Sărbătorile afectează sănătatea mintală a multor români. Cum eviți să fii unul dintre aceștia

Iar dacă nu avem așa ceva, unii se prăbușesc într-o depresie cruntă accentuată, de multe ori, de rețelele de socializare. Uităm că toți avem griji, că toți avem probleme, și ajungem să ne simțim frustrați că nu avem familia perfecta, să ne simțim vinovați că nu am cumpărat suficient de multe cadouri, să ne simțim inadecvați că nu avem o casă atât de bine aranjată. Ne comparăm cu niște imagini si punem multă presiune pe noi înșine.

Bogdan Nedelescu, psiholog clinician specializat în psihoterapia traumei, dezvăluie într-un interviu pentru Cotidianul.ro de ce ce pot Sărbătorile să devină un adevărat test emoțional pentru mulți oameni, dar și cum putem evita acest lucru.

Ce probleme psihice „ies la suprafață” cel mai des în cabinet în perioada Sărbătorilor?

Problemele existente tind să se amplifice în această perioadă. Oboseala acumulată de-a lungul anului, așteptările nerealiste atât ale noastre dar și ale celor din jurul nostru, pot să ducă la intensificarea anxietății și a depresiei. Pentru a face față stresului si emoțiilor copleșitoare cum ar fi singurătatea, tristețea, furia sau dezamăgirea, putem ajunge să apelăm la tot felul de mecanisme de coping dezadaptative (mâncat compulsiv, consum de alcool sau alte substanțe, retragere prin folosirea excesivă a rețelelor sociale). Deoarece presiunea de a avea Sărbători perfecte este atât de mare, oamenii ajung să se neglijeze pe sine și să își ignore propriile nevoi. Acest lucru poate duce la amplificarea unor conflicte sau la izbucnirea altora.

Cât de periculoasă este presiunea de a avea Sărbători perfecte? De a arăta pe rețelele de socializare cât de bine e la tine?

Cred că poate fi destul de periculoasă atât pentru stima noastră de sine, cât și pentru bugetul nostru. Trăim într-o lume a pozelor retușate și a momentelor atent selecționate și, oricât de mult am încerca, niciodată realitatea nu se va putea compara cu imaginea creată într-un program de editare foto. Astfel, riscăm să investim timp, efort și bani pentru pentru a crea ceva care să le placă celorlalți și să ignorăm ce e cu adevărat important pentru noi. Muncim pentru like-uri, nu pentru bucuria noastră.

Iar pentru a scădea această presiune, cred că ar fi util să ne întrebăm „oare cum mi-ar plăcea mie să arate sărbătorile mele?”. Ar fi bine să ne îndreptăm înspre lucrurile cu adevărat importante pentru noi, care ne aduc mulțumire și împlinire, nu către cele care ne sunt impuse de trendurile actuale si de diverși influenceri.

De ce se simte singurătatea mai apăsătoare exact atunci când toată lumea pare fericită?

În cultura noastră, sărbătorile sunt despre a fi împreună cu ceilalați, de a fi în mijlocul familiei, de a fi recunoscător pentru oamenii care te înconjoară. Și în mod evident, mulți dintre noi rezonăm cu acest mesaj și ne place să ne petrecem timpul alături de familie. Însă pentru cei care nu au o familie, sau au rupt legăturile cu ea, sau se simt singuri si izolați în propria familie, acest gen de mesaj poate să scoată in evidență ce lipsește, ce au pierdut, ce și-ar fi dorit să aibă si din păcate nu s-a întâmplat.

Sunt certurile în familie mai frecvente de Sărbători? Dacă da, de ce?

Da, cu siguranță sunt mai frecvente și de multe ori chiar și mai intense pentru că este o perioadă cu multe așteptări. Însă nu ne schimbăm doar pentru că vine Crăciunul și atunci apar frustrarea și dezamăgirea că am sperat la ceva ce știam că nu se poate întâmpla. La acestea se adaugă și oboseala acumulată, stresul pregătirilor, presiunea timpului, dar si faptul că petrecem mai mult timp împreună, uneori în spații restrânse, cu oameni cu care avem conflicte nerezolvate. Toate acestea împreună ne pot scădea toleranța la frustrare și pot face ca detaliile mici să devină declanșatorii conflictelor mari, în care ies la iveală probleme vechi si dinamici familiale nerezolvate.

