O parte din România se prăbușește în fiecare zi, lin, tăcut, inexorabil, sub ochii tîmpi ai guvernanților cu gura mare. Sub nasul celor care își ridică vile de vacanță prin zonele protejate se depopulează sate și se decimează păduri. Ridicolele semne ale prosperității însoțesc scufundarea lumii românești de altădată, singura care ne asigura o anume identitate.
Ce protejăm noi la UNESCO în Munții Apuseni? Galeriile rămase din exploatarea aurului și cîteva sate sărăcite, coșcovite, depopulate. Adică atît cît a mai rămas din Certej, din Roșia Montană, din Săcărîmb și din Abrud. Dincolo de zona tradițională auriferă se întind Apusenii identității românești.
”Minereul” lor principal a fost puterea de a supraviețui în modestie, de multe ori egală cu sărăcia, de a se opune pădurii și de a încălzi pietrele calcaroase ale munților. Sate mici, răsfirate ca toate așezările de munte din România colorează culmile și poienile într-un stil naiv, prietenos, zîmbitor, gata să te ademenească. Case zidite din văiugă sau de lemn, acoperite cu paie, cu șindrilă sau cu țiglă au fost și celule econmice și laboratoare de experimente agricole, și bază de pregătire a soldaților ardeleni, și școli, și biserici, și forturi de apărare.
Din păcate, prostia românească magnetizată de vorbirea televizată ignoră această lume și, pe măsură ce anii trec, muntele se înclină ca o corabie și casele vechi alunecă în abisul timpului. Mocanii se retrag spre comune mari și spre orașe, pleacă la muncă în străinătate și mulți nu se mai întorc. Munții Apusenii se golesc de viață de parcă s-ar deteriora paginile unei lecții românești de istorie.
Ce a făcut țara noastră pentru apărarea și salvarea Munților Apuseni? Nimic! S-a fudulit cu programe de dezvoltare a turismului și a îndeletnicirilor tradiționale. Nu funcționează. S-a fălit cu ONG-uri care să se implice în protejarea zonei. Au stricat-o sau au vămuit-o. Singurul lucru care funcționează ca un pansament pe o rană străveche sunt subvențiile. Pentru fînul din cîteva grădini, pentru creșterea a cîteva vaci și pentru niște oi, moții și mocanii care se încăpățînează să reziste depopulării se mai aleg cu 1.500-2.000, cei mai destoinici și cu 3.000 de euro.
-E un ajutor, un mic ajutor, îmi zicea unul dintre ei. Dar nicidecum nu-i salvarea noastră!
Am revenit în Munții Apuseni în căutarea unei case aparținând unei familii care a dat semnalul plecării din munți încă de prin anii 1960. Eram mînat de gîndul că în felul acesta voi ajunge și la Valea Mare și pe la Groşi pe unde își mai duc viața neamurile mele dinspre mamă, născută și ea într-un sat de pe o vale. Veri la rînd și multe sărbători de primăvară am copilărit la Curpeni, comuna Cerul Băcăinți, în județul Alba, fostă regiune Hunedoara. Bunicul meu a fost un Diavol al locului. Tinea o moară, zidea case, tăia porcii și dicta măcar în viața satului, dacă nu mai departe.
Ca să înțelegeți personajul, trebuie să vă spun ceva despre căsătoria lui. La o zi după ce a luat-o de nevastă pe bunica, a trimis-o la moară să bage în coș pentru că sună clopoțelul și asta înseamnă că merge în gol și se mănîncă pietrele și trebuie ferecate din nou. Biata Saveta, abia dezbrăcată de haina de mireasă și după ce și-a agățat șlaerul la oglindă, a dat fuga la moară. În vreme ce se chinuia să golească sacul în coș, a auzit un clac de lemn și o bîrnă căzută peste ușă. Diavolul Serafim, venit pe urma ei, o închisese pe afară și se cărase pentru o după-amiază la ibovnica lui.
