Securitatea de apoi

Nu este structură a statului român sau formă de reprezentare publică, de sus până la cel mai de jos nivel, care să nu fi fost anexată afacerii din 1989.

Când actualii politicieni vorbesc de reformă o fac în nota editorialelor jurnalelor din perioada comunistă, a unui viitor luminos pentru clasa conducătoare.

Din culpabilitatea uriașă a fostei Securități a rămas o vagă cercetare a faptelor, lipsind cu desăvârșire latura penală în absența căreia ne aflăm în contextul unei simple manipulări direct-indirecte.

Fosta Securitate pare să fi fost un fel de trust de presă a regimului comunist încât nu e de mirare transformarea în regim privat a stării de fapt de atunci.

Scoaterea Justiției din operațiunea reală de condamnare a Securității a făcut loc unui conflict cu poporul român cu același grad de periculozitate.

Astfel, Securitatea este astăzi prezentă peste tot prin nevăzutele sale fire și consecințe, confiscând statul român care conform Constituției este unul democratic.

Din instituție-cheie a statului democratic Parlamentul României este în prezent groapa absolută a țării.

Cei aflați în echipa Securității fac desigur parte dintre învingători însă această victorie a lor este chiar dezastrul României.