Serviciul „Orloff”, realizat între 1770 şi 1773, este fără echivalent în istoria orfevreriei. El a reprezentat cadoul de adio al Ecaterinei a II-a pentru amantul său, contele Grigori Orloff, cuprinzând peste 3.000 de piese de un mare rafinament. Serviciul a fost realizat de Roettiers şi constituie un magnific exemplu al gustului neoclasic.
Vânzarea câtorva piese din acest prestigios ansamblu, la o licitaţie de la „Christie’s” din Paris, în luna noiembrie a acestui an, este o ocazie de a ne gândi la povestea acestei fabuloase colecţii de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Printre operele propuse au figurat câteva piese din servicizul „Orloff”, o supieră cu capac, cu preţul de pornire între 1,5 şi 2 milioane de euro, de o formă ovală, cu corpul susţinut pe patru picioare, cu un decor de pilaştri şi de frunze de stejar şi de laur. Ea a fost adjudecată pentru 1.777.500 de euro.
Au fost, de asemenea, propuse patru sfeşnice, estimate între 500 şi 800 de mii de euro. Baza lor este constituită dintr-un decor în formă de rozetă, înconjurată de lauri. Au fost achizionate cu 601.500 de euro.
Prin bogăţia sa, „Serviciul Orloff” le-a depăşit pe toate cele cunoscute la Curtea imperială a Rusiei şi la celelalte Curţi europene ale vremii.
Supiera şi cele patru sfeşnice vândute la Christie’s, din argint cizelat, aflate pană nu de mult în Muzeul Ermitaj
În cristal şlefuit, cu sticlă şi porţelan, realizate de mari maeştri francezi ai epocii, Jacques Roettiers (1707-1784) şi Jacques-Nicolas Roettiers (1736-1788), el are şi o deosebită valoare sentimentală, aşa cum subliniam.
Drumul parcurs de Ecaterina a II-a pentru a ajunge în fruntea statului a fost lung şi anevoios. Ea a urmat tradiţia strălucitoare a ţarinelor precedente, învăţând arta puterii, reuşind să-l detroneze pe soţul său, Petru al III-lea, şi să preia puterea în 1762, exercitând-o singură până în 1796. Printre nenumăraţii favoriţi ai ţarinei, cel mai apropiat i-a fost Grigori Grigorovici Orloff. Legătura lor a început înainte de lovitura de stat din 1762, iar idila a durat mai mult de 11 ani, cei doi având mai mulţi copii. Susţinut de atenţiile împărătesei, dar şi de dragostea ei, Orloff a avut în mână toate cărţile pentru a deveni un un glorios om de stat şi pentru a face o frumoasă carieră militară. Ecaterina a II-a îi cunoştea slăbiciunile lui Orloff, aşa cum aflăm dintr-o scrisoare a ei către prinţul Potemkin, un tânăr om politic, şi el favoritul ţarinei: „Ar putea să obţină totul dacă n-ar fi atât de leneş”. Dar Orloff era şi infidel. Treptat această ţarină cultivată, talentată şi foarte activă n-a mai fost încântată de compania lui. Ruptura a fost proclamată în 1770. Ecaterina i-a spus că este liber să facă ceea ce îi place, să călătorească, să vâneze, să bea şi să aibă şi alte amante… Dar, cum era cunoscută pentru generozitate, i-a oferit lui Orloff un superb cadou de adio, cu adevărat regal.
Încă din 1770, Ecaterina a II-a dorea să comande un mare serviciu de gală, pentru 60 de persoane, celebrului sculptor francez Etienne-Maurice Falconet. Se pare că sculptorul i-a prezentat nu numai desenele orfevreriei, dar i-a recomandat şi pe cei doi Roettiers, tatăl şi fiul.
„Serviciul Orloff” marchează o evoluţie a esteticului în planul neoclasicismului. Combinaţia armonioasă între formele arhitecturale simple şi motivele ornamentale din antichitatea clasică, constituie un stil al orfevreriei pariziene de care ţarina era încântată. Ornamentele erau bogate şi numeroase. Marea particularitate funcţională a „Serviciului Orloff”, constă în absenţa excesului. Ornamentul pentru centrul mesei cedează pentru prima dată locul terinelor şi candelabrelor. Recipientele conţinând condimente – muştar, piper, sare, sosuri şi uleiuri de toate felurile – sunt dispuse în faţa fiecărui invitat. Această repartizare se extinde la începutul secolului al XIX-lea în Occident şi ia numele de „serviciu à la russe”.
Farfurii în formă de scoică
Subliniem că „Serviciul Orloff” reflecta fidel diversitatea mâncărurilor. Forma acestora determina fiecare dintre serviciile ce constituiau masa. Pentru această comandă, atelierul Roettiers s-a lansat în fabricarea a două samovare de ceai din argint. Apoi, în numeroase farfurii din argint sau argint aurit, de forme, cu decoruri şi cu funcţii diferite. A fost confecţionată şi o infinită varietate de sfeşnice şi candelabre, de la cele cu trei braţe la cele cu 36 şi chiar 48 de braţe.
Pentru a realiza cât mai repede această masivă comandă, atelierul Roetteries a cerut dreptul de a angaja şi alţi orfevri.
Acest cadou somptuos a rămas în posesia prinţului Orloff până la decesul acestuia, în 1783. Se spune că moartea sa a fost grăbită de dispariţia prematură a tinerei sale soţii, Ekaterina Zinovieva. La auzul morţii prinţului, Ecaterina a ordonat fraţilor lui Orloff să-i restituie acest serviciu care făcea parte din tezaurul statului. La începutul secolului al XIX-lea, „Serviciul Orloff” a cunoscut, ca majoritatea obiectelor mai vechi, dezinteresul familiei imperiale, fiind foarte puţin folosit. Sub domnia lui Alexandru al III-lea, unor orfevri celebri li s-a comandat îmbogăţirea serviciului cu diferite elemente. Dar după 1920, puterea comunistă a dispersat toate aceste ansambluri în diferite muzee. În plus, cum guvernul avea nevoie de bani după războiul civil, nu a ezitat să vândă o serie de piese la o licitaţie din Berlin. 123 de piese sunt astăzi la Kremlin şi la Palatul Armurierilor. Colecţia de la Muzeul „Ermitaj” nu conţine decât 46 de piese din „Serviciul Orloff”. Multe au fost dispersate în colecţii private, printre care cea a celebrilor anticari francezi Jacques şi Yvonne Helft. Altele se află în muzee europene sau din Statele Unite, ca „Luvru”, „Metropolitan”, „Gulbenkian” din Lisabona şi la „Institute of Arts” din Detroit. Regulat, în cataloagele caselor de licitaţie „Christie’s” şi „Sotheby’s” apar elemente ale serviciului care au supravieţuit până în zilele noastre. Alte piese au dispărut, dar, probabil, vor reapărea cândva.
Nu se întâmplă foarte des ca o operă de artă să se poată mândri cu o istorie atât de romantică, aşa cum subliniază Armin E. Foelkersam în „Inventarul argintăriei păstrate în palatele imperiale”, şi de un farmec etern.
Piesă din argint decorată cu pilastri şi cu frunze de stejar şi de laur
Supiera şi două piese din argint, vândute la Christie’s din Paris
Portretul contelui Grigori Orloff în armură, de Fyodor Rokotov
Portretul Ecaterinei a II-a, realizat de Alexander Roslin