Știu de la mama că bunica Saveta se trăgea dintr-o familie numită Noja dintr-un crîng de case numit Groși, aflat la marginea satului Valea Mare, și el parte a comunei Cerul Băcăinți. Nu am ajuns niciodată la Groşi pentru simplul fapt că nici bunica nu mai călca pe acolo. Parcă ar fi ales să-l înfrunte pe Diavolul Serafim decît să se întoarcă într-un loc despre care vorbea rar și puțin. Mie nu mi-a spus niciodată nimic. Ca să o înțelegeți, trebuie să vă spun că bunica mea era o ființă aproape transparentă. Vedeai prin pielea ei subțire și fină, era slăbuță că o trîntea vîntul, nu era bună de corvoadă și de hămăleală, vorbea puțin și totdeauna pe un ton îngîndurat, sperios, de parcă era o pasăre care se temea să cînte.
Numai singurătatea satului de munte trebuie să o fi speriat pe fătuca măritată la Curpeni să se supună orbește și numai frica de Diavolul Serafim trebuie s-o fi dus să-i facă șase copii. Se ducea cu el în moară, la șura de piatră de pe munte, în porumbiște, în podul cu fîn și o electrocuta fertil, lăsînd-o gravidă cu cei șase copii pe care i-a avut. Între care mama era cel mai mare. Cum o fi dus-o la această supunere? De ce nu s-a întors la Casa Puiului, cum era poreclit tatăl său și tot neamul ei, zis ”al Puiului”? Asta n-am știut niciodată și a rămas pentru mine un fel de mister legat de familia noastră.
Trebuie să mai știți că în Munții Apuseni divorțul a apărut pe la jumătatea anilor comunismului. Înainte, mureai lîngă cine te căsătoreai. O femeie alungată sau lăsată de bărbat era un blestem, o nenorocire, o rușine, un chin pentru părinții ei, o condamnată la dispreț și la un soi de compasiune egală cu o moarte lentă. Mai bine te culcai de o mie de ori cu Diavolul decît să nu-ți dea nimeni binețe pentru că erai o femeie divorțată. În Apuseni, femeia singură era parte dintr-o tragedie umană pe care numai lumea Greciei Antice a mai cunoscut-o.
Am luat-o așadar prin Gelmar, am trecut podul peste Mureș și am urmat o vreme fîșia de unt negru adus de inundațiile râului. Ea face miracole în toate culturile semănate între Mureș și șoseaua asfaltată. De partea cealaltă începe piatra mărunțită și stîncile golașe, pe alocuri îmbrăcate cu iarbă și tufe, adică geografia Apusenilor, într-un fel unic în care muntele își arată generozitatea și zgîrcenia, căldura și amenințarea. De o vreme, iarba este arsă ca spinarea porcului pîrlit, pământul crăpat, iar frunzele pomilor răsucite de sete. În loc de iarba mustoasă pentru vite cresc niște paie tari și țepoase, pe care nu le poți mesteca nici cal să fii.
Instalația de aprovizionare cu apă de la Dumnezeu funcționează din ce în ce mai inegal, ca să nu zic prost, ca o pedeapsă pentru toate păcatele lumii. Este secetă și praf, pămîntul este cald ca o cărămidă de cuptor, cerul arde și el, iar firele de porumb abia mai arată cîte un muc cu mustața mică și răsucită. Am trecut de Homorod și am ajuns la Băcăinți, pe unde treceam cu brudina cînd mergeam pe jos de la gara din Sibot pînă la Curpeni. Adică 15 kilometri, vara, mai frumoși și mai veseli, iarna, mai blestemați, după cum voia Domnul. La Băcăinți, mama lui Serafim a avut un fecior, botezat Candin, făcut cu un bărbat mort în ”prima bătaie” (Primul Război Mondial) dat în casă la niște gospodari de ispravă. Era frate vitreg cu Serafim și venea rar pe la bunica și de fiecare dată stăteau de vorbă într-o cameră separată în care Serafim nu avea curajul să intre.
În copilărie, în lungile drumuri pe jos spre Curpeni îmi opream întotdeauna privirea pe ruinele celor două turnuri așezate de o parte și de alta a văii. Îmi aduc aminte de o poveste despre cele două fete ale unui grof ungur, fiecare în casa ei așezate de o parte și de alta a văii buclucașe. Se spune că fetele ar fi cerut un pod peste apă, care să le lege casele și să le ferească de prăpădul torentelor pornite de pe dealul Bulbucului și de pe Piatra Tomii. Şi podul s-ar fi prăbușit cînd torentul era mai puternic.
