Soţia comisarului Berbeceanu: „Puteau să-l trateze cu respect!”

De-a lungul timpului, poliţiştii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba Iulia şi-au făcut cu profesionalism datoria. Împreună am probat faptele ilicite ale unor grupări infracţionale puternice, am trimis în spatele gratiilor sute de infractori din cei mai abili şi perfizi…

Adesea am simţit fiori reci pe şira spinării ştiind că în spatele unei uşi se află un individ deosebit de periculos, înarmat şi dispus la orice pentru a-şi asigura scăparea. De multe ori am simţit transpiraţia rece prelingându-se pe piele, când participam la acţiuni cu grad mare de risc…Au fost însă riscuri pe care ni le-am asumat în virtutea dorinţei de a avea permanent sentimentul datoriei împlinite, chiar şi atunci când noi sau membrii familiilor noastre eram ameninţaţi făţiş, când se făceau cele mai diabolice planuri de înlăturare a noastră sau de răzbunare împotriva celor dragi nouă…. Mereu am ştiut să ne ferim, să dejucăm şi să anihilăm aceste încercări perfide şi mârşave, ştiind permanent că infractorii se află „dincolo de barieră”…

În ultimul timp însă simţim tot mai pregnant, prezenţa Crimei Organizate în imediata noastră apropiere, nu mai există „bariere”, indivizi de cea mai joasă speţă au penetrat instituţii importante ale statului, au dobândit poziţii cheie, prin acţiunile lor fiind cu mult mai periculoşi decât infractorii consacraţi cu care eram atât de obişnuiţi… Aceste persoane care s-au căţărat cu abilitate de maimuţă în poziţii strategice, împinşi de la spate de câte un curent politic favorabil, au subordonat instituţiile pe care le conduc intereselor de grup, politice sau economico-financiare în detrimentul interesului naţional… Au atras prin presiune şi forţă alte structuri importante şi le coordonează activităţile pentru slujirea intereselor obscure ale unor persoane fizice sau juridice…
Iar atunci când nu au reuşit să atragă în puzzle-ul lor infracţional o structură ca a noastră, s-au dedat la acţiuni demne de frustrările profesionale pe care le au, de incompetenţa de care dau dovadă zi de zi, de lipsă de cinste şi moralitate pe care au dovedit-o cu prisosinţă… Au încercat la început să ne facă inoperanţi prin limitarea resurselor de care aveam nevoie pentru a funcţiona, însă le-am dovedit că putem cu resurse puţine să obţinem performanţe de răsunet.

Apoi s-au străduit să asmute asupra noastră pe colegii din alte structuri, să ne învrăjbească între noi, să ne discrediteze în orice fel, să ne convingă în orice fel că ei sunt „cei puternici”, că ei sunt cei care hotărăsc „cursul lucrurilor”….că până la urmă pot să „schimbe destine”…. Când şi aceste încercări au eşuat, au ales să se deplaseze în zona metropolitană, să infecteze cu invective şi minciuni atmostefa ministerială… Cu respiraţie urât mirositoare, încărcată de ură împotriva unei structuri care mereu a făcut cinste Poliţiei Române, s-au pretat la a aduce acuze mârşave şi mincinoase la adresa poliţiştilor din componenţa Brigăzii noastre…
Le transmit pe acestă cale că şi acestă ultimă încercare a fost sortită eşecului… Nu poliţiştii din structura noastră sunt băgaţi în afaceri oneroase, „combinaţi” cu lumea interlopă, nu suntem implicaţi în coordonarea sau protecţia vreunei societăţi comerciale! Nu poliţiştii de la BCCO Alba Iulia sunt implicaţi în jocuri politice, în executarea de acţiuni la comandă! Niciun poliţist de la Brigada noastră nu este implicat şi nici nu sprijină din umbră, furturile de masă lemnoasă, evaziunile fiscale ori delapidările care au sărăcit bugetul de stat şi care au devenit de notorietate prin locurile noastre! Nu la noi în structură se întâmplă a fi îndepărtaţi ofiţerii capabili pentru a fi înlocuiţi cu slugi servile, dispuse să acţioneze „la buton”! Nu poliţiştii de la BCCO Alba Iulia sunt cei care au dat cu caschetele de pământ! Niciodată vreunul dintre noi nu a cerut plata vreunei ore suplimentare deşi ne-am dedicat trup şi suflet meseriei! Noi suntem cei care cheltuim sume importante din banii personali pentru a putea să ne ducem la îndeplinire misiunile… şi suntem acuzaţi că ne vizităm prea des familiile…Noi suntem cei care ne dăm sufletul şi viaţa pentru instituţia Poliţiei!
Politistii de la Brigada de Combatere a Criminalitatii Organizate Alba Iulia nu şi-au pătat legitimaţiile şi nu şi-au mânjit insignele!
Şi de aceea, reprezentanţii CRIMEI ORGANIZATE „de dincoace de barieră” nu trebuie să doarmă liniştiţi, pentru că îi cunoaştem….şi la momentul potrivit, venim peste ei!

