Sculptură la patru mâini

Realizată în ultimul an, lucrarea „Apollo și Daphne“ reprezintă prima colaborare între artiștii Elena Bobi Dumitrescu și Alexandru Rădvan.

Lucrarea dezvăluită azi de la ora 19.00, în Atelier 030202 (Sala Nouă TC, str. Sfânta Vineri nr. 11), este inspirată de una dintre legendele redate în „Metamorfozele“ poetului român Ovidiu. Tema invocată are mai multe chei de citire: prima, romantică, este iubirea imposibilă a zeului Apollo (Phoebus) pentru nimfa Daphne (Peneida); zeul a fost săgetat de Cupidon cu o săgeată de aur, ce l-a făcut să se îndrăgostească de nimfă, iar Daphne cu o săgeată de plumb, ca să îl urască. Apollo o urmărește pe nimfa virgină, adeptă a zeiței Artemis (Diana), ca pe un vânat care, în cele din urmă, sub incidența fricii și dezgustului de a se oferi fără voia sa unui bărbat, fie el și zeu, se transformă într-un laur. În semn de prețuire și pentru a transforma iubirea sa fulgerătoare în ceva nemuritor, Apollo își va însuși frunzele de laur și le va purta în jurul capului. A doua cheie, antinomică, se referă la opoziția dintre castitatea nimfei și dorința nestăvilită, obsesivă, a zeului, de a o poseda. Iar cea de-a treia cheie de citire, critică, se referă la raportul prădător – victimă, semnalat atât de clar în scrierea antică, prin raporturile inegale de putere ale protagoniștilor, sentimentele contradictorii, lipsa consimțământului și sacrificiul final, prin care Daphne devine un trofeu inert de vânătoare.

Curatorul Simona Vilău explică faptul că această „colaborare a celor doi artiști este una inedită în sculptura românească, lucrarea a fost împărțită în două, fiecare artist fiind autorul unui personaj, Elena Dumitrescu a ales-o pe Daphne, iar Alexandru Rădvan pe Apollo. Ei au lucrat separat în ateliere timp de un an, comunicarea dintre cei doi fiind mediată de curatoarea proiectului. Provocarea a fost ca niciunul dintre ei nu au văzut lucrarea celuilalt. Finalizarea lucrării are loc în expoziție, când cele două piese se alătură în premieră. Ideea alipirii a două jumătăți dintr-o sculptură apare pentru prima oară în scrierile grecului Pausanias (secolul al II-lea d.Hr.), care a consemnat povestea sculptorilor Telekles și Theodorus. Aceștia au creat o sculptură perfectă din punct de vedere tehnic, sudând două jumătăți care fuseseră lucrate în orașe diferite, una la Efes, cealaltă la Samos.“

Diferențele structurale dintre cei doi sunt vizibile în arhitectura corpurilor și imprimă o estetică emoțională suplimentară. Dacă femeia, pământeană, are un corp pur și gracil, aflat în retragere, zeul, venit din alt univers, este un cyborg infatuat, prețios și înspăimântător prin frumusețea sa extraterestră, arată descrierea oficială.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.