”Incizie cu cuţitul de bucătărie prin viitorul crud a 100 de ani în urmă”

În 1916, Dada se năştea pe teren neutru, la Zürich, într-un gest spontan de revoltă şi rezistenţă împotriva ordinii şi intereselor politice ce provocaseră deriva Primului Război Mondial. Un grup de intelectuali, poeţi şi artişti refugiaţi în Elveţia din cauza conflictului, reuniţi de dezgustul faţă de falsele valori promovate de elitele burgheze pentru a justifica sacrificiul uman, răspund cu acelaşi nihilism radical specific războiului.

“Ne pierdusem încrederea în cultura noastră. Totul trebuia să fie demolat şi luat de la capăt după tabula rasa ”- scria Marcel Iancu. „La Cabaret Voltaire am început prin a şoca publicul burghez, distrugându-i concepţia falsă despre artă, atacând bunul-simţ, opinia publică, educaţia, instituţiile, muzeele, bunul-gust, pe scurt, întreaga ordine dominantă”.

Insurecţia, ironia şi şocul, amplificate de relativizarea sensului şi instituirea hazardului drept principiu absolut al creaţiei, devin metodele de operare Dada, mobilizate să chestioneze status quo-ul, într-un anti-proiect pentru revitalizarea societăţii, a limbajului şi practicilor estetice.

Expoziţia Incizie cu cuţitul de bucătărie prin viitorul crud a 100 de ani în urmă (titlu inspirat dintr-un celebru colaj al artistei Hannah Höch, expus în 1920 la târgul Dada de la Paris) urmăreşte să probeze că spiritul Dada e la fel de viu şi tăios azi, în stare să penetreze straturile dense ale puterii şi să-i expună practicile de influenţă şi control. Expoziţia examinează, totodată, în ce fel răspund artiştii azi forţelor şi contradicţiilor prezentului, un secol după ce dadaiştii au redefinit ideea de artă, oferind prima normă parodică, dar profund critică pentru eliberarea ei. Prezentând artişti din Israel, Palestina, Anglia, Canada, America, Letonia, Bulgaria, Mexic, Slovacia şi România, expoziţia reflectă internaţionalismul recunoscut al mişcării Dada.

Lukezar Boyadjiev

Guy Ben-Ner este prezent cu lucrarea video Soundtrack (2013), o analiză gravă cu accente comice a influenţei conflictelor din Orientul Mijlociu asupra vieţii sale de familie; Luchezar Boyadjiev expune seria de printuri digitale Billboard Heaven (2006), ce explorează impactul economiei de consum asupra peisajului urban din Europa de Est, invadat de reclamele brandurilor globale; Paul Buck investighează relaţia dintre dreptul de autor şi conceptul de apropriere în lucrarea Money, front & back (2016), urmărind să deruteze percepţia publicului şi să-i suscite spiritul critic prin juxtapuneri ludice între factual şi ficţiune.

Anetta Mona Chişa şi Lucia Tkáčová expun lucrarea video Try Again. Fail Again. Fail Better (2011), un memento critic al dorinţei revoluţionare, ce ridică întrebări despre utopie, compromis politic, responsabilitate şi limitele artei în a le adresa; Ivars Gravlejs propune o instalaţie inspirată din desenul animat ceh Pat & Mat, în care nonconformismul şi improvizaţia devin tactici de rezistenţă împotriva standardizării şi raţiunii excesive ce inhibă imaginaţia; Yoshua Okón este prezent cu lucrările video Canned Laughter (2009) şi Hausemeister (2008), în care examinează cu doze liberale de umor negru injustiţiile industriei capitaliste de divertisment şi, respectiv, noţiunile de individualism şi insaţietate animalică ce domină lumea în care trăim.

