Știați că… România nu va trimite soldați în Groenlanda?

Și uite așa… Spuneam în editorialul scris mai deunăzi că istoria vine peste România, argumentând că suntem în Europa, de unde șapte state au emis deja o declarație comună care condamnă SUA…pentru ce ar vrea să facă (dar nu a făcut!) și anume să ia în calcul o soluție militară pentru a pune stăpânire pe Groenlanda!

Spuneam că România trebuie să fie atentă pentru că, foarte posibil, va trebui să aibă un punct de vedere în cazul Groenlandei, dar nu mă așteptam ca oficiali români să fie atât de precoce în acest sens!

Mă refer aici la declarațiile făcute de Radu Miruță, Ministrul Apărării Naționale, care a fost întrebat săptămâna aceasta, într-o emisiune televizată, cum ar răspunde România unei cereri din partea statelor europene de a trimite trupe în Groenlanda, în cazul ipotetic în care Donald Trump va decide să trimită trupe acolo. Radu Miruță a precizat, foarte corect, că decizia ar aparține CSAT, iar ulterior ar fi supusă votului Parlamentului.

Dacă discuția se oprea aici încă eram în situația în care un oficial român a pierdut o ocazie să tacă strategic dar nu era o temă de discuție relevantă pentru nimeni, declarația probabil trecând aproape neobservată, fără a mă gândi aici doar la clasa politică și societatea civilă din România, ci la modul în care această declarație a fost interpretată în cancelariile altor state!

Însă Radu Miruță a simțit nevoia să piardă o buna ocazie de a tăcea, explicând că o eventuală intervenție ar putea avea loc fie prin invocarea articolului 5 al Tratatului NATO, în cazul unui atac asupra unui stat membru (ceea ce clar nu este cazul în discuția despre o presupusă folosire a forței militare americane în Groenlanda), fie o inițiativă de tip „coaliție de voință”, dezvoltându-și raționamentul că  posibilitatea trimiterii de trupe europene în Groenlanda se discută la nivelul celor două puteri nucleare europene: Franța și Marea Britanie, dar că: “România nu e în situația asta. Noi nu avem această capacitate”.

Cu această declarație cineva ar putea crede că am tras un puternic foc de tun cu privire la cum se vede, la Ministerul Apărării Naționale, rolul și locul României în lume! Întrebarea care s-ar putea pune este dacă chiar am vrut să trimitem un semnal cuiva? Dacă da, cui anume, ce fel de mesaj, cu ce scop și cui folosește?

Să nu mai zic că declarația ministrului avea loc după ce Marc Rutte, Secretarul General al NATO, aflat în vizită în Croația, declara că țările membre NATO discută următorii pași pentru a contribui, în mod colectiv, la siguranța în zona arctică: „Toți aliații sunt de acord asupra importanței Arcticii și a securității arctice. Odată cu deschiderea căilor maritime, există riscul ca rușii și chinezii să fie mai activi.”

Rutte a mai declarat că discuțiile privind securitatea arctică erau deja în curs de desfășurare de anul trecut, iar țările membre „discută acum următorul pas în acest sens, cum să ne asigurăm că oferim o continuare practică a acestor discuții”.

În marja celor declarate de Marc Rutte, diplomați europeni au declarat că o operațiune modelată după operațiunile NATO Baltic Sentry și Eastern Sentry, de consolidare a securității pe flancul estic, ar putea fi implementată și în zona arctică.

Oare nu era mai bine ca Radu Miruță să răspundă moderatoarei emisiunii citându-l pe Rutte și să spună că NATO deja avansează soluții pentru „a împăca capra și varza” în cazul Groenlanda? Oare nu sună bine soluția avansată de Rutte pentru toată lumea, inclusiv pentru România care, ca stat-membru, ar trebui să dorească ca NATO să reușească în demersul său?

Pentru că nu putem să nu ne întrebăm cum vor fi receptate spusele lui Radu Miruță de către SUA sau UE!

Probabil SUA vor considera că România vrea să-i dea un semnal de non-combat în Groenlanda? Chiar credem că este important pentru SUA dacă soldații români pun sau nu bocancul în Groenlanda? Suntem atât de relevanți încât să trebuiască să oferim SUA astfel de asigurări? Probabil Franța și Marea Britanie vor înțelege că “bocancii soldaților români” nu vor mărșălui alături de ai armatelor lor nici în Ucraina și nici în Groenlanda, iar România nu face acest lucru pentru că nu este putere nucleară? Adică, dacă am fi putere nucleară am trimite trupe și în Ucraina și în Groenlanda?

Că nu am semnat declarația statelor europene de condamnare a SUA (pentru vina teoretică de a dori să invadeze militar Ucraina) este o bilă albă sau neagră pentru România? Oare se supără Danemarca și celelalte state europene semnatare pe noi că nu am semnat acea declarație sau că nu vrem să trimitem trupe în Groenlanda?

Dar stai, nimeni nu ne-a cerut nici măcar să spunem ce credem cu privire la Groenlanda, darămite să ne ceară să luăm o decizie în acest sens!

CITEȘTE ȘI

De ce Groenlanda este la fel de importantă, pentru politica externă a României, precum înzăpezirea Spartan-ului românesc la Paris!

Să concluzionăm:

– pentru că avem o Strategie Națională de Apărare a Țării ar trebui să o citim cu toții în același fel dacă trebuie sau vrem să promovăm interesele României în lume pe acest palier,

– trăim vremuri grele în care România nici măcar nu trebuie să-și dorească să stea la masa unde se iau decizii care nu o privesc, dar trebuie să joace inteligent pentru a nu se afla nici în meniu,

– dacă avem două linii mari și late de strategie de securitate și apărare, apartenența la NATO și Parteneriatul strategic cu SUA, nu ar trebui să ne rezumăm la ce ne-am propus să facem în aceste formate și…atât?

Pentru că este suficient de dificil cu un război aproape de gurile Dunării, cu o Rusie pornită să torpileze România (deocamdată cu instrumentele războiului hibrid) cu Republica Moldova care se uită cu speranță la România că o va proteja!

Nu ar fi mai bine ca oficialii români să aibă câteva pagini de mesaj de politică externă, de securitate și apărare pe care să învețe să le recite, fiecare cu intonația lui, fără a inventa apa caldă? Măcar pe acest palier, să arătăm că avem un proiect de țară?