Şah în trei: UE, China, SUA

UE ar fi putut dobândi supremaţia monetară dacă OPEC ar fi decis să vândă petrolul numai pe euro. Venezuela anunţase că aşa va face. Cum o făcuse deja Irakul între 2001 şi 2003.

Ştiţi vorba celebră: „Parisul merită o liturghie”? A spus-o un protestant care urma să treacă la catolicism şi apoi să devină rege al Franţei. Similar: Irakul risca un război dacă era ca SUA să piardă supremaţia dolarului. Dar războiul contra Irakului nu a putut scoate ameninţarea chineză din joc. Era matematic previzibil momentul când PIB-ul Chinei ar fi urmat să îl depăşească pe cel al SUA.
Cu prilejul războiului contra Irakului (mult diferit de războiul din Irak), Pentagonul a creat doctrina războiului preventiv. Era vorba numai de prevenirea folosirii unor arme de distrugere în masă? Ori era vorba şi de prevenirea urcării unui nou hegemon în vârful ierarhiei puterilor? Dacă SUA ar fi vrut să coboare China din play-off în play-out, cum ar fi procedat? Nu a început Donald Trump o astfel de operaţiune?! Nu e vorba numai de jocul anti-G5. E vorba mai ales de acuzarea Chinei pentru răspândirea COVID-19. Şi e vorba de apariţia unei conjuncturi care poate determina multe multinaţionale să-şi relocalizeze activităţile din China, ceea ce ar duce la scăderi masive ale PIB-ului chinezesc.
Greu de crezut, desigur, că lucrurile acestea au fost mai întâi scenarizate. Dar e la mijloc soarta unui hegemon. Ce limite şi-ar impune în prevenirea urcării altui hegemon în vârful ierarhiilor de putere?

Restul e la îndemâna ficţionarilor de la Hollywood dacă vor dori vreodată să acuze SUA de lucruri oribile. Ceea ce nu văd cine le-ar recomanda să facă. Ar putea pune în scenariile lor ideea că dezbinarea politică din SUA acestui interval de timp n-a fost decât o acoperire cu costuri mici a focusării Deep State-ului pe acţiuni secretizate la cel mai înalt nivel de secretizare. Cum a fost (şi a rămas) şi cauza reală a războiului contra Irakului.
Toate discuţiile alarmiste despre soarta democraţiei ivite în conjunctura COVID-19 s-ar putea lovi de un Zid Chinezesc al trezirii la realitate dacă influencerii lor ar înţelege ce democraţie poate garanta un nou hegemon care n-ar fi UE.
E prea posibil ca trecerea Chinei în play-out să reaprindă războiul secretizat dintre dolar şi euro? Nu e nimic iminent (mai ales după criza din 2008-2009), dar nici stins nu e acest focar.

Să fie oare COVID-19 o lovitură foarte dură şi pentru UE, atât de dură încât efectele ei să fie mai longevive decât cele ale crizei din 2008-2009? Vom trăi şi vom vedea. Poate că nu va fi necesar să murim ca să vedem. Oricum, mortalitatea COVID-19 nu mai este Marele Baubau.

P.S. Du-te, bre, la stand-up comedy! – aud dinspre corul comentatorilor acestor postări. Îi înţeleg: ei preferă genul stand-down comedy care este jucat la Cotroceni.