”Fiți siguri că președintele Trump nu va permite nimănui să-l transforme pe Uncle Sam în Uncle Sucker”, a spus secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, la o conferință de presă de la Cartierul General NATO de la Bruxelles. Astfel s-a încheiat o intervenție în care Hegseth a repetat că aliații europeni trebuie să investească în apărare 5% din PIB, nicidecum 2%.
Secretarul american al Apărării a anunțat că, într-un scenariu realist, Ucraina nu va deveni membru NATO si nu va reveni în granițele de dinainte de 2014. A spus că realismul nu a caracterizat suficient discuțiile de până acum cu Rusia și cele privind Rusia. ”Nu este o concesie făcută lui Vladimir Putin. Este o recunoaștere a realității de pe teren, după o mulțime de investiții și sacrificii, în primul rând ale ucrainenilor, apoi ale aliaților”, a spus Hegseth. ”Putem discuta cât vrem despre valori. Sunt importante. Dar nu poți să tragi cu valori. Nu poți să tragi cu steaguri. Nu poți să tragi cu discursuri puternice. Nu există înlocuitor pentru forța brută. Așa cum în unele cazuri nu ne place lumea în care trăim, nu există nici substitut pentru forța brută”.
Aceste declarații ale lui Hegseth au fost dublate de cele făcute de președintele Trump, care anunță începerea rapidă a negocierilor cu Rusia, peste capul Ucrainei și peste capul aliaților europeni.
Totul se întâmplă în contextul Conferinței de Securitate de la Munchen și, la fel ca la Conferința din 2007, liderii europeni sunt șocați. Atunci a fost Putin cel care i-a lăsat siderați anunțând trecerea la ordinea multipolară, care acum, după 18 ani, este recunoscută de secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio.
Europenii au început să vocifereze. Fostul ministru britanic al Apărării Ben Wallace declarat că negocierile pentru pace anunțate de președintele Trump amintesc de încercarea de a-i calma pe naziști prin trădarea aliaților europeni. Timothy Garton Ash scrie, pentru The Guardian, că Trump capitulează în fața lui Putin și trădează Ucraina. În SUA, The New York Times scrie că Putin înregistrează o uriașă victorie, și nu una pe câmpul de luptă, prin capitularea Statelor Unite. Șefa diplomației europene, estoniana Kaja Kallas, insistă că ”Europa trebuie să aibă un rol central în orice negocieri” și că Europa se angajează să susțină ”integritatea teritorială a Ucrainei”. Ministrul polonez de Externe Radek Sikorski spune că ”Europa trebuie să aibă capacitate militară autonomă care să fie dezvoltată folosind industria și finanțarea UE”. Actualul ministru britanic al Apărării, John Healey, spune că Marea Britanie își va întări rolul și că va răspunde apelului SUA ca Europa să-și asume cât mai multe responsabilități de securitate, inclusiv în Ucraina, după un acord de pace.
Sunt vorbe mari, dar cu care, așa cum spunea secretarul Pentagonului, Europa nu poate trage. ”Având în vedere disproporția dintre armata SUA și cea britanică (la fel ca și cea franceză, germană, poloneză și orice alta armată aliată din Europa) și disproporția dintre resursele economice, dacă vreun oficial britanic, vreun politician, analist sau jurnalist crede că aceasta este o politică viabilă, atunci ori este nebun, ori este criminal. Dacă aceste vorbe nu sunt doar pentru a puncta la capitilul imagine, ele sunt o pierdere de vreme, pentru că nimeni nu va crede în asemenea mascaradă – cel puțin nu Moscova și nu Kievul, unde președintele Zelenski a și declarat că «sunt voci care spun că Europa poate oferi garanții de securitate fără America, dar eu spun mereu că nu poate. Garanțiile de securitate fără America nu sunt garanții reale de securitate»”, scrie Anatol Lieven, pentru Responsible Statecraft.com.
Iar pentru liderii mai avântați din țările baltice și Polonia, care sunt cei mai pro-americani aliați, dar și cei mai loviți de o înțelegere făcută de SUA și Rusia peste capul Ucrainei și al Europei, ei nu au decât să regrete că râs la inițiativa Franței de autonomie strategica, crezând că scutul de securitate american nu va fi vreodată ridicat de deasupra Europei. Vicepreședintele American JD Vance s-a referit la Kaja Kallas și la poziția ei față de Ucraina vorbind despre ”fostul premier al Estoniei”, fără a aminti că Kallas este acum șefa diplomației UE – un semn că pentru SUA, dar și pentru Rusia, UE aproape că nu există.
În fața unor lideri europeni care nu sunt capabili să asigure securitatea cetățenilor nu doar împotriva unor puteri precum Rusia, dar nici măcar împotriva unor amenințări interne (iar sunetul sirenelor din Munchen, după atentatul cu mașină comis de un azilant afgan, pe fondul cărora va începe Conferința de Securitate ilustrează bine această incapacitate), declarațiile dure ale secretarului Pentagonului nu ar trebui să sune ca un afront, ci ca o trezire la realitate. Statele Unite împing Europa spre propria ei independență, iar Europa pare să se opună.
Ceva similar se întâmplă și în cazul Ucrainei: administrația Trump recunoaște că, de la revoluția portocalie din 2004, Vestul a fost ipocrit cu Ucraina promițând aderarea la NATO. Era imposibilă atunci, după cum este și acum. Criteriile politice au fost întotdeauna mari, tocmai pentru ca Ucraina să nu poate adera la Alianță. Agitând spectrul aderării la NATO, liderii din Vest au încercat să obțină maximum de influență și control instituțional în Ucraina, scăpând mereu din vedere costul militar și consecințele acestei strategii – adică un război cu Rusia despre care chiar propriile servicii secrete și diplomați au avertizat constant.
Liderii europeni au primit, din timpul administrației Obama, cele mai clare avertismente că trebuie să-și ia apărarea în propriile mâini. ”Nu au făcut asta, ci au condus periculos afacerile europene, fericiți că își pot prelungi rolul de manageri regionali docili ai unui conglomerate de imperii decăzute. Acum este intolerabil ca securocrații care se adună la Munchen și aud cum cade toporul în mijlocul centrului de conferințe să mai rămână la putere și să aibă pe mână destinele noastre. Am văzut cum contractul social din Europa a căzut sub un sistem în care aproape nimeni nu mai crede, acoperit de o umbrelă de securitate care acum se strânge. Pentru ca civilizația noastră să continue, este necesar ca totul să se schimbe”, scrie Aris Rousinos, pentru Unherd.
NATO a fost conceputa pe timpul ra zbo iului rece, centrata pe Germania de vest. Acolo se asteptau ca URSS sa atace si sa apara primele co nfrutari militare est-vest, de unde si prezenta marita in asteptarea noului ra zb oi mondial, in anii 50.
Inca din primul mandat Trump a vrut sa retraga ar ma ta SUA din Germania pentru ca nu mai corespundea cu realitatea din 2016, prezenta numeroasa nu mai avea sens in noul context, din moment ce NATO a avasat mult in est, indepartandu-se de pozitiile initiale de dupa Al Doile Ra zb oi Mondial.
Germania era cea mai puternica economie a Europei si intre primele din lume.
Afirmatiile secretarului apararii, echivalent cu functia de ministru al apararii, i-a vizat in primul rand pe cei bogati, nu pe cei din est, Romania si Bulgaria.
In 2025 rolul Germaniei Federale a fost luat de Polonia, unde s-a mutat si granita NATO. Polonia se invecineaza cu Belarus.