În zilele de după susținerea examenului de licență, umblam prin Cluj ca niște buimaci. Nu mai eram nici studenți, nici ceea ce ne doream să fim. Bezmeticeam undeva într-un spațiu al nimănui și ne repetam aproape prostește poezia lui Geo Bogza. Chiar făcuse carieră în rîndul studenților. Cred că i-am supus-o de cîteva zeci de ori lui Al Th Ionescu (Doamne, odihnește-l în pace!) și lui Ion Buduca, căruia îi mai ziceam ceva.
-Ioane, ai grijă de fermă. Dar să știi că scroafa…
Și o luam de la capăt cu cîteva rînduri din poezia lui Geo Bogza:
”Cu scroafa sa nu-ți bați capul.
Când va fi să se urce în copac,
să știi că se urcă!
Oricât ar fi de tânără și de nătângă,
oricât de bătrână și de grea,
și oricât de înalt copacul,
când va fi să se urce,
să știi că se urcă!”
Poezia modelului meu reportericesc mi-a revenit în minte mai ieri-alaltăieri, cînd l-am revăzut pe Rareș Bogdan alergînd între televiziuni. Pomădatul și rujatul cu batistuță voia să ne arate cît de tare luptă el pentru primirea țării noastre în Spațiul Schengen.
-Nu vă bateți joc de România și Bulgaria! Unsprezece ani au fost de ajuns!
Acesta a fost finalul de discurs al trompetului român în fața parlamentarilor europeni. Numai întîmplarea a făcut ca la puține ore de la vîjul patriotic arătat de Batistuță să-l văd și pe Kelemen Hunor declarînd cam același lucru.
-Nu vă bateți joc de România și Bulgaria! Unsprezece ani au fost de ajuns!
Enunț logic, dar la fel de logică pare a fi deducția că amîndoi nu puteau să-și încheie discursul în același fel pentru simplul fapt că gîndesc în limbi diferite. Drept pentru care mă tot gîndesc la varianta că amîndoi au avut parte de același speech writer. Sau de aceleași indicații!
Cu cîteva zile mai devreme, același Batistuță făcea tărăboi în problema gazului. Imediat m-am gîndit că omul, avid de afaceri, vînează locul lui Virgil Popescu.
Acum prietenul lui Eduard Hellvig fîlfîie penele de patriot și se visează comisar european.
-Cuuuum, am sărit eu ca ars?
-Așa bine! Pe om l-a apucat mărirea. Nu-și mai încape sub chelie! Dacă prinde o funcție în România ar putea fi arestat. Dar dacă iese comisar european ia bani cu lopata, face carieră internațională și vine din ce în ce mai rar prin România.
Și atunci mi-am adus aminte de poezia lui Geo Bogza:
”Cu scroafa să nu-ți bați capul.
Când va fi să se urce în copac,
să știi că se urcă!
Sa nu fim rai, Rares Bogdan este al doilea om in PNl, are experienta de prezentator de revelioane organizate de Marian Vanghelie, a fost omul de casa al lui Gabriel Oprea si apropiat al gastii ce-si aranja posturile in statul roman din perioada de aur a Binomului, a reusit sa l dea afara pe seful PNL si s a vazut europarlamentar, este un supravietuitor si abil om si doar atat.
Discursul sau politic insa este unul jalinic, lipsit de orice viziune reala si de cele mai multe ori se bazeaza pe rezultatul sondajelor de opinie fara nici o legatura cu asteptarile poporului sau macar al electoratului din PNL.