În interviul acordat pentru Mediafax, Arsenie, președinta CAB, pune accent pe nevoia separării judecătorilor de procurori.
„Carierele judecătorilor și ale procurorilor trebuie categoric separate, pentru că avem roluri diferite în sistemul judiciar, pentru că judecătorii înfăptuiesc justiția, procurorii apără interesele generale ale statului și ar trebui separate carierele încă de la admiterea în magistratură”, a declarat Arsenie.
Președinta CAB este de părere că separarea tipurilor de magistrați trebuie făcută cât mai repede în carieră, „încă de la admiterea în magistratură”.
Discuții cu Nicușor Dan
Liana Arsenie a spus că a fost invitată la discuții de președintele Nicușor Dan. Cei doi au vorbit despre acuzațiile ridicate în documentarul Recorder „Justiție capturată”.
„Eu am fost, am prezentat toate doveziile. Aceasta este formația mea profesională, să afirm în fapt și în drept și să aduc dovezi. Am prezentat toate doveziile pe care le-am avut la nivelul Curții. Am justificat toate măsurile de management care s-au luat la nivelul Curții”, a spus șefa Curții de Apel București.
Deși n-a vrut să se pronunțe referitor la concluzia lui Nicușor Dan, Arsenie spune că președintele nu poate nega evidentul. „Mă gândesc că în fața evidenței nu poate să fie decât o concluzie.”
O scrisoare pierdută
Declarația Lianei Arsenie referitoare la legile justiției, care „nu trebuie modificate”, dar „pot fi îmbunătățite”, se aseamănă cu un citat din operele lui Caragiale.
„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale” – O scrisoare pierdută.
Cam smechera sefa CAB.
Nici coana din fruntea tea CAB nu l-a citit pe satiricul, lucidul și marele patriot Caragiale. Că dacă l-ar fi citit, s-ar fi intrebat care sunt principiile morale, care sunt limitele nerușinarii și cât este bun-simt in cazul acestei justitii, etichetata drept monstroasa, canceroasa etc. „Așa se recrutează oligarhia… mutabila, de perpetua primeneala, semiculta sau, in cel mai bun caz, fals-cultă… lacoma la câștiguri și onoruri”, la privilegii si pensii nerușinate. Aceasta castă sordida, „această strânsura” in robe este „departe de a fi ceea ce se înțelege prin cuvintele” justiție așezata”.