Blestemul văii care vine pe un crac dinspre Curpeni și pe celălaltă dinspre Cerul Băcăinți și Valea Mare a marcat viața oamenilor de aici și pe mulți i-a împins să părăsească locul. O apă tulbure și învolburată venea de sus cu pietre mari de un metru, cu copaci și cu ce prindea pe drum vite, care și cai, oameni și animale surprinse de apă. Mătura totul în cale, oameni, animale, pomi și copaci și lăsa în urma lui un dezastru, un fel de peisaj lunar plin de bolovani și stînci. Nu mai rămînea nici o urmă de drum, nu mai erau nici punți și nici podețe și totul trebuia refăcut de la zero.
Am ieșit repede din Băcăinți pe o șosea impecabilă și m-am bucurat de drumul modern, fără să bănui ce șoc puternic îmi pregăteşte ziua de vară la revenirea mea în Munții Apuseni.
„..era o pasăre care se temea să cînte..”
Divină scriere… M-am simțit ca-n descrierile lui Sadoveanu… Mulțumesc pentru această pagină de normalitate!
Ia-te si de Câmpeni, Nistorescule, în care un … primar si clica lui unanima din consiliul de-atuncea al localitatii, distrug, în ciuda protestelor locuitorilor, parcul istoric al orasului, cu copaci seculari si superbi cu tot, din jurul statuii lui Avram Iancu, betoneaza-n draci si contruiesc un ghetto-în loc si-n jur. Câteva cladiri oribile. Fa lobbying în sensul în care centrul orasului Câmpeni sa-si recapete înfatisarea de pâna la numitul Andres Ioan Calin si clicii lui de monstri. Ori nu te-a tentat sa te balacesti în noroaiele pitoresti, de-acuma, din ghettoul din jurul statuii lui Avram Iancu, la Câmpeni? Andres Ioan Calin si complicii din consiliul comunal distrugând si cladirea Primariei, initial, de stil românesc (cvasi-brâncovenesc). Ca tot spui tu ca Muntii Apuseni ar fi trebuit si trebuie aparati.
Dl Nistorescu e un mester al cuvintelor, cioplite, slefuite, finisate inlantuite intr-o adevarata alegorie…Uneori ma gandesc ce ar fi fost daca maiestria sa se manifesta si in domeniul analitic,precis reusea sa imbrace in cuvinte la fel de mestesugite demascarea realitatilor nationale…De exemplul „metafora” cu „binomul…Serafim” din incercarile sale analitice timide demonstreaza ca are potential! Parasirea satului natal o resimte peste decenii ca pe o profunda tragedie existentiala… Satul romanesc a fost cea mai puternica reduta nationala in fatza tavalugului comunist si numai trecerea brutala la „capitalismul securist de stat” a reusit sa-l smulga din istorie…Sarmana Romanie, fiii
tai sunt cei care se opun cel mai aprig revenirii Tale la matca arhetipala…
Frumos si bine scris, pt ca e din inimă si din inteligența, instruire si autoanaliza….obiectiva.
De ati scrie meteu așa!
Sa păstrați articolul,si de ar
fi singurul care ar rămâne dupa Diavolul de Cornel se îmbracă de la Parma.
Citesc postacii la rand, unii dintre dumneavoastra ramaneti constant imaculati la suflet, cel putin prin ceea ce scrieti si doriti sa transmiteti, pe altii va stiu ca asa si sunteti, imaculati la suflet. Multi va schimbati pseudonimul de parca prin asta cautati o ascunzatoare , dar tot lasati o urma de umanitate, dar sunt unii care si ar dori sa fie Diavolul din povestea domnului Nistorescu insa nu pot fi pentru ca e un alt Diavol, legat de pamanteni nu de Iad. Nu voi intelege niciodata de unde atata ura strang unii dintre dumneavoastra in suflet si o arunca impotriva unui popor .Poate ca aveti argumente si de aceea accept ca nu inteleg. Da, avem multe motive sa fim criticati, dar asta ajuta, e constructiv, doar critica, nu si ura. Domnule Nistorescu, fiecare sat din Romania are povestea lui , dar nu in fiecare sat exista cineva sa spuna macar parte din ea, asa frumos. Oamenii satelor merita si au dreptul sa fie povestiti. Respect tuturor!
