Se strânge lațul în jurul lui Marcel Vela

Infanteriștii termină de săpat gropile individuale, aruncă lopețile, își trag mucii, își tuflesc capela, se trag de brăcinari. Se odihnesc și ei acolo, oameni suntem. Un caporal zice, Marcel Vela era un tip mișto ca infanterist, l-am cunoscut. Bun sublocotenent. pe bune, întreabă un infanterist blond, aprinzându-și o țigară, era băiat de treabă, zici?! Cerul e plin de stele, cerul e plin de tot felul de stele. Trece o cometă, mai trece una și mai trec vreo câteva. A treia cometă e călărită de niște extratereștrii beți morți. Extratereștrii cântă îndrăcit. Infanteriștii le țin hangul vreo jumătate de oră. Dar acum se strânge lațul în jurul lui Marcel Vela, se vede de la o poștă, lucrurile au luat-o razna rău de tot, nu se mai știe care cu care, nu e bine deloc, o să fie o îmbulzeală de nu se mai înțelege om cu om. Da, cam așa e, cine sapă groapa altuia tot el cade-n ea. Cam așa e vărule, cam așa e unchiule, cam așa e nașule, ce să-i faci, fiecare cu beleaua lui. Da, dar dacă nu se băga în parascovenia asta cu pandemia asta mincinoasă poate că era mai bine, ce l-o fi apucat?! Vrei să zici că ne era mai bine. Cam așa ceva, ne era și nouă mai bine, nu mai primea maică-mea amendă că n-are lumină la bicicletă. Un infanterist brunet își răsucește o joantă, n-ai mă un foc?! Și așa zici, se strânge lațul în jurul lui Marcel Vela, se cam strânge, frate, rău se strânge, nici nu vreau să mă gândesc. Aha, deci tu așa zici, se strânge lațul în jurul lui Marcel Vela, se strânge rău de tot, uite, vino încoace, vezi, aici, trebuie să mai sapi, dacă vine tancul, terci ne face, să știi, așa sunt tancurile astea, se rotesc peste tranșee, o strivesc de mor cu toții înăuntru ca niște șobolani, pricepi, mă?! Și zici că se strânge lațul în jurul lui Marcel Vela rău de tot. Păi cam așa, cum se rotește tancul, cum se strânge lațul. Tancurile astea de azi sunt foarte rapide, puternice, nici nu știi când te trezești cu ele pe cap. Infanteriștii tac o vreme. Fiecare se gândește la ale lui, la bani, la un loc de muncă, la vreun furtișag, la vreo fată, la toate câte or să mai vină, așa, pe nepusă-masă, cine le mai știe pe toate. Trece un sergent oacheș, țanțoș, vai de capul lui. Mai trece și un caporal bocciu, îngâmfat, vai de capul lui. Undeva, departe, în fundal, se aude artileria, bum, bum, trosnește artileria ca altceva, ceru-i ca oglinda. Da, e groasă rău, mă, zice un infanterist mai durduliu, gâfâind, leoarcă tot, ziceți voi bine ce ziceți, zău că așa ziceți, nu pot să vă contrazic, dar chiar că nici nu vreau să vă contrazic, adică de ce să mă pun eu rău cu voi, dar nici nu-mi trece prin cap, așa e mă, se strânge lațul în jurul lui Marcel Vela.