– Am aici o pereche de cercei cu perle şi un set de pahare de alpaca argintată. Nu vă interesează?
– Ne pare rău, doamnă, zice anticarul.
– Sunt în stare perfectă! Doar părinţii mei au băut şampanie la nunta lor.
– Sunt frumoase, doamnă, foarte frumoase! Din păcate nu se mai caută!
Dezamăgită, băbuţa strecoară în punga de plastic paharele învelite în pânză roşie şi rămâne cu casetuţa de catifea în mâna stângă. O văd prin vitrină cum porneşte spre celălalt magazin de antichităţi. Poate-poate! O casetă de corespondeţă, căptuşită cu mătase. I-a aparţinut lui I.C. Brătianu. Nu vreţi ceva care provine din casa familiei Şuţu? Nu doriţi un certificat de vaccinare din 1922? Este al bunicului meu care a fost general. Vedeţi ce caschetă de călărie avea mama? Şi ce cravaşă împletită ca o lucrare de artă! Una pentru iapa cea tânără, din piele subţire şi cu smoc de blăniţă la vârf, şi una din vână de bou pentru armăsar! Şi atunci, gradele de delicateţe erau net diferite pentru feminin şi pentru masculin. Cascheta din fetru fin arată ca nouă. Încă păstrează vagi miresme dintr-un parfum vechi, folosit cu atâtea decenii în urmă. Pare un fel de bijuterie din stofă, lucrată de Bulgari sau de Fabergé, ajunsă pe mâinile unui tractorist. Atâta doar că tractoristul este chiar timpul nostru.
– Nepotul meu poartă la gât un colţ de rechin, zice un domn care pare un client melancolic. Scoate şi el o pungă cu lănţişoare din aur şi argint.
– Pe argint nu putem da mai mult de 10 lei la gram, zice anticarul.
Omul strânge prelung, dar discret din buze. Parcă îi vine să plângă. Fără să vrea, mă invită să fac acelaşi lucru. Şi tace, cu gândul întors undeva la socotelile vieţii sale sau la purtătorii bijuteriilor de pe tejghea. Între timp, cel cu cascheta de călărie mai scoate o pereche de pantofi negri, din catifea, cu toc de 8-9 centimetri, marca „Paul de Paris”. Sunt numărul 35. Abia se văd pe tălpi urmele câtorva paşi făcuţi pe un parchet ceruit şi pe covoare de mătase. Condurii au delicateţea unui obiect intim, a unei mănuşi, a unei flori scăpate de 100 de ani din furtuna timpului. Primul meu gând a fost să-i cumpăr şi să caut pe cineva căreia să-i fac cadou. Brusc m-a copleşit tristeţea. A umbla după cineva care să-i poarte este chiar mai complicat decât o încercare de a merge pe urmele unei femei dispărute, trecută cu calul ei cu tot în lumea umbrelor.
Accept un scaun şi o cafea din partea anticarului, şi el un om special, aflat într-o relaţie de magician cu obiectele atârnate pe pereţi sau înghesuite pe mese şi pe jos. Vă vând o scrisoare din puşcărie a unui legionar? Nu vă interesează un paşaport al lui Petru Groza? Sau biletul acesta la ordin semnat de Nicolae Titulescu şi contrasemnat de Take Ionescu? Sau nişte medalii? Nu vă plac fotografiile vechi? Chiar îţi trebuie nervi să te plimbi printre imaginile îngălbenite. Parcă ai plonja între umbrele şi amintirile unor oameni care nu mai există. Şi pe neaşteptate, dintre atâtea feţe frumoase de necunoscuţi, încep să îţi zâmbească şi ai tăi. Prieteni, cunoscuţi, rude şi vecini, şi ei perfect ascunşi după lucrurile care se află în marea magazie de vechituri a lumii şi din care criza încearcă să selecteze cele câteva pe care se pot scoate un ban de plătit telefonul, apa, un bănuţ de pâine sau unul pentru returnat o datorie.
Bătrânii şi nepoţii grăbiţi trec unul câte unul peste pragul magazinului. Criza scoate la vânzare toate amintirile preţioase de familie. Chiar şi cele care aveau o valoare aproape religioasă şi însemnau mult mai mult decât mărturii şi bani s-au golit de sens şi pot fi mutate din locul lor inefabil. Din aceste obiecte de preţ împinse aproape cu violenţă într-o piaţă nemiloasă şi săracă, unii se chinuie să stoarcă măcar un strop de speranţă cu care să reziste până la redresarea acestei lumi, mai ostilă cu fiecare zi!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.