In partea a doua apare Pisicuta pe drumuri de munte calarita de Diavolul Serafim ?
Omul sfinteste locul, iar locul ii da putere omului!
In primii 15-16 ani de viata, mai pregnant in primi 6 -7 ani, omul este mult mai senzitiv, percpetiv, intuitiv. Asa invata, traduce informatia perceputa senzitiv iar dupa aceea intreaba. Intreaba pentru a verifica daca cele percepute de el sunt percepute la fel si de ceilalti. Creaza o comuniune intre el, cellalti si loc. O comuniune a locului.
Asa invata, prin dezoltarea si compararea senzatiilor, invata gustul laptelui, al apei, gustul fructelor, al ierbii, gustul tututor obiectelor (de aceea copilul cam tot ce prinde baga in gura), invata sa diferentieze culorile, locurile, gusturile, mirosurile, atingerile. Are nevoie de povestiri pentru a compara, pentru a invata, pentru a crea si stabili raporturi si relatii intre el – ceilalti – loc/mediu.
Pe oriunde trece ia seama locului si tinde sa atinga, sa cunoasca, tot ceea ce observa. Iarba, apa, gazele, copacii, animalele, oamenii, cerul, pamantul, stelele, universul.
Strucura emotionala il tine pe om in relatie cu mediul. Intretine mediul, il cultiva, il cinsteste, pretuieste. Isi creaza ancore de apartenenta, de identitate. Da un sens si formeaza o structura a personalitatii sale. Este constient de Sine si de tot ceea ce-l inconjoara. Se construieste pe sine in deplina relatie ceea ce numim Constiinta.
Atunci cand se afla in conflict cu Sine si se desprinde de Constiinta, se deneaga pe sine, isi deneaga originea, traditiile, obiceiurile stramosesti, cultura. Ravaseste sau instaineaza locul ce i-a dat dat/format o identitate, deoarece acel loc ii aduce aminte de ceea ce este cu adevarat. Iar el tocmai asta doreste ssi uite originea. Tine de parvenitism.
Al cui esti? Intreaba omul locului.
Tristetea frumos povestita. Toate satele Romaniei s-au golit si se golesc in continuare. Romanii pleaca, chiar daca ei sunt din sate sau orase in care aurul se afla in colbul ulitelor. Pleaca pentru ca nu mai vor sa fie otraviti cu minciuni de o elita de pripas, venetica.
In Apuseni mai sunt 300 de tone de aur, adica cam cat produc rusii intr-un an. Cine mai poate crede ca niste samsari de aur ar fi pogorat raiul pe pamantul motilor? Ca sa intelegi ce binefacere ar fi adus locuitorilor Apusenilor acesti manglitori internationali nu trebuie decat sa te uiti la ce „belsug“ au adus ei altora, cum ar fi in Kirghizstan. Kirghizii s-au ales cu un lac de cianuri pe munte la 4000 m la poalele unui ghetar care se topeste, urmare a incalzirii planetei. Cand apa lacului va trece peste dig samsarii vor fi aparati de democratia liberala. Apa din ghetar probabil ca valoreaza de sute de ori mai mult decat aurul scos din mina. La fel este si in Apuseni: apa este aur.
Ce ghinion pentru romani ca mai sunt printre ei unii care cred ca strainii le vor binele.
@justinianus: Intr-adevar, acel nemernic are oricind liber sa verse cele mai spurcate dejectii la adresa romanilor. Nu este insa singurul. Mai exista si altii, dintre care se remarca viermele ce-si spune qwe, nelipsitul care ride ca prostu’n iarmaroc, precum si troll-ii care isi schimba mereu pseudonimele ca sa para mai multi, desi stilul e acelasi.
@gelu: Daca te limitai pina la punctul 8 inclusiv, era perfect.
