Preşedintele l-a acuzat pe Regele Mihai de trădare prin abdicarea din 1947, preluând argumentele propagandei comuniste şi fasciste. Şeful statului l-a calificat drept „slugă“ a ruşilor pe Regele Mihai şi a susţinut că este la fel de responsabil ca mareşalul Antonescu pentru Holocaustul împotriva evreilor şi al ţiganilor, scrie Adevărul.
Reacţiile opoziţiei, istoricilor, jurnaliştilor şi politologilor sunt la fel de dure. Crin Antonescu l-a comparat ieri pe preşedinte cu „un beţiv la cârciumă”, în timp ce Puiu Haşotti, liderul senatorilor PNL, apreciază afirmaţiile lui Traian Băsescu denotă ură şi incultură.
„Mitocănie şi iresponsabilitate” spune Victor Ponta, iar Mircea Geoană îi solicită preşedintelui să-şi ceară scuze Regelui Mihai pentru cele afirmate. „Îl îndemn să repare greşeala grosolană. Este şi o gafă de cunoaştere istorică şi este un gest care nu se face într-o ţară civilizată”, a spus Geoană.
Dacă liderii opoziţiei s-au exprimat pe un ton vehement, democrat-liberalii s-au păstrat rezervaţi. „Nu comentez. Este percepţia subiectivă a preşedintelui asupra unui moment din istoria recentă”, a fost reacţia purtătorului de cuvânt al PDL, Sever Voinescu, iar europarlamentarul Cristian Preda a venit cu o corecţie pe blog, precizând că, între 1940 şi 1944, Ion Antonescu a fost conducătorul statului, cu puteri depline, în timp ce Regele era „pur ornamental”, iar Petru Groza era „şi prim-ministru, şi slugă la ruşi”.
Politologul Andrei Ţăranu apreciază că Traian Băsescu a adoptat o formulă de discurs de tip fascist, care încearcă să câştige simpatia extremei drepte în contextul discuţiilor despre regionalizare, dar şi a unui grup social care este nemulţumit de retrocedările către Casa Regală.
Jurnaliştii de la Gândul apreciază că declaraţiile preşedintelui sunt în totală contradicţie cu „Raportul privind dictatura comunistă din România”, pe care Traian Băsescu şi l-a asumat în faţa Parlamentului în 2006,potrivit căruia abdicarea regelui este descrisă ca fiind „forţată” şi drept unul din marile abuzuri ale comunismului în România, Moscova fiind cea care „l-a obligat pe tânărul rege Mihai I să accepte transferul de putere către un guvern care, din toate punctele de vedere, întruchipa dictatura comunistă în ascensiune”.
Jurnaliştii remarcă şi faptul că istoricii cu funcţii oficiale se abţin de la comentarii, citându-l pe directorul Arhivelor Naţionale, Dorin Dobrincu, care a declarat pentru Gândul: „Nu pot decât să fiu consecvent cu ceea ce scrie în Raportul Comisiei Prezidenţiale. Nu l-am văzut pe preşedinte aseară, dar repet, nu pot fi decât consecvent cu poziţia pe care am avut-o la elaborarea Raportului”.
Academicianul Dinu Giurescu rememorează pentru Jurnalul Naţional momentul istoric al abdicării Regelui Mihai. ”Eram la o colegă şi ne pregăteam de o serată plăcută. Când s-a dat ştirea la radio, parcă am fost loviţi toţi cu măciuca în moalele capului. Nu eram capabili să spunem nimic. Era mult prea şocant, pentru că toată lumea se aştepta la o confruntare între rege şi comunişti, dar în luna martie 1948, nu aşa curând; fireşte, ne gândeam şi la ce e mai rău, dar tot mai speram că nu e totul pierdut. Ne-am împrăştiat apoi cu sentimentul acut că orice urmă de normalitate a dispărut şi că începe o nouă epocă, tragică, pentru români”, el fiind convins că Regele a fost ameninţat să abdice.
”Ca istoric, sunt obligat să mă raportez la documentele disponibile. Dacă ar exista altele, nu văd de ce nu ar fi publicate.”
Întrebat dacă preşedintele a avut acces la documente încă secretizate referitoare la evenimentele din 30 decembrie 1947, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, Valeriu Turcan a afirmat: „Nu ştiu. Îl voi întreba pe domnul preşedinte şi vă voi spune. Noi avem pregătite câteva variante de clarificări, pe care însă trebuie să le avizeze preşedintele. Dar ce îmi spuneţi deschide o pistă la care încă nu ne-am gândit”.