungaria: cele mai dure legi împotriva migrației

Grav afectată de valul de imigranți din 2015, Ungaria a adoptat unele dintre cele mai dure legi ale imigrației.
La apogeul crizei din 2015, guvernul ungar decide să construiască un gard la frontiera cu Serbia și Croația și propune și ridicarea unui gard similar la frontiera cu România – o inițiativă neconcretizată. Gardul construit în Ungaria se întinde pe o distanță de 535 de kilometri. Ceea ce inițial a fost descris drept o măsură temporară urmează să fie întărit de o a doua construcție – un nou gard la frontiera cu Serbia, anunțat de premierul Viktor Orban în februarie 2017. Primul gard a fost ridicat în grabă și putea fi ușor tăiat de imigranți. De data aceasta va fi o structură dotată cu sisteme de vedere pe timp de noapte, cu senzori de mișcare și electrificată. La începutul lunii martie a fost adoptată legea care permite reținerea imigranților ilegali de pe întreg teritoriul Ungariei (nu doar din zona de frontieră, așa cum prevedea legislația anterioară) și cazarea acestora în containere de marfă special amenajate. În plus, la granița Ungariei cu Serbia și Croația acționează, la limita legii, patrule de voluntari care deseori sunt acuzate de abuzuri împotriva imigranților. Această politică a Ungariei a fost condamnată de organizațiile pentru apărarea drepturilor omului, însă ea pare să fie în acord cu ultimele declarații ale comisarului european pentru Migrație: „Statele membre ar trebui să se folosească și de posibilitatea plasării imigranților în detenție, dacă există riscul ca aceștia să se ascundă, pentru o perioadă suficientă pentru încheierea procedurilor de expulzare“ (R.C.)

Croația, o țară înconjurată de garduri

Imediat după semnarea acordului dintre UE și Turcia pentru stoparea valului migrator, pe 20 martie 2016, Slovenia și Croația au interzis intrarea imigranților pe teritoriul național, pentru a bloca așa-zisa rută balcanică. Guvernul Ungariei a luat o decizie similară chiar înainte de semnarea acordului UE-Turcia, iar aceasta a făcut ca imigranții să rămână blocați în Serbia și Macedonia și să caute noi rute către Germania. Croația, țară nemembră Schengen, a fost pusă încă din 2015 într-o situație dificilă: vecinii Ungaria și Slovenia au ridicat garduri de sârmă ghimpată la frontiere, pentru a bloca intrarea imigranților. Ca într-un joc de domino, guvernul de la Zagreb a încercat să blocheze frontiera cu Serbia, însă a renunțat în urma protestelor Belgradului și ale UE. Cum căile de acces spre Vest au fost închise, numărul imigranților din Croația a crescut sensibil și au apărut reacții abuzive din partea forțelor de ordine. Un raport Oxfam din luna martie arată că polițiștii croați i-au obligat pe unii imigranți să se dezbrace la piele, după care i-au gonit cu câinii peste graniță, în Serbia (R.C.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Simona Popescu 220 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.