Ceausescu a fost impuscat pentru faptul ca: 1. Romania isi platise datoria externa si nu se mai dorea imprumutarea tarii la FMI si Banca Modiala la dobanzi uriase. 2. Pentru ca securistii care au dat lovitura de stat din Dec. 89 sa poata sa vanda si sa distruga toata baza economica a Romaniei la preturi de fiare vechi astfel incat peste 5 milioane de romani sa ia calea pribegiei in lume pentru a munci pe salarii de nimic. Dupa 1990 disparand 10 milioane de locuri de munca. 3. Pentru ca Romania sa imprumute la dobanzi foarte mari pana va intra in incapacitate de plata. 4. Pentru ca odata intrata in incapacitate de plata Romania sa fie scoasa la mezat pe Piata Internationala de Capital si sa fie cumparata de belzebutii financiari condusi de Soros. 6. Sa implemeteze miscarea LGBT pentru a distruge credinta ortodoxa si obiceiurile stramosesti ale poporului roman, pentru a anihila orice urma de rezistenta la schimbarile ce se abat asupra tarii. 7. Pentru ca aproape o suta de mii de fete si baieti romani sa fie rapite si exportate de clanurile de profil din tara, in cooperare cu SRI, pentru a satisface placerile carnale ale bogatasilor din Vestul Europei. 8. Iar alte cateva mii de tineri si tinere sa fie folosite drept banca de organe umane pentru transpalantare. 9. Si nu in ultimul rand pentru ca USA sa-si construiasca baze de atac militar a Rusiei din aproprierea granitelor ei. Acestea sunt marile nebeneficii ale loviturii de stat din Dec. 89 si nedemocratia care au fost adusa si instaurate in Romania pentru poporul roman. Dar care au adus benificii de mii de miliarde de euro pentru stapanii din UE si Deep-State-ul care au subjugat acum Romania.
Deeper: Acest taliban hortyist, alias Marele Urs( eu cred ca este Sabin Gherman), trebuie „pocnit” la fiecare postare! Este de o obraznicia ordinara, cu apucaturi imperiale, luate probabil prin schimb de hormoni de la nevasta-sa! Este atat de antiroman, parca ar fi citit numai studii istorice hortysite! Nu se dezminte de doctoratul facut la Viena! Crestinarea ungurilor s-a facut cind biserica crestina era una singura! Deci ungurii au fost crestini si basta.In afara de asta, triburile maghiare au facut o intelegere cu ducii romani(Gelu, Tuhutum) care conduceau teritorii in actuala Transilvanie), un fel de „power share”, adica au fost asociati la domnie, pina cind elementul razboinic maghiar a devenit predominant! A urmat apoi ocuparea aproape in intregime a ceeace numim azi Transilvania, la finele secolului 12! Asta, Marele Urs, bate campii!
Bey @ salata de ce vrei tu,ar fi o binecuvantare pentru aia ai lui V.Orban sa navalesca femeile lor naravase ca romanii sa le imulteasca si sa le inveseleasca natia de asiatici tristi,ca pe astia din Ardeal i-au mai inmultit si inveselit romanii,cat de cat,de o suta de ani incoace.Si o sa aiba si aia cu ce sa-si repopuleze satele parasite,alea de la est de Balaton,unde este cam pustiu cu mult mai mult ca la romani.Dar romanii pot sa-i serveasca si pe fatalai lui V.Orban cu cate ceva daca ii mananca in dos,sau in cerul gurii,sa navaleasca si sa si-o caute cu lumanarea.
Bey @ Mamare Urss,iar ai trantit niste prostii.Adica romanii,dupa ce de peste 2000 de ani au lucrat lemnul padurilor lor si piatra muntilor lor si si-au facut case si poduri peste ape,au crescut animale si au facut agricultura,au asteptat ei ca sa fure ei inteligentza de la moghioroli,adica de la unii care nu stiau nimic,nici de lucrat lemnul si piatra si nimic despre agricultura,ca ei stiau doar sa pazeasca calu cand pastea in pusta.Pai cine pe cine a invatat? Si cine pe cine a crestinat cu ortodoxie,ca aia era credinta in zona si va dat-o romanii si sarbii,pana sa va aduca capeteniile voastre catolicismul papistasilor. Ca tot ii dai cu ortodoxia.Te deranjeaza ortodocsii ca sunt prea toleranti cu unii ca tine,sau ce? Sau te-ai lasat de papistasi si te-ai musulmanit,sau oi fi si tu un pidosnic progresist antireligios de nici noaptea nu potzi sa dormi ofticat ca nu va inteleg ortodocsii? Si mai bine vedeti-va de cum calcati voi moghiorolii natura cand chelitzi si voi padurie si le vindeti si cand aruncati gunoiul in ape,asa ca dupa traditia voastra,de i-ati speriat si pe moghiorolii din Ungaria de cat gunoi le trimiteti pe ape in Tisa.
