ABBA a strălucit pentru a lumina pe toată întinderea globului și a aduce armonie, frumusețe și înțelegere.
Desigur, nu putem uita ce a însemnat pentru sufletele atâtor tineri și Cenaclul Flacăra unde s-au forjat sensibilități, s-a învățat puterea simbolisticii și a cultului pentru neam.
Asta a fost cândva, nu în epoca de astăzi a manelelor ridicate la rangul de artă.
Fără aceste lumini care ne-au întărit inima și mintea în timp ce bâjbâiam prin multe momente ale unei istorii întunecate, poate și noi am fi rămas mai săraci sufletește.
Dar astăzi, generația care a crescut sub aceste auspicii, se simte pierdută și nu se mai regăsește în schimbările dramatice pe care noua generație a „multiculturalismului” le impune societății.
Și poate nimic nu poate exprima mai plastic durerea generației aflate în Toamna vieții, decât versurile cântate cândva de Florian Pittiș:
Acum nimic nu este ca-n acea zi de Mai….”
Trăim într-o lume în care Alain Delon, care tocmai ne-a părăsit, se simțea sufocat:
„Totul este fals, totul este deformat. Nu mai există respect, nu se mai respectă cuvântul dat … Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete”.
Vin și astăzi acasă, care nu mai este acasă.
Pe bunici, părinți și ceilalți din neam îi vizitez la cimitir. La fel, memoria multor prieteni și colegi răzbate de dincolo de morminte.
Străbat străzile, ascult murmurul și zgomotele orașului și ale unei lumi care nu mai vorbește pe înțelesul meu.
Degeaba caut imagini dragi și degeaba vreau să revăd culoare locurilor atât de dragi.
Reîntoarcerea îmi pune în față o viață străină în care nu-mi mai regăsesc nici urma pașilor mei, nici pe cea a înaintașilor.
Această lume care a fost cândva a mea, a devenit o lume necunoscută, care încearcă doar să fie o copie grotescă, o repetare la altă scară a locurilor străine de unde vin.
Și în acest proces de transformare se dezvoltă o cultură a distrugerii operei și valorilor lăsate moștenire de înaintași, proces care atinge cote inimaginabile de sălbăticie și furie la adresa trecutului pe care participanții la această „revoluție” dau dovadă că nici măcar nu-l cunosc. Sau de care nu se simt legați.
Este o lume care deși urăște și detestă fără discernământ străinătatea, o invidiază atât de tare încât face totul pentru a se contopi și a se transforma într-o copie ieftină a acesteia.
Iar pentru a-și atinge scopul „modernizării” generația cu pantalonii rupți renunță la o istorie milenară, la cultura și la valorile morale ale neamului, la tradițiile și credința strămoșilor, pentru a-i maimuțări pe alții.
Oare unde ne mai sunt rădăcinile?
Mă tem că mâine, la fel ca Alain Delon, voi părăsi, tot fără regrete, această lume apărută pe pământul natal.
Am văzut Filmul ABBA prin 1977 si-ti venea sa pleci din Romania ! Doi fosti Colegi de Scoală Generala au Plecat in Canada definitiv dupa Anul 1990 !
Intradevar articolul arata clar adevarul si din pacate realitatea zilelor noastre unde atit muzica noua cit si interpretii sunt o rusine.Interpretii arata ca niste circari care ,cu cit vin mai comic inbracati,jerpeliti si rupti de le atirna hainele pe ei avind impresia ca le-au cumparat din magazinele de vechituri ,au ei inpresia ca sunt mai interesati .Nu mai comentam de tatuaje ,inele sau cerceii din nas sprincene sau limba ale lor.Muzica interpretata de ei si la fel textul, arata groaznic ,nu mai comentam de gesturile facute in timpul interpretarilor ,circ intreg .
…”generatia cu pantaloni rupti renunta la o istorie milenara,la cultura si valorile morale ale neamului pentru a-i maimutarii pe altii .”
Hai sa fim optimisti,jn prezent contribuim din plin la patrimoniul mondial cultural prin minunatele si cultivatele manele raspandite pe tot globul de inegalabilele valori culturale : Salam,Fulgerica,Tzanca,Ady Minune,Valy Vijelie si multi alti prajiti la soare.
Cenaclul era un substitut pt miscarea beatnicilor sau hippie din afara, i-a tinut pe tineri departe de miscarile respective, regimurile totalitare se bazeaza pe conformism .
„nu merita sa traiasca”
Lasa-i si pe ei sa traiasca, fii generos !
Perioada aceea a fost buna in Occident, occidentalii isi achizitionau bunuri de lux, isi petreceau vacantele in locuri exotice, ceea ce nu s-a intamplat la noi(de ex, calculator de buzunar era f. dificil de procurat; bunuri, hrana, carti,cojoace „Alain Delon”, covoare, lazi frigorifice, se dadeau(vindeau) pe sub tejghea sau, daca apucai, stand la cozi.
ABBA – ca introducere. Ce scrie mai departe Mircea Popescu merita retinut. Da au fost timpuri frumoase , unde muzica si arta se impleteau armonios. Pentru cei nascuti in zilele noastre ABBA sunt bunicii, rudele parintii, prietenii si cunostintele pe care ei nu ii mai venereaza prin aduceri aminte.Privind retrospectiv- au fost si The Beatles , Queen, Richie poveri , Elvis,Whitney Huston , Ella Fitzgerald , Louis Armstrong,Julio Iglesias , Dalida , Charles Aznavur si atitia altii….Pe ai nostri nu-i mai amintesc.O lacrima si o lumanare pentru cei dusi printre astri si urari de sanatate pentru cei care inca mai exista printre noi.Si atentie Mircea popescu nu a spus-o , dar a lasat subinteles : Cine nu-si cunoaste istoria si nu-si respecta strabunii este ca si copilul fara parinti si nu merita sa traiasca .
Luați exemplu de la bjorn ulvaeus care, la frageda vârstă de 79 de cotolani, s a căsătorit din nou. Fiți tonic. Lăsați i dracu pe ăștia, azi tineri și pe val, totul se duce spre nicăieri, mâine vor fi și ei niște moși, respectiv babe, care o sa se uite urât la tineretul de atunci…care ei ei vor fi moși..babe..do You get it?
ABBA a fost si va ramane simbolulul artei la superlativ in muzica. Au mai fost si The Bitles, Elvis, Michael Jackson, pe care i-am prins in culmile succesului lor, dar acestia au performat pe anumite genuri de muzica si pe anumite nise de auditori. Eu de exemplu nu ma omoram dupa muzica lui Michael Jackson. Un singur cantec i-am inregistrat. La ABBA pe toate si le ascult si acum.
ABBA a fost universala, iubita de toti. Si acum, ii consider drept cea mai buna formatie a tuturor timpurilor si in mod sigur inegalabila vreodata……[Rumburak]
Totuși, parte din acești prezenți pe scena anilor înainte de 1990, ani trecuți, au fost vitalitatea sufletului colectiv demn și onorabil, imaginea respectului de sine, imaginea seriozității onorante, care, după 1990 au dispărut, politica din politicienii au topit orice semn de reprezentare a sufletului colectiv uman vizibil, ei cerând ca milogii respect din scaunul funcției cu lux financiar nesimțit pe dedicație legală. Apropo, mai găsiți acum concerte serioase cu lipsa de narcotice în Romania?!