Stromboli, insula păzită de un vulcan viu, unde te conectezi direct la bătăile inimii pământului

Ritmul unui vulcan activ

Chiar acest ritm al erupțiilor este primul lucru pe care insula îl transmite vizitatorilor. Pe nisipul negru din Stromboli, un panou aflat la vedere poartă următorul mesaj: „Stromboli este un paradis cu un suflet viu care arde”. Din punct de vedere administrativ, insula aparține arhipelagului Insulelor Eoliene și este situată în Marea Tireniană; majoritatea vizitatorilor ajung aici pe mare, cu o croazieră care pleacă din orașul sicilian Milazzo.

Fenomenul descris pe panou are și o denumire științifică: pentru că vulcanul erupe cu o regularitate de 10-20 de minute, geologii din întreaga lume au numit acest fenomen erupție stromboliană. Regularitatea are un efect practic asupra siguranței vizitatorilor: presiunea acumulată se eliberează la intervale scurte, așa că vulcanul nu apucă să strângă energia necesară unei erupții mari și bruște.

O insulă cu poveste

Dincolo de fenomenul geologic, insula atrage vizitatori și datorită istoriei sale. Pe cei 12 kilometri pătrați ai insulei trăiesc peste 400 de oameni, împărțiți în trei localități mici, în ritmul impus de vulcan, alături de zecile de mii de turiști care vin anual atrași de poveștile locului.

Faima insulei nu e recentă; a fost alimentată, printre altele, de filmul din 1950 Stromboli, terra di Dio, regizat de Roberto Rossellini și cu Ingrid Bergman în rolul principal.

Amintirea filmărilor se păstrează și astăzi în Casa Rossa, locuință ridicată în anii ’20, specifică arhitecturii eoliene, a cărei fațadă poartă un roșu stins; aici au stat regizorul și actrița pe durata filmărilor. Tot acolo s-a înfiripat idila dintre regizor și actriță, ambii căsătoriți în epocă, episod devenit un subiect de scandal la nivel internațional. O plăcuță amplasată la Casa Rossa reamintește această poveste, scrie casalux.ro.

Case fără adrese, dar cu identitate

Trecutul insulei se vede și în felul în care sunt marcate locuințele aici. Pe insulă nu vezi automobile mari, nici autobuze, iar când te plimbi pe străzile strâmte ale insulei vezi un detaliu neobișnuit: casele nu au numere; doar unele dintre ele, ici-colo, poartă nume proprii. Fiind o comunitate mică, oamenii se cunosc între ei, astfel că oricine poate indica locuința unui vecin fără să ezite.

Multe vile și case tradiționale mai poartă și azi aceste nume. Sunt marcate pe tăblițe de ceramică sau desenate manual. Unele te trimit la istorie sau includ aspecte de arhitectură, altele îi descriu pe proprietari, astfel că poți vedea Casa Elenei sau Poarta Frumoasă ori Casa Roșie, Măslinul sau Casa Lămâiei.

Astăzi, autoritățile cer ca acest lucru să se schimbe, iar casele să apară în registre, deși, cultural vorbind, ceea ce definește o proprietate din Stromboli este chiar numele ei.

Contrastul care a inspirat un domeniu de lux

Alături de numele acestor case, un alt element distinctiv al insulei este paleta cromatică. Casele sunt albe, florile roșii, vegetația e verde, iar piatra vulcanică, neagră. E un contrast care te izbește; este specificul tradițional din Stromboli. Domenico Dolce și Stefano Gabbana se numără printre cei care au fost fascinați de acest contrast. Cei doi designeri și-au achiziționat trei case ridicate pe stâncă și au unit proprietățile într-o reședință de lux, numită La Casa dei Selvaggi (Casa Sălbaticilor).

Ferită de ochii publicului, când cei doi au pus-o în vânzare, reședința și-a etalat eleganța extravagantă, împletită cu tradiția meșteșugului sicilian. Cu vedere spre stânca Strombolicchio, vila are pereți în nuanțe de albastru azuriu, verde smarald și galben auriu, îmbogățiți cu mozaicuri pictate manual. Iar în interior, canapelele moderne sunt îmbrăcate spectaculos, apoi mobilierul e unul vechi, impozant. Grinzile din lemn au și ele farmecul lor, contrastând elegant cu candelabrele.

La designul vilei a lucrat și Salvatore Russo. Artistul locuiește pe insulă și este apreciat pentru lucrările sale, din rocă vulcanică, expuse, de altfel, și peste hotare. El a lucrat inițial ca maestru pietrar, iar casa i-a fost deopotrivă atelier, cât și galerie în aer liber. Sculpturile sale sunt așezate printre pomi fructiferi, iar coloana de fum a vulcanului e parte din tablou, a devenit un reper.

Respect pentru Iddu

Vizibil din curtea lui Salvatore Russo, acest vulcan exercită o influență ce se resimte peste tot în insulă. Localnicii îl numesc, cu respect, Iddu („El”, în dialectul sicilian). Niciun eveniment nu are loc aici fără să țină cont de „El”.

Spre seară, zeci de ambarcațiuni cu turiști pornesc spre largul mării, în apropierea locului numit Sciara del Fuoco (Pârtia de Foc), versantul negru și lipsit de vegetație pe unde lava ajunge direct în valuri, iar de pe feribot, oamenii îi privesc exploziile incandescente și scot chiote ori aplaudă ca la un spectacol.

Citește și: Cele mai frumoase orașe din lume. Șase destinații europene au intrat în top