Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan este cel dintâi care şi-a dat viaţa pentru Iisus Hristos, arătând prin chinurile sale calea spre pătimire şi întărind sufletele credincioşilor. Întâiul martir creştin deschide deci, prin jertfă, drumul mucenicilor care vor împodobi cerul şi pământul prin exemplul dăruirii lor totale.
Biserica îşi aminteşte de aceea de el rânduind în chiar praznicul Naşterii Domnului, în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, pomenindu-l.
Întâi ia ființă Biserica creştină, după Pogorârea Sfântului Duh, când Apostolii sunt dăruiţi cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume, prima comunitate fiind astfel formată. Apoi, la propunerea Apostolilor, au fost aleşi şi şapte bărbaţi, diaconi (slujitori), care să ajute atât în cadrul slujbelor religioase, cât şi la nevoile asistenţei în comunitate, iar Sfântul Ştefan, arhidiacon, adică primul dintre diaconi. Predicau Evanghelia, botezau şi ajutau la desfăşurarea cultului aparţinând organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.
Pentru credința sa deosebită, Dumnezeu i-a dăruit putere de a săvârși minuni şi semne mari, dar și-a atras dușmănia fariseilor și conducătorii poporului evreu cărora ”le părea rău că învăţa poporul şi vestea întru Iisus învierea morţilor”. (Faptele Apostolilor IV, 1-2).
Acuzat de fals și blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu și pârât că strică Legea și necinstește locul cel sfânt, Sfântul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan a fost dus în faţa sinedriului, înaltul tribunal iudeu de judecată. A urmat apoi o lungă cuvântare în care le-a vorbit despre Iisus, arătând că El este cel prezis de ei şi că iudeii sunt vinovaţi de uciderea Lui.
”Voi pururea staţi împotrivă Duhului Sfânt, cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Furioși au strigat atunci: „Să piară!…Să piară!…” și au început să arunce cu pietre în el, ba chiar să se dezbrace de haine pentru nu fi stânjeniți și pentru a putea lovi cu și mai mare putere
Dar el se ruga şi zicea: ”Doamne Iisuse primeşte duhul meu; şi îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60).
Jertfa sa i-a adus, de fapt, prima cunună de mucenic în istoria, împlinindu-se în același timp cuvintele Mântuitorului: „Nu este slugă mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni…” (Ioan XV, 20).
Și trupul său zdrobit de pietre a fost aruncat apoi fiarelor și păsărilor. Împărăteasa Evdochia venind însă la cetatea Ierusalimului și aflând locul unde a fost ucis a sărutat pământul și a zidit o frumoasă biserică, punând acolo cinstitele moaște.
Credincioşii au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan, numeroase biserici având ca hram pe Sfântul Ştefan.
Creştinii, atât bărbaţi, cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului păstrând cu mare evlavie icoana cu chipul său.
La mulți ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Ștefan!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.