Gata, uite că vin alegerile prezidențiale. Ce tevatură! Pesediștii, tot cu Firea. Firea e pe cai mari, a câștigat Primăria Bucureștiului pentru a doua oară în 2020, America e perplex, Rusia la fel, Germania, ce să mai vorbim. Stăm de nebuni pe străzi să vedem ce se întâmplă, care-i mersul. Teatrul Național e acoperit de drapele tricolore.
Unul strigă nu știu ce într-o porta-voce ruginită. Altul cheamă masele largi populare la revoluțiuni. Așa zice insul, la revoluțiune. Femeile de la Apaca se destrăbălează pe străzi, dansează despletite, jos capitalismul strigă ele înfocate, vai ce sperietură am tras. Liberalii, în eclipsă, nu-i mai trage ața să se afișeze cu vreun candidat după ce-au tras pleazna pe care au tras-o. Verzii, la fel, useriștii nici nu mai există. Dar noi, noi, poporul, ne-am ales, da, noi prin noi înșine, o candidată excepțională, curajoasă, bărbătoasă, insurgente, simpatică foc, Simona Halep. Ne-am dus după ea pe mapamond, am căutat-o, am stat de vorbă cu ea, am convins-o. Simona dragă, te vrem în fruntea României. Nu știu care ne zice vreo două, cam așa, când nu ne mai place cum stăm, aducem conducători de pe alte meleaguri punându-i în capul trebii. Dar, ne vei vedea iar, după vremuri, mai apoi, hăcuindu-i şi mişelindu-i. Ne imaginăm tot felul de fantasme despre conducătorii noştri după ce nu mai sunt, asta dându-ne nouă apă la moară pentru sinele nostru mic şi bicisnic. Am impresia că de fapt, noi, românii, nu avem un proiect sănătos în istorie şi că vremelnicia conducătorilor este un fel de pacoste a sinelui nostru. Dar lasă-l pe filozof, noi o vrem la Președinție pe Simona Halep. Și vine ziua votării și ne ducem buluc la toate secțiile de votare, și o votăm pe Simona Halep și Gabriela Vrânceanu Firea iese pe locul doi, dar ce mai contează, numele Simonei e pe buzele tuturor, e în inima noastră, ea ajunge la Cotroceni, oau, lumea planetară ne aplaudă de la tribuna oficială, mărșăluim pe străzi, pocnesc artificii, avem omul nostru la Cotroceni, Simona Halep e a noastră frate, bravo Simonaaaaaa!
,,Stimați tenismeni, stimate tenismene, îngăduiți-mi să vă fac o confidență, am o nouă dragoste – iubesc tenisul. Mustața care o vedeți mi-am lăsat-o în semn de omagiu pentru acela care a fost la o mustață de salatieră. Debutul meu în tenis nu s-a produs nici pe Progresul, nici la Wimbledon, nici la Forest Hills ci la cineva de la federația de încălzire centrală. Am așteptat patru seturi până să intru în audiență dar cum persoana arbitra în deplasare am intrat în prelungire. În finală, m-a primit, i-am îmânat memoriul, după ce l-a studiat cu toată atenția, mi-a făcut memoriul ghem. Am luat ghemul, deci am câștigat întâlnirea și-am rămas la încălzirea cu lemne, că așa e în tenis.”(Toma Caragiu-după textul lui Dan Mihăescu, Grigore Pop, Octavian Sava ). Domnule Bufnilă, depinde cu cine jucăm, nu? Era parcă un,,ghem” și între Madame Firea și ,,Agentu Termic” din Capitală, nu? Bine scris, ca de obicei!