Larissa Sansour oferă o perspectivă distopică, dar excentrică asupra impasului din Orientul Mijlociu în Nation Estate (2012), un scurtmetraj SF în care statul palestinian ia forma unui zgârie-nori în care populaţia trăieşte neverosimil de luxos; W. Mark Sutherland explorează conflictul dintre vox humana şi lumea reverberantă a sublimului digital în instalaţia interactivă Code X (2009), un posibil manifest Dada al timpului prezent; iar Kenneth Tin-Kin Hung – supranumit „John Heartfield al erei digitale” – adresează polarizarea crescândă a politicii americane în lucrarea interactivă Shit Wars (2016), în care Donald Trump şi Hillary Clinton se suprapun hilar cu iconuri ale culturii pop din Star Wars, The Hunger Games şi Games of Thrones.

Guy Ben-Ner a reprezentat Israelul la Bienala de la Veneţia în 2005, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani israelieni. A avut expoziţii individuale la Contemporary Arts Center (Cincinnati), Center for Contemporary Art (Tel Aviv) şi Musée d’art contemporain de Montréal. A participat la expoziţii colective la Manifesta 10, St Petersburg, MOMA New York şi P.S.1 Contemporary Art Center, New York.

Anetta Mona Chişa și Lucia Tkáčová, Try Again. Fail Again. Fail Better

Luchezar Boyadjiev este unul din cei mai apreciaţi artişti bulgari pe scena de artă internaţională. A participat la expoziţii colective la GARAGE Museum of Contemporary Art, Moscova; Palais de Tokyo, Paris; Witte de With Foundation, Rotterdam; KW Institute for Contemporary Art, Berlin; ZKM, Karlsruhe, iar lucrările sale au fost incluse în bienalele de la Moscova, Sharjah şi Istanbul.

Paul Buck este artist, scriitor şi traducător, editorul influentei reviste Curtains, care în anii ’70 publica autori precum Bataille, Derrida şi Sinclair, sau artişti ca Susan Hiller şi Gina Pane. A participat la evenimente performative la ICA Londra alături de Peter Sellars şi Patti Smith şi a avut expoziţii solo la Focal Point Gallery, Essex, şi Cabinet Gallery, Londra.

Anetta Mona Chisa şi Lucia Tkáčová colaborează din 2000. În 2011 au reprezentat România la Bienala de la Veneţia, împreună cu Ion Grigorescu. Au expus solo la waterside contemporary (Londra), Rotwand Gallery (Zürich) şi la Neuer Berliner Kunstverein. Au participat la expoziţii colective la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC), Bucureşti; Art in General, New York; şi Whitechapel Gallery, Londra.

Ivars Gravlejs este cunoscut pentru realismul brutal şi umorul cu care expune absurditatea lumii în care trăim. În prezent, lucrările lui fac parte din expoziţia Performing for the Camera, la Tate Modern, Londra. A participat de două ori la Bienala de Artă Contemporană de la Moscova, iar expoziţii individuale recente includ spaţii precum Centre for Contemporary Art FUTURA şi Karlin Studios, Praga; Riga ArtSpace, Riga; şi Kunsthalle Erfurt.

Yoshua Okón trăieşte şi lucrează în Ciudad de Mexico. A expus solo la Kaufmann Repetto (Milano), Hammer Museum (Los Angeles) şi Städtische Kunsthalle (München). A participat la expoziţii de grup la MUAC, Ciudad de Mexico; Hayward Gallery, Londra; New Museum, NY; şi PS1, MoMA, NY.

Larissa Sansour este unul din cei mai apreciaţi artişti palestinieni ai momentului. A expus la Tate Modern, Londra; Brooklyn Museum, NY; Centre Pompidou, Paris; Queen Sofia Museum, Madrid. Lucrările sale au fost incluse în bienalele de la Istanbul, Busan şi Liverpool. A avut expoziţii individuale la Anne de Villepoix, Paris; Montoro 12, Roma; Kulturhuset, Stockholm; şi DEPO Istanbul.

