SUA vs. Curtea de la Haga: cine are dreptul să judece lumea?

Pe 13 iulie, secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, și-a prezentat, în paginile The Wall Street Journal, planurile de a desființa Curtea Penală Internațională (CPI). El a susținut că aceasta reprezintă o amenințare la adresa ”soldaților americani, polițiștilor, agenților Poliției de Frontieră și liderilor aleși”, în baza unor norme de drept internațional ”la care noi nici nu am consimțit și pe care nici nu le controlăm”.

Washingtonul amenință cu sancțiuni și presiuni asupra aliaților

Ulterior, Departamentul de Stat a prezentat măsurile pe care intenționează să le adopte împotriva Curții. Acestea includ exercitarea de presiuni asupra aliaților pentru a se opune tentativelor CPI de a urmări penal cetățeni americani, impunerea de interdicții de călătorie pentru oficialii Curții și extinderea sancțiunilor împotriva CPI. Departamentul de Stat a calificat Curtea drept ”o amenințare intolerabilă la adresa suveranității Statelor Unite”.

UE apără instanța de la Haga

Comisia Europeană a respins afirmația administrației SUA cum că CPI ar amenința suveranitatea SUA și a subliniat sprijinul pentru instanța de la Haga și lupta împotriva impunității. Pe de altă parte, activitatea acestei instanțe poate include și dosarul închisorilor secrete ale CIA în țări din Europa de Est. În 2018, CEDO a prezentat dovezi despre existența unui centru de detenție al CIA în România și a stabilit complicitatea autorităților române pentru activitățile de acolo, între 2003 și 2005.

SUA vs. TPI: intervenție militară pentru eliberarea americanilor

Curtea Penală Internațională de la Haga (care mai găzduiește și Curtea Internațională de Justiție, care judecă litigii între state în numele ONU, dar și Curtea Permanentă de Arbitraj, care administrează arbitraje între companii sau state – vezi Filipine vs. China, în 2016) a fost instituită în 2002, în baza Statului de la Roma. CPI judecă persoane fizice acuzate de: genocid, crime împotriva umanității, crime de război și agresiune. SUA nu au ratificat și chiar și-au retras semnătura de pe Statutul de la Roma. Nu sunt parte a CPI.

Mai mult, președintele George W. Bush a promulgat o lege care permite SUA inclusiv folosirea forței armate pentru a elibera cetățeni americani inculpați de CPI. Interzice ajutor militar pentru țările care recunosc autoritatea CPI. Sunt însă multe excepții – țările NATO, cele care au acorduri cu SUA prin care se angajează să nu transfere americani la CPI.

De ce atacă SUA o Curte care nu le anchetează cetățenii?

Prin vocea lui Marco Rubio, Statele Unite se apără de CPI, însă fără să fi fost atacate. În articolul semnat de Rubio sunt invocate situații precum deportările făcute de administrația SUA în El Salvador, atacarea ambarcațiunilor suspectate că ar transporta droguri în Caraibe (în faza premergătoare răpirii președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro) și crime de război în Iran de care ar putea fi acuzate SUA. Dar Curtea de la Haga nu a investigat niciunul dintre aceste cazuri până în acest moment.

Poate că Rubio a evidențiat niște vulnerabilități ale SUA în raport cu dreptul internațional. ”Lasă impresia că este o campanie preventivă menită să blocheze orice posibilă acțiune pe care Curtea Penală Internațională ar putea să o aibă în vedere în privința Venezuelei sau a altor dosare internaționale”, spune un fost oficial American, citat de The Guardian.

Unde nu are dreptate Marco Rubio

Pe de altă parte, campania Departamentului de Stat pare orientată mai degrabă către statele care au aderat la Statutul de la Roma, care guvernează CPI, decât asupra acestei instituții. ”Statele care refuză să respingă ceea ce noi considerăm a fi autoritatea nelegitimă a Curții Penale Internaționale, în timp ce se bazează pe sprijinul Statelor Unite, se pot aștepta la o monitorizare mai atentă”, a declarat, luni, un oficial al Departamentului de Stat, potrivit CNN. În poziția secretarului de Stat al SUA este o contradicție. El susține în The Wall Street Journal că CPI este „o amenințare intolerabilă la adresa suveranității SUA”. Pe de altă parte, Departamentul de Stat anunță că va constrânge statele aflate sub umbrele de securitate a SUA să ia o decizie într-o materie care ține de suveranitatea lor, odată ce au aderat la CPI.

