Arestarea trio-ului şpăgii Uioreanu-Bene-Pogăcean pentru mulţi nu a fost o surpriză imensă. Cel puţin în cazul primilor doi, întrebarea nu mai era DACĂ, ci CÂND! Icar s-a crezut racheta Saturn V a NASA şi i s-au prăjit aripile, el muşcând din sol. Hitler nu a învăţat nimic din eşecul Micului Caporal francez, s-a visat mai breaz ca Napoleon la Borodino şi a rămas în izmene la Leningrad, Stalingrad sau Kursk. Adrian Năstase s-a visat mai presus decât Legea învăţată la Sorbona şi acum predă tâmplărie la Jilava. Sorin Apostu s-a visat deasupra Legii şi a lui Number One şi s-a deşteptat 11 luni în arestul IPJ. Acum, Bene şi Uioreanu s-au visat Afrodite născute din spuma Someşului, mici Dumnezei autothtoni, cu puteri peste muritorii de rând ce trebăluiau pe la Aeroport, de exemplu. Şi, la fel ca în celelalte cazuri, trezirea la realitate e cruntă. Deocamdată 60 de zile de arest. Probabil vor urma ani de puşcărie. Sau poate că nu!
Dar cum au ajuns cei doi la asemenea supliciu?! Cine i-a îmbătat cu apă rece, cine le-a insuflat atâta falsă încredere în invincibilitatea lor, în statutul lor de zei mai presus de Lege?!
Horea Uioreanu provine dintr-o veche familie clujeană. A fost unul dintre cei mai simpatici parlamentari. Boem, jovial… Ioan Bene provine dintr-o familie cu principii morale simple şi sănătoase. O familie credincioasă, cu frica lui Dumenzeu. A intrat în afacerile mari odată cu naşterea Autostrăzii Transilvania şi, o efemeră perioadă, a avut chiar afaceri sănătoase, lipsite de putregai. Apoi, potopul şi incredibilele şi dezgustătoarele aspecte din rechizitoriul procurorilor DNA.
Numai că acest final era inevitabil atât timp cât cei doi şi mai ales Bene s-au lăsat înconjuraţi de -işti avizi de efemeră putere palidă. Fel de fel de PR-işti, pseudojurnalIŞTI şi fomIŞTI roiau în jurul lui Bene. Toţi cu mari studii în domeniu: şcoala vieţii.
Proslăvirea era la ordinea zilei. Se făceau şi se desfăceau site-uri, se petrecea din ceas de seară şi până în zori alături de toţi -iştii. Se realizau adânci colonoscopii şi abitire curăţiri de tract auditiv cu suave proslăviri. Confesiuni la ceas de seară legate de licitaţii trucate şi comenzi de execuţii sumare prin presă în ceea ce-i priveşte pe funcţionarii care îndrăzneau să îşi facă treaba. Bene făcea un pârţ, -iştii îl transformau în interes public şi în ştire de presă. Bene ieşea la shopping, -iştii considerau că aspectul trebuie prezentat publicului, fiind vorba, te pomeneşti, de interes public. Bene călca legea în picioare, -iştii îl încurajau, liniştindu-l că oricum Legea e pentru cei proşti şi mulţi, aşa cum de altfel au învăţat ei la şcoala vieţii.
În tot acest timp, banul public, interesul public, pe care Bene le făcea praf şi pulbere, erau trecute cu vederea. Îmbătat cu apă rece şi cu vorbe dulci, Bene se visa călare pe Cluj. Asculta de -iştii profesionişti, dar cu şcoala vieţii, şi se rupsese total de crunta realitate.
Acum, în arest, Bene a fost uitat de toţi şi toate. PSD, cel sub a cărui umbrelă s-a inventat, care l-a creat, l-a lăsat din braţe. Până şi cUcu l-a uitat! De PNL nu e cazul să vorbim, pentru că, să fim serioşi, Bene a fost ombilical legat de Uioreanu, dar acesta, deşi e în fruntea PNL Cluj, printr-o întâmplare, era de multicel departe de orice principii liberale.
Iar -iştii au rămas acum fără obiectul proslăvirii. Dezorientaţi, în căutare de noi ageamii care să le asculte aberaţiile, -iştii latră la Lună şi aruncă cu noroi în cei ce au îndrăznit să ştirbească palida strălucire a obiectului proslăvirii. Pentru că ştiau ei ce ştiau, bătrânii din popor, când spuneau că cine se aseamănă se adună, oare aceşti -işti cum se împăcau ei cu Legea, având în vedere bunele sfaturi date arestatului Bene!?