Guy Ben Ner, Soundtrack

W. Mark Sutherland, artist intermedia, trăieşte şi lucrează la Toronto. Lucrările sale au fost prezentate la The Robert McLaughlin Gallery, Oshawa, Canada; Kasseler Kunstverein, Kassel; şi Museo Caixa Forum, Madrid. Performance-uri recente includ THEWORDMUSIC Festival, Reykjavik; Voice ++ Festival, Victoria, BC, Canada; Yuxtaposiciones Festival, Madrid; şi 100 Jahre Konkrete Kunst, Art Rehau, Rehau.

Kenneth Tin-Kin Hung trăieşte şi lucrează la New York. A expus la New Museum, New York; Yerba Buena Center of the Arts, San Francisco; Berkeley Art Museum, Berkeley; Sundance Film Festival, Utah; Hebbel Am Ufer Theatre, Berlin; şi ARoS Aarhus Kunstmuseum, Danemarca.

Expoziţia se află deschisă în SPAţIU INTACT, Fabrica de Pensule, Cluj şi este deschisă până în 28 august.

Curator: Simona Nastac, criticindependent. Cele mai recente proiecte includ expoziţii de grup la Londra, Seul şi Cluj, o expoziţie solo Dan Perjovschi la Uzina de Apă, Suceava, şi o expoziţie Paul Neagu la Muzeul de Artă din Cluj. În perioada 2006 – 2013, curatoarea a coordonat programele de artă vizuală, literatură, arhitectură şi design la ICR Londra.

Parteneri: Fundaţia Culturală Intact, Institutul Cultural Român.

Vincenţiu Grigorescu, un nume de referinţă al artei abstracte

Vincenţiu Grigorescu, un pasionat al artei abstracte

Gândită ca o continuare a unei serii de evenimente destinate redescoperirii lui Vincenţiu Grigorescu (1923 – 2012) în România, expoziţia Strati / Layers propune un parcurs al dialogului între diferitele etape ale creaţiei artistului de origine română, stabilit în Italia în 1972 şi considerat astăzi unul dintre numele de referinţă ale artei abstracte italiene şi europene. Mai cunoscută în Italia decât în România, opera lui Vincenţiu Grigorescu este revalorizată în ultimii ani pe fundalul ascendent al redescoperirii abstracţionismului italian şi al arte povera din anii ’70, iar numele artistului este asociat cu nume de maximă notorietate ale scenei artistice italiene, de la Lucio Fontana la Enrico Castellani, Agostino Bonalumi sau Piero Manzoni.

Parcursul biografic şi artistic al lui Vincenţiu Grigorescu, pictor român naturalizat în Italia, unul dintre numele de referinţă ale artei abstracte atât în Italia, cât şi în România, spune o poveste formată din straturi împletite, la fel ca întreaga sa operă. Născut la Bucureşti în 1923 şi licenţiat în arhitectură, Grigorescu a manifestat, încă din perioada sa românească, un interes major în zona abstracţiei geometrice şi a unei logici reducţioniste în tratamentul culorilor, al formelor şi al suprafeţelor. O marcă vizuală care, începând cu seria de naturi moarte, primele lucrări din seria Negru, realizate în România (între 1964 – 1965), urmate de Pătrate negre (1967), de Manuscrise (1968) şi de primele tăieturi monocromatice, îşi va găsi maturitatea de expresie după stabilirea în Italia, unde va primi azil politic, din 1972, şi unde va locui, întâi la Milano şi apoi la Castelnuovo Magra, în Liguria, până la dispariţia sa, în 2012.