Cum își poate da seama cineva că nu e vorba doar de „tristețea de sezon”, ci de ceva mai grav?

Dacă acea „tristețe” persistă pentru o perioadă mai lungă de timp și începe să ne afecteze activitățile zilnice, dacă ne-am pierdut interesul pentru lucruri care înainte ne făceau plăcere, dacă apar modificări semnificative în ceea ce privește apetitul, programul de somn sau energia pe care o avem, poate că ar fi util să cerem sfatul unui specialist.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac oamenii cu sănătatea lor emoțională în această perioadă?

Cred că cea mai mare greșeală ar fi să încercăm să ignorăm emoțiile pe care le simțim. Poate că, de-a lungul vieții noastre, am învățat că unele emoții nu sunt acceptate de cei din jur („nu ai de ce să fii furios”, „lasă că îți dau eu motive de plâns”) iar azi încercăm să le reprimăm. Emoțiile însă nu sunt „bune” și „rele”, „pozitive” și „negative”. Emoțiile ne informeaza despre lucrurile care se întâmplă cu mine și in mediul meu înconjurător: dacă am pierdut ceva important pentru mine, e normal să fiu trist. Dacă cinevă mă amenință, e normal să fiu furios. Dacă văd pe cineva drag, e normal să fiu bucuros. Dacă rezultatul nu e cel sperat, e normal să fiu dezamăgit.

Iar ignorarea emoțiilor e ca și cum am încerca să le băgăm sub un preș: le tot îndesăm și le tot împingem până când ele încep să iasă prin alte locuri și să aibă tot felul de consecințe negative, fie asupra noastră și a sănătății noastre fizice, fie asupra relațiilor pe care le avem, fie asupra oamenilor din jurul nostru.

E normal să spui „nu” meselor, vizitelor sau tradițiilor care te epuizează?

Aș zice că este foarte sănătos să spui „nu” acelor lucruri care doar îți consumă din energie și te epuizează, fără să îți aducă nimic bun. Știu că uneori ne putem gândi că ar fi un semn de egoism să refuzăm oamenii care par că se gândesc la noi, dar, în timp, consumul nostru de resurse poate duce la iritabilitate, frustrare și resentimente. A spune „Nu” este despre mine, nu este despre celălalt. Nu înseamnă că vreau să te rănesc pe tine, ci doar că vreau să am grijă de mine.

Cum sunt afectați copiii și adolescenții de tensiunile și așteptările din familie?

Exact ca și noi adulții, copiii simt tensiunile din familie. Spre deosebire de noi, ei s-ar putea să nu știe sau să nu înțeleagă cauza acelor tensiuni. Mai mult, ar putea să creadă că ei sunt cei care le-au provocat, iar pe termen lung acest lucru poate duce la sentimente de vinovăție.

Așteptările adulților sunt de multe ori diferite de cele ale copiilor. Cei mai mulți părinți fac absolut tot ce le stă în putere pentru a le fi bine copiilor, pentru a le oferi tot ce au nevoie, pentru a le asigura un viitor cât mai strălucit. Însă, uneori, cu gândul la viitor, pierd prezentul și ajung să pună multă presiune pe ei și să le ignore nevoile emoționale.

Ce le-ați spune, direct, celor care se simt copleșiți de Sărbători, dar se prefac că totul e în regulă?

În primul rând, le-aș spune că nu sunt singuri, că mulți dintre noi am învățat că trebuie să ne ignorăm propriile nevoie pentru a ne putea concentra pe ale celor din jur. Și le-aș mai spune că atunci când suntem copleșiți este în regulă să încetinim, să ne luăm o mică pauză, poate chiar să ne oprim și să ne îndreptăm atenția spre ce este important pentru noi. Să cerem ajutorul și să spunem „nu” dacă nu mai avem resursele necesare.