Gândurile mele au fost preluate de pe profilul personal Facebook de mai mulţi jurnalişti, publicate, analizate şi supuse atenţiei cititorilor… Am fost de acord cu acest lucru şi sunt încântat din mai multe motive: …În primul rând, pentru faptul că, deşi nu am folosit nume cum mi-au reproşat unii, toţi cei care au parcurs cele câteva rânduri au făcut un exerciţiu de imaginaţie şi au identificat printre funcţionarii cunoscuţi ai diferitelor structuri ale statului, pe unii care ar avea profilul celor descrişi de mine… pe cei care am putea să-i caracterizăm ca făcând parte din CRIMA ORGANIZATĂ INSTITUŢIONALIZATĂ !
Am privit cu interes comentariile făcute atât pe Facebook cât şi în presa locală şi am constatat cu bucurie că foarte mulţi cetăţeni ai judeţului Alba au simţurile trezite, nu au intrat în amorţeală şi mai ales nu s-au resemnat!
În cel de-al doilea rând, am avut mulţumirea să constat că presa locală este ticsită de jurnalişti tineri şi curajoşi… fără a face acestora un titlu de glorie, în cele ce urmează vreau să îi felicit pentru obiectivitatea, puterea de analiză şi sinteza de care au dat dovadă de-a lungul timpului. Au fost alături de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba Iulia încă de la începuturile activităţii noastre, ne-au cunoscut, ne-au sprijinit şi împreună cu aceştia am încercat să oferim ceva bun, zi de zi, principalului nostru beneficiar comun: CETĂŢEANUL. (…)
În al treilea dar nu în ultimul rând, mulţumesc colegilor mei pentru munca pe care o prestează zi de zi, pentru profesionalismul şi devotamentul care-i caracterizează, pentru spiritul de sacrificiu şi efortul depus, duse unori la extrem până aproape de limitele biologice ale organismului.
În final aş dori să fac câteva cuvenite precizări: am citit în unele comment-uri că demersul meu ar putea fi interpretat ca o luptă între instituţii, între structuri. Este o interpretare eronată. Cunoaştem şi respectăm cu sfinţenie instituţiile de stat, respectăm funcţiile, gradele profesionale sau demnităţile publice… avem probleme însă cu anumite persoane care vremelnic ocupă aceste funcţii, care au subordonat interesele statului unor interese de grup. Nu am numit aceste persoane din motive rezonabile: pe de o parte activitatea operativă şi de cercetare penală trebuie să urmeze un curs firesc, pe de altă parte demascarea acestora trebuie făcută odată cu probarea activităţilor ilicite şi îndepărtarea din sistemul pe care l-au sfidat şi batjocorit… Aveţi însă încredere în activităţile noastre următoare! Personal îmi voi canaliza întreaga atenţie şi pricepere, toate eforturile, energiile şi resursele în această direcţie… alături îmi vor fi permanent, colegii din structura Brigăzii… iar rezultatele se vor vedea… în termen scurt!…
În alte comment-uri mi se reproşa că în cadrul demersului meu, m-am delimitat de celebra scenă a „aruncării caschetelor”, spunându-mi-se că şi acei poliţişti au avut motive serioase, au ajuns la saturaţie şi au procedat în acest fel… Personal, consider că indiferent de scop, de încărcătura emoţională dintr-un anumit moment, de greutăţi şi lipsuri, trebuie să primeze raţiunea şi bunul simţ… Nu putem cere cetăţenilor cu care venim în contact zi de zi, să respecte „haina statului” în timp ce noi o terfelim în cadrul unei acţiuni de protest, fie ea justificată… mă întreb, oare dacă în cadrul aceleiaşi acţiuni de protest era incendiat steagul naţional, ce se întâmpla? În Decembrie 1989, în momente cu încărcătură emoţională mult mai mare, în zilele în care naţiunea română a izbucnit pentru înlăturarea unui sistem tiranic, românii au îndepărtat doar stema republicii de pe steagul tricolor pe care, apoi l-au fluturat mândrii şi victorioşi… În concluzie, consider că tot ceea ce reprezintă simboluri ale statului, trebuie respectat de cetăţeni şi în primul rând de funcţionarii de orice natură plătiţi de la bugetul acestui stat… Formele de protest pot fi multiple, decente şi cu mai mare şansă de izbândă!

Traian BERBECEANU