Primul „strat” al destinului personal şi artistic al lui Vincenţiu Grigorescu va purta amprenta background-ului post-avangardist al mediului artistic bucureştean, unde, după instaurarea regimului comunist în 1945, Grigorescu va intra curând în conflict cu trendul dominant al realismului socialist, pentru care arta abstractă reprezenta un mijloc de opoziţie şi subminare a ideologiei oficiale. Experimentele în zona albului şi a negrului, inspirate din teoria suprematistă a lui Malevic şi, în general, din avangarda rusă, franceză şi olandeză, vor fi revelatoare pentru mesajul dizident al artei lui Vincenţiu Grigorescu în anii ’50 şi ’60 în România, şi puntea de legătură cu arta occidentală. La fel ca pânzele sale, care se lasă progresiv cucerite de vibraţia şi energia materialului şi a suprafeţei, evoluţia lui Vincenţiu Grigorescu în Italia dezvăluie straturile unei vieţi noi, influenţată decisiv de contactul cu arta abstractă italiană, cu spaţialismul lui Lucio Fontana şi cu conceptualismul obiectual al artiştilor grupaţi în jurul revistei Azimuth (în special Enrico Castellani şi Agostino Bonalumi). Includerea aproape naturală a lui Vincenţiu Grigorescu în spaţiul artistic italian, în vecinătatea unor nume ca Manzoni, Fontana, Castellani, Bonalumi, a început în 1975, cu expoziţia personală organizată la Galeria de Artă Modernă din Torino, curatoriată de Angelo Dragone, cu seria de Bianchi expusă la galeria Studio A (în 1974) şi la galeria Vismara din Milano (în 1976 şi 1980), urmate de numeroase expoziţii internaţionale. ”Am murit acum treizeci de ani”: în aceste cuvinte, mărturisite curatoarei Marzia Ratti în anii 2000, se află depozitată conştientizarea tăieturii ireversibile cu trecutul său românesc şi cu ţara unde nu se va mai întoarce. Şi totuşi, privite împreună, cele două „vieţi” ale artistului, cea românească şi cea italiană, se întrepătrund într-o evoluţie de o impecabilă coerenţă estetică, dedicată meticulos practicii abstracte, reducerii cromatice şi unui experimentalism geometric şi minimalist care, eliberat de orice conotaţie naţională sau locală, îl plasează firesc pe Vincenţiu Grigorescu în istoria vie a artei europene. „Un principiu dialectic al proliferării şi al anihilării” – cum îl definea Gillo Dorfles – animă întreaga operă a artistului, punând în scenă dinamici şi structuri ritmice generate de confruntarea între reducţia cromatică, pe de o parte, şi descoperirea târzie a culorii, pe de alta. De la supremaţia negrului pe negru şi a albului pe alb, la geometriile cazuale şi la intrecci (împletituri), pentru a ajunge mai târziu la seria de pânze deşirate şi la anotimpul culorii, Grigorescu parcurge un traseu propriu al unei avangarde aproape trans-istorice, personală şi discretă, care, în mod paradoxal, aproape, îşi descoperă o puritate a ritmului şi a expresiei, inspirată, parcă, dintr-o arhitectură clasică a formelor.

Vincenţiu Grigorescu în 1975 la Milano

Expoziţia Strati / Layers propune un parcurs al dialogului între diferitele etape ale creaţiei artistului, unde volumetria surprinzătoare, aproape sculpturală, a negrului, din lucrarea Porta (1972 – 1974) sau din Colonna (1978 – 1980) răspunde structurilor ritmice din Intrecci bianchi (1982 – 1986), pentru a se reduce în jocul geometric (1980), explodând apoi în straturi de energie colorată, care deşiră efectiv pânza în fibre ritmice şi straturi dense de materie (cum se întâmplă în Striature sau în Dimora dei faraoni, 1999). Astfel, discret, la fel ca în compoziţia propriilor lucrări, destinul lui Vincenţiu Grigorescu se articulează vizibil în rolul său de punte şi vehicul între două culturi, română şi italiană, într-o biografie reunită prin limbajul revoluţionar şi coerent al propriei arte, astăzi reconsiderată şi intens valorizată în plan european.

Expoziţia este deschisă la Institutul Italian de Cultură din Bucureşti din Strada Aleea Alexandru nr. 41, până în data de 30 mai a.c.

