Nu am lipsit de la niciun US Open în ultimii 21 de ani, timp în care mi-am petrecut concediul la marginea terenurilor de tenis din complexul sportiv situat în Flushing Meadows – Corona Park din Queens, New York, sperând mereu într-o nouă victorie românească, după triumful lui Ilie Năstase din 1972 în faţa lui Arthur Ashe, în Forest Hills, pe zgură.
Astăzi, arena centrală din Flushing Meadows Park, “Arthur Ashe Stadium”, poartă numele legendarului jucător şi activist pentru drepturile civile americane, cinstind memoria celui învins de marele campion român în finala disputată cu 44 de ani în urmă.
Miercuri, 7 septembrie, sferturile de finală ale turneului US Open 2016, ultimul de Grand Slam al anului, au programat o nouă confruntare la vârf româno-americană, de data asta în proba de simplu fete: Simona Halep – Serena Williams. Un meci de totul sau nimic pentru Serena, o şansă uriaşă de a produce marea surpriză pentru românca din Constanţa.
“Arthur Ashe Stadium” a fost plin şi 23.000 de americani (plus câteva zeci de români) au asistat la un spectacol sportiv de excepţie, numerele 1 şi 5 mondial – respectiv Serena Williams şi Simona Halep – oferind publicului tot ce poate fi mai frumos în “sportul alb”.
Serena, numărul 1 mondial, considerată de unii specialişti drept cea mai bună jucătoare a tuturor timpurilor, venea după 4 victorii consecutive, în care nu pierduse vreun set şi nicio adversară nu reuşise o minge de break (!), juca pe teren propriu, având de partea ei un stadion plin până la refuz.
În aceste condiţii, Simona părea o victimă sigură şi puţini credeau că românca va sta pe teren mai mult de o oră. Nu a fost aşa, deşi meciul a început conform previziunilor şi americanca avea deja 3-0 în primul set. Simona revine, face un break (primul din tot turneul pentru Serena!), se apropie la 3-2 şi ratează o minge uşoară la fileu, cu care putea egala. A fost momentul psihologic al primului set, pe care americanca îl câştigă cu 6-2.
Setul 2 a fost, probabil, cel mai bun jucat vreodată de o româncă la US Open în faţa numărului 1 mondial. Simona serveşte bine, îşi plimbă adversara pe toată suprafaţa terenului, se desprinde la 3-1 şi câştigă setul cu 6-4, lăsând impresia că poate repeta performanţa de anul trecut a italiencei Roberta Vinci, învingătoarea Serenei în semifinale, când toată lumea pusese şampania la gheaţă şi aştepta un nou titlu de Grand Slam pentru americancă.
Ultimul set a început cu o nouă şansă de break pentru Simona (ratată din păcate), Serena revine, se desprinde la 2-0, serveşte impecabil (18 aşi în cele 3 seturi!), câştigând setul (şi meciul) cu 6-4 după două ore şi jumătate de joc.
Serena va juca semifinala, dar 23.000 de oameni o aplaudă în picioare pe româncă la ieşirea de pe teren. A fost seara în care Simona a luptat pentru fiecare minge şi a crezut că poate câştiga meciul, pierzând frumos în faţa celei mai bune jucătoare din lume.
S-a întâmplat în faţa unui public care ştie să respecte Valoarea, iar Simona ne-a făcut să ne simţim mândri că suntem români!
Mulţumim Simona Halep, mulţumim Serena Williams. Da, putem spune că Simona şi Serena au electrizat arena!