Cele 125 de state care au semnat și au ratificat Statutul de la Roma fie aveau prevederi constituționale pentru derogări de la interdicția extrădării propriilor cetățeni, fie au introdus în constituție asemenea derogări la momentul negocierii Statutului de la Roma și până la intrarea sa în vigoare (1998-2002). Începând de atunci, ceea ce SUA prezintă acum ca o subminare a suveranității este parte din constituțiile altor state suverane. Iar retragerea din CPI și Statutul de la Roma poate fi interpretată ca o renunțare sub presiune la suveranitate.

CPI tratează SUA cu mănuși

Rubio a menționat autorizarea de către CPI, în 2020, a unei anchete privind situația din Afganistan, care includea posibile crime comise de forțele americane, precum și apeluri mai recente ale unor activiști și ale unui fost procuror al CPI de a trata deportările administrației Trump și atacurile militare drept crime internaționale. Potrivit Reuters, Curtea nu a întreprins recent acțiuni împotriva personalului american, iar din 2021 procurorii au redus prioritatea rolului SUA în ancheta privind Afganistanul, concentrându-se pe presupusele crime ale talibanilor și ale guvernului afgan. Cu două zile înaintea apariției articolului semnat de Rubio, CPI emis mandate de arestare pe numele a doi lideri talibani, acuzați de crime împotriva umanității.

SUA îi tratează cu sancțiuni pe judecătorii CPI

Pe 24 iunie, trei judecători (provenind din Canada, Uganda si Benin) de la CPI au dat SUA în judecată, la un tribunal din Manhattan, pentru presiunile extrajudiciare la care au fost supuși de SUA. În 2025, Administrația Trump a impus sancțiuni mai multor judecători CPI, ca ripostă la emiterea mandatului de arestare pe numele premierului israelian Benjamin Netanyahu – acuzat de înfometarea populației din Gaza.

Cel mai cunoscut caz este al judecătorului francez Nicolas Guillou. Sancțiunile, prin ordin executiv al președintelui Donald Trump, l-au pus pe Guillou alături de membri ai organizațiilor teroriste sau de oficiali precum Vladimir Putin. Judecătorul are toate conturile blocate, toate activele şi nu are acces la sistemul bancar internațional. Nu poate deschide conturi sau primi plăți, trăind doar cu numerar. Un caz similar este cel al raportorului ONU pentru teritoriile palestiniene – Farncesca Albanese. Guillou a fost membru al completului CPI care a aprobat mandatele de arestare împotriva premierului israelian Benjamin Netanyahu și a fostului ministru al Apărării, Yoav Gallant.

Cum au ales SUA momentul atacului la adresa CPI

În cele din urmă, noul guvern al Ungariei a renunțat la procesul de retragere din CPI și Statutul de la Roma inițiat de executivul Viktor Orban. Asta a redus mult speranțele administrației Trump că ar putea fractura Europa în această privință. ”Rămânem fermi în sprijinul nostru pentru Curtea Penală Internațională. Atacurile sau amenințările împotriva Curții, a oficialilor aleși, a personalului acesteia sau a celor care cooperează cu Curtea sunt pur și simplu inacceptabile”, a spus, pe 14 iulie, un purtător de cuvânt al UE, citat de The Guardian.

În aceste condiții, Departamentul de Stat a recurs la un atac direct asupra CPI. Atacul american este ajutat și de acuzațiile de conduită sexuală care îl vizează pe procurorul-șef al CPI, Karim Khan. În iunie, acesta a fost suspendat temporar, iar cazul a fost trimis pentru proceduri disciplinare. CPI este afectată acum de o criză internă, pe care SUA încearcă să o speculeze.