Ea este organizată în parteneriat cu Galeria 418, Bucureşti

Curatori: Joana Grevers & Irina Ungureanu

Artista Victoria Duţu expune la Bienala de arte de la Cannes

Victoria Duţu, Printre constelaţii

MAMAG Modern Art Museum organizează prima Bienala de arte de la Cannes (18-19 mai 2016 – International Fine Art Cannes Biennial) în timpul desfăşurării Festivalului de Film de la Cannes. Artista plastică Victoria Duţu va expune în cadrul expoziţiei curatoriate de Heinz Playner.

Victoria Duţu, licenţiată în matematică şi filozofie, este artist plastic şi autoare a mai multor cărţi. Este profesor de matematică titular la Liceul Teoretic “Traian” Bucureşti. În matematică e pasionată de spaţiile infinit dimensionale.

Afişul Bienalei de Artă de la Cannes

Artista a expus până acum în America, Marea Britanie, Germania, Austria, Elveţia, Polonia, Franţa, România. A câştigat premii naţionale şi internaţionale de poezie. A avut expoziţii de pictură în ţară şi străinătate. Este Ambasadoare a Păcii, în cadrul Organizaţiei Internaţionale The Universal Circle of the Ambassadors of Peace din 8 ianuarie 2011.

Victoria Duţu, Pulberea de lumină

Victoria Duţu este membră de onoare a Casei de Cultură “Naji Naaman” –Liban şi a mai multor societăţi de poezie din străinătate, printre care Poetry Society of America, New York. A expus la New York Artexpo Pier 94, unul din cele mai mari târguri de artă din lume, în 2015; la Oxford International Art Fair, 2015; la Brick Lane Gallery – Londra; la Berlin, Germania-2015; la Casino Velden, Austria- 2014; Viena, la Time Gallery, 2014; la Chouzy-sur-Cisse, Musée Matra…

Lucrările sale tind către un spaţiu dincolo de infinit, aşa cum este Pulberea de lumină, care învăluie cerul şi pământul, iar sufletul pluteşte în linişte şi armonie. ”Totul e vis şi puterea visului spală tot asemeni ploii, iar sufletul devine atât de curat şi puternic, ca albastrul infinit al cerului”, după cum mărturiseşte pictoriţa.

Victoria Duţu, Iubire

Nunta în cer şi pe pământ, lângă pomul vieţii, totul e plin de lumină. ”Iar mirii sunt în puritatea sufletului şi a iubirii. Acesta e sensul vieţii noastre, iubirea curată, care e din cer de la Dumnezeu şi de aceea e veşnică şi cea mai mare forţă în noi. Totul e plin de lumină şi iubirea e trainică, venită din cer şi crescând lângă pumul vieţii veşnice. Iubirea e veşnică”.

Laura Covaci, „Cruda feerie“/ „Desprinderea“

Expoziţia Laurei Covaci, la Lisabona

Vineri, 13 martie, a avut loc la sediul Institutului Cultural Român de la Lisabona vernisajul expoziţiei de pictură digitală şi desen Cruda feerie/ Desprinderea, alcătuită din lucrările artistului vizual Laura Covaci.

Lucrările Laurei Covaci au fost expuse în galerii, muzee şi colecţii private din întreaga lume, printre care Grand Palais/ SAGA Paris, Le Musée Imaginarire de l’Espace/ Galerie Serge Aboukrat, Benetton Foundation, ING Bank, The European Bank of Developement, Elle Magazine Los Angeles Private Collection. În prezent, artista trăieşte şi lucrează la Bucureşti.

Lucrare de Laura Covaci

Laura Covaci pictează on screen, digitalizează, vede 3D, prospectează lumile de dincolo şi de mâine, trecutul fără viitor şi viitorul mai mult ca perfect, cu aceeaşi naturaleţe cu care ţesea din pensulă, deunăzi, back-groundurile ei halucinante din tempera, uleiuri sau acrilic.

Alexandre Nobre Pais, cercetător, critic de artă, istoric şi curator la Museu Nacional do Azulejo din Lisabona, va prezenta lucrările Laurei Covaci.

Expoziţia va fi deschisă până pe 19 iunie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.