apropo de Salzburg, austria, au venit totasa baietii destepti din Viena sa le „valorifice” sarea, ca ei nu se stiau. Sau sculat satenii si iau alungat cu furcile, secera si ciocanu. Acum Salzburg e cel mai prosper oras din austria, mai toti milionari.
nu cumva sa se fin tamplat asa ceva in roma-nia capitalista, caia ar fi fost corruptie si terrorism, aleagasa cenusa de voi, tatari de teleorman blestemati. Daia vau bagat DNA si MCV. Inloc de prosperitate, leati bagat otrava si poluare pa secole deor mai veni. Daia pleaca toti depacolo, pana si apa potabila otravita de capitalismul incare va bagat tataru cel mai spurcat besescu, strigand de nebun „investitii straine”.
va asteapta guilotinele in piete publice, tatari blestemati. Dear intra boszggorii lui Viktor Orban paste voi, aia ar fi o binecuvantare. Venita prea tarziu.
Poate, bucurestene, pui si tu mana pe un abecedar, poate iti mai „revi” si tu. Altfel, ramai un bucurestean tipic, care vorbeste mult, dar nu stie despre ce
Marele buzgor, nu-i mai cauta pe la spate pe romani, trage un bocet dupa Trianon.
Unele tari dispar, selectie naturala mai ales cand o minimima intelepciune a oamenilor nu exista. Luati-va ramas bun de la Romania….noapte buna!
Asta te invață ortodoxia bre ?? Nu te invață că omul sfințește locul ?? Nu te invață că natura de n-ar fi călcată de romîn, ar fi un paradis ? Nu ai furat ințelepciune suficientă de la maghiarii care reușeau să facă ceva consistent și durabil ?/ Azi ești sluga proștilor și a ticăloșilor și te lamentezi ca un Editat in loc să găsești rezolvări..și să pui osul la treabă..
Dumnezeu să vă aibă-n grija Lui, Maestre Nistorescu!
Dacă Serafim a fost un diavol precum îl descrie vajnicul nepot, atunci nici el nu este străin de genă. În ciuda talentului literar, (doar atât) trăsăturile de înger îl ocolesc cu desăvârșire. Fiecare cu destinul său. Unii îl urmăm pe cel al părinților, bunicilor, rudelor, satelor sau orașelor și cu toții pe cel al țării în care ne-am născut. Pentru aceasta, la fel ca și pentru părinții sau bunicii care mai sunt sau nu mai sunt, facem întotdeauna prea puțin, spre deloc. La meșterit vorbe… îți trebuie timp. De pierdut. Pe lingă ele trăim și cu faptele noastre. Dar nu cu cele din descrieri.
Un Calistrat Hogas contemporan? Chiar ca aveti talent, dle Nistorescu!!
Nu ar fi mai bine sa ne balcanizam si ramaneti voi ardelenii care va considerati superiori de uni singuri? Ca vad ca urati pe cei care se considera romani deja
M-ati facut sa plang! La cafea ! DE DISPERARE! CE FACEM ? INCOTRO NE INDREPTAM…. CRED CA NICI PE VREMEA LUI CEAUSESCU NU M-AM SIMTIT ASA…IN FIECARE DIMINEATA MA ROG LA DUMNEZEU, APOI MA GANDESC LA ISUS SI IL ROG SA IMI IERTE PACATELE SI GANDURILE NEGRE, PE CARE CA OM IMPERFECT CE SUNT, LE AM. APOI MA ROG PENTRU LIBERTATEA ROMANILOR SI MA ROG PENTRU ROMANIA. MA ROG PENTRU TREZIREA NOASTRA CA NATIE. APOI MA ROG PENTRU PROSPERITATREA ROMANIEI, PENTRU LUMINAREA ROMANILOR INTRU APARAREA DREPTURILOR LOR SI A TAII…APOI MA GANDESC LA MORTII MEI SI IL ROG PE DUMNEZEU SA LE DEA LUMINA SI LINISTE ACOLO UNDE SUNT. TREZITI-VA FRATILOR! RAUL NU POATE PATRUNDE DACA SUNTEM UNITI!
