SUA și Iranul negociază, Netanyahu se pregătește de război

”Cine controlează strâmtoarea Hormuz acum?”, a fost întrebată, pe 8 aprilie, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe. ”Ne așteptăm ca strâmtoarea să fie deschisă imediat”. ”Cine controlează strâmtoarea acum?”. Răspunsul nu a mai venit. Două zile mai târziu, situația este aceeași.

Prin strâmtoarea „deschisă” trec mai puține nave decât în timpul războiului

De la armistițiul la care s-a ajuns pe 7 aprilie între SUA și Iran, prin strâmtoarea Hormuz au trecut mai puține nave decât în cele mai grele zile ale războiului dintre SUA, Israel și Iran, scrie Financial Times. Aproape toate navele care au trecut prin strâmtoare sunt iraniene. Restul navelor sunt taxate de regimul de la Teheran. Pe acest fond, prețul petrolului extras în Marea Nordului și cu livrare imediată a ajuns la 147 de dolari barilul (prețul barilului înaintea războiului din Golf era in jurul a 70 de dolari). Este un preț peste cel din ajunul crizei financiare din 2008, observă FT. Traderii se luptă pentru fiecare petrolier, pentru a compensa cât se poate volumul uriaș de petrol care este acum blocat în Golful Persic.

Netanyahu nu are loc de întoarcere

Încetarea focului dintre SUA și Iran se dovedește fragilă. Nu este clar dacă una dintre părți sau ambele vor doar să folosească această pauză si de o posibile serie de pauze pentru a se pregăti pentru o nouă rundă de conflict militar. La prima vedere, Israelul este cel mai mare obstacol.

Guvernul Netanyahu a pornit războiul împotriva Iranului cu obiectivul de a distruge programele nuclear si balistic. A dorit schimbarea regimului teocratic din Iran. Nu a reușit să atingă aceste obiective. Războiul i-a permis mereu să controleze data alegerilor și să câștige alegerile. Premierul Netanyahu nu poate accepta încetarea conflictului fără atingerea acestor obiective. Ar însemna revoltă în coaliție și, potențial, pierderea alegerilor din această toamna. Asta ar însemna redeschiderea proceselor pentru corupție și trafic de influență.

Netanyahu pregătește un război lung

Apoi, guvernul Netanyahu nu luptă doar în Iran. Reuters scrie că, în vreme ce SUA și Iranul încearcă să consolideze o încetare a focului, Israelul ocupă tot mai mult teritoriu de la vecinii. Pregătește un conflict de durată în Orientul Mijlociu. Crearea de către Israel a unor „zone tampon” în Gaza, Siria și acum Liban reflectă o schimbare strategică după atacurile din 7 octombrie 2023, una care plasează țara într-o stare aproape permanentă de război.

Marea problemă în cadrul unor negocieri este că guvernul Netanyahu are capacitatea de a bloca orice acord în Orientul Mijlociu pe care îl percepe în detrimentul său. Însă nu are și capacitatea de a ajunge la un acord limpede în beneficiul său. Această problemă este amplificata de poziția Statelor Unite în conflictul cu Iranul și conflictul mai larg din Orientul Mijlociu. ”SUA nu au un obiectiv independent. Washingtonul nu are o bază independentă pe care să declare victoria și să se retragă. Criteriile sale pentru o victorie au fost împrumutate din definiția israeliană”, scrie Responsible Statecraft.

Iranul își permite să aștepte

Militar, SUA au demonstrat ca pot distruge Iranul. Tot la nivel militar, Iranul a demonstrat ca, printr-o conducere descentralizată, poate distruge instalațiile petroliere din Golf. Cel mai important, poate șubrezi grav garanțiile de securitate oferite de SUA, pe care se bazează sistemul petrodolarilor, începând din anii 1970.

De partea cealaltă, Iranul are o poziție mai limpede, indiferent de opacitatea regimului și de ceața războiului. Obiectivul este supraviețuirea unui regim și menținerea programului nuclear. Ambele obiective par atinse, pentru moment. Regimul a supraviețuit. Instalațiile nucleare pot fi distruse, însă cunoașterea nu – noi generații de oameni de știință iranieni pot reface totul. Contextul electoral din SUA și Israel îi permite Iranului să aștepte.