Unde are dreptate Marco Rubio

De la începuturile sale, în 2002, și până la mandatele de arestare emise pe numele lui Vladimir Putin (2023) și Benjamin Netanyahu (2024), CPI a inculpat doar africani (opt lideri). Cu toate că în lume au existat o mulțime de alte conflicte, inclusiv cu implicare occidentală, CPI s-a axat atât de mult pe războaiele africane, încât a ajuns să fie acuzată de rasism de unele regimuri africane. A existat o singură excepție – inculparea unor oficiali din Osetia de Sud, în 2022. Și nici cu lideri africani inculpați lucrurile nu au decurs mereu ca la carte. În 2016, fostul președinte sudanez Omar al-Bashir, care era acuzat pentru crime de război în Darfur încă din 2009, a participat liniștit la un summit al Uniunii Africane, în Africa de Sud, parte semnatară, fără a fi arestat.

Ce efect pot avea mandate de arestare pe numele lui Putin si Netanyahu? Vor fi aceștia arestați și deferiți justiției internaționale (pe modelul Nurnberg și Tokyo, via CPI) sau este o mișcare de PR a Curții de la Haga, pentru a justifica peste o sută de milioane de dolari cheltuieli anuale? Emiterea mandatului pe numele lui Putin a fost salutată la acea vreme de președintele Joe Biden. Însă SUA, alături de Israel, Irak, Qatar, China, Yemen au fost țările care au votat împotriva Statutului de la Roma, în cadrul Adunării Generale ONU, în 1998. SUA nu au ratificat vreodată statutul. Nici Rusia, nici China. Retragerea Rusiei din CPI, în 2016, a fost tot o mișcare de imagine – Rusia nu a făcut parte în mod efectiv din această instanță.

CPI a umblat și la dosarele închisorilor secrete CIA

”Ordinea bazată pe reguli” care este invocată de criticii administrației Trump are reguli stabilite de cei puternici. Încălcarea lor de către statele puternice ale acestei ”ordini” au fost trecute cu vederea. Sunt reguli care se aplică statelor mici din sistem.

Marile puteri nu sunt parte a CPI, care este mai degrabă un jandarm al lumii africane. Chiar și încercările de anchetă în Afganistan riscă să irite Statele Unite și sunt făcute cu mănuși. La fel se întâmplă și cu suspiciunile cazurile torturării prizonierilor în închisori secrete ale CIA din Polonia, România și Lituania, după atentatele de la 11 septembrie 2001. Este posibil ca ignorarea acestui din urma caz și justiția selectivă a CPI să fie văzute pozitiv nu numai în SUA, ci și în Europa de Est.

În 2016, cazul închisorilor CIA din Europa de Est a ajuns și în atenția biroului procurorului Tribunalului Penal Iinternațional, care a stabilit că există ”o bază rezonabilă pentru a considera” că au fost comise crime de atrocitate în Afganistan, inclusiv ”crime de război constând în tortură și tratamente conexe inumane, comise de forțele militare americane desfășurate în Afganistan și în centre secrete de detenție operate de Agenția Centrală de Informații (CIA), în principal în perioada 2003–2004, deși, în unele cazuri, acestea ar fi continuat până în 2014”.

Judecători care aplică legea sau fac legea?

O critică similară a fost adusă de populiștii de dreapta din Europa și Curții Europene a Drepturilor Omului. Se bazează pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care are un număr infim de articole comparativ cu Codul Penal al unui stat. Asta lasă libertate mare de apreciere judecătorilor de la CEDO, care pot ajunge să facă legea prin deciziile lor, mai cu seamă că această curte judecă spețe variate – conflicte interetnice, sexualitate, familie, avort, blasfemie – cu impact social major. Libertatea de care se bucura judecătorii de la CEDO și relația lor cu activismul progresist sunt privite cu suspiciune. Pe asemenea viziuni se sprijină administrația Trump atunci când speră să fractureze Europa, amenințând și cu ”monitorizarea atentă” a aliaților care nu vor să pună umărul la dărâmarea „cărămidă cu cărămidă” a CPI, după cum scrie Marco Rubio.