memorabil text. citit la ceas de dis de dimineata, autorul ramane si el, un memorabil eseist. si singurul in ultimii cincizeci de anicu metafora, in siajul grotescului manipulator al presei libere. libere de norme etice. da…
Asta e crima cu premeditare. Satul romanesc este intentionat lasata sa moara, nu numai pentru ca „vesnicia s-a nascut la sat”, ci si pentru ca este sufletul Romaniei.
Cand o sa recunoastem ca intrarea in UE a reprezentat cea mai mare prostie a neamului romanesc? Cand o sa intelegem ca accederea in structurile euro-atlantice a insemnat pentru Romania iesirea de sub protectia lui Dumnezeu?
Va faliti cu zecile de miliarde de bani europeni care au intrat si poate vor mai intra in tara? Va laudati cu nivelul vostru de trai superior perioadei comuniste? Ati uitat ce s-a intamplat cu Iuda Iscarioteanul? Retineti bine ce va spune taica: PRAFUL SI PULBEREA SE VA ALEGE DIN TOT CE S-A CONSTRUIT SI REALIZAT DIN ARGINTII IMPERIULUI EUROPEAN ANTIHRISTIC!
Vai voua romanilor prosti, caci veti ajunge sa va blestemati si zilele in care v-ati nascut, pentru ca v-ati tradat Mantuitorul!
Bravo tarane ramai vesnic in tinutul copilariei….poate iti mai revi ! Ce sa cauti la Bucuresti ca tot nu intelegi ce se vorbeste acolo….
Frumos! Asta ar trebui sa faca si televiziunile: sa vorbeasca despre Romania normala, de zi cu zi, in loc sa latre isteric despre nepricopsitii de la putere, care au ajuns sa ne sugrume. Daca ar face-o, ar descoperi probabil si gasca de la conducere ca nu e atit de importanta pe cit se crede.
Încântător ! Ca de obicei, când retrăiește locuri și fapte, adică Istorie trăită sau doar povestită Cornel Nistorescu devine aproape inegalabil în actualul peisaj, nu doar jurnalistic, ci și literar !
Felicitări și mulțumiri pentru intensitatea momentelor trezite la citirea aproape vizualizată a acestor rânduri ce impresionează prin aparenta simplitate și incontestabila complexitate artistică .
P.S.
Scuze pentru
niște aprecieri ce pot părea unora exagerate.
Depinde nu doar ce și cum citim, ci și de ce și cum simțim…..
In urma exploatarii aurului va ramane o groapa fara iarba fara paduri fara izvoare. Banii nu vor ajunge la locuitori decat cativa ani . Apoi vor trai saraci cu Serafim in groapa iadului.
Acum au pasuni si paduri si izvoare.
Scuze pt confuzie. Mea culpa. Mi-au jucat ochii o festa, citind alt nume de autor. Mii de scuze!! Cele spuse in postare insa raman neschimbate.
Frumos mai povestiti! Imginile vii prinse in cuvinte m-au dus cu gandul la satul bunicilor mei moti unde am petrecut vacantele copilariei. Sper ca ocazional, alternativ, sa mai scrieti si in aceasta maniera. Aveti un har pictorial poetic, ca sa zic asa.
Iar in ce priveste identitatea noastra, subscriu – satul ramane universul nostru fundational identitar si nu e nimic rau, inapoiat in asta. Dimpotriva, e un loc solid al permanentei, al stabilitatii, o ancora in „vesnicia” de care vorbea Blaga si poate un loc al salvarii noastre, candva…