Încredere zero între Iran și SUA

Două săptămâni de așteptare (atât cât durează armistițiul anunțat de Donald Trump) sunt prea puțin. După ce a fost lovit militar de două ori consecutiv chiar în timpul negocierilor cu SUA (în iunie 2025 și în februarie 2026), guvernul iranian nu are motive să creadă în angajamentul SUA pentru ajungerea la un acord. După toata istoria acordului nuclear cu Iranul semnat în 2015 de Barack Obama, SUA nu pot avea încredere că Teheranul nu va dezvolta în secret arma nucleară. ”Problemele rămân nerezolvate, iar două săptămâni nu vor schimba asta. Pauza aceasta se măsoară în zile. Dar problemele structurale rămân aceleași și se măsoară în generații. Nimeni nu a câștigat, deși toți se declară victorioși. Semințele viitoarei crize au fost deja semănate”, scrie Responsible Statecraft.

Cine blochează petrolul?

Cine blochează petrolul? Israelul, spune regimul de la Teheran. Iranul, spune președintele Donald Trump. ”Iranul nu face o treaba buna. Nu acesta este acordul la care am ajuns”, a spus Donald Trump, cu referire la blocarea pe mai departe a strâmtorii. De cealaltă parte, oficialii iranieni arată cu degetul către premierul israelian Benjamin Netanyahu: acesta a insistă să bombardeze în continuare Libanul, inclusiv centrul Beirutului – o zona civila. Iranul insista că încetarea focului in Liban a făcut parte din acordul bilateral la care au ajuns cu SUA, pe 7 aprilie.

Iranul a avut câștig de cauză în această dispută. ”Am vorbit cu Bibi și el va sta în umbră. Cred pur și simplu că trebuie să fim puțin mai discreți”, a spus Donald Trump, pe 9 aprilie, potrivit NBC News. Trump a declarat că, după discuția cu Netanyahu, Israelul va reduce amploarea bombardamentelor în Liban. La scurt timp, premierul israelian a declarat că va accepta negocieri directe cu Libanul. În primă fază, se vor întâlni ambasadorii la Washington ai celor două țări. Negocierile Israel-Liban ar fi un moment istoric. Cele două țări nu au avut niciodată relații diplomatice formale și sunt, teoretic, în stare de război de la crearea statului Israel, în 1948.

Moment istoric între  Liban și Israelul lui Netanyahu?

Negocierile Israel-Liban fără un armistițiu sunt însă puțin probabile. Un responsabil libanez a declarat, pentru Haaretz: ”Desfășurarea unor negocieri în astfel de condiții ar riscă să afecteze grav legitimitatea guvernului în fața populației, având în vedere că opinia publică sprijină în mare măsură încetarea luptelor și întoarcerea persoanelor strămutate în locuințele lor”.

Versiunea premierului Netanyahu este diferită. Exclude orice presiuni iraniene, prin intermediul Statelor Unite. El spune că angajarea în discuții cu Libanul vine după cererile repetate ale Iranului. Însă aceste solicitări au fost formulate de guvernul de la Beirut în urmă cu o lună, când Hezbollahul din Liban a început să atace Israelul, pe fondul războiului din Iran. Benjamin Netanyahu a fost indiferent la acel moment. Acum, acceptă să ”treacă în umbra”, după cum a spus Donald Trump. New York Post scrie însă că guvernul Netanyahu a cedat la ”solicitările administrației Trump”, care se teme ca acțiunile israeliene in Liban vor sabota negocierile SUA-Iran, care vor începe la Islamabad, în cursul weekendului.

Nimeni în Israel, nici măcar presa liberală, nu vorbește despre încetarea focului în Liban – solicitarea expresă a Teheranului. Potrivit Times of Israel, într-un mesaj adresat locuitorilor din nordul Israelului în timpul zilei de 9 aprilie, Netanyahu a asigurat că ”nu este armistițiu în Liban”, că armata ”continuă să lovească Hezbollah multă putere” și că ”nu se va opri” cât timp nu va fi restabilită securitatea.