Succesul lui Donald Trump, eşecul unor politici impuse de Sistem

Dacă soarta preşedintelui american s-ar fi decis în România, Clinton ar fi cîştigat alegerile cu 85 la sută din voturi. Nu pentru că românii ar fi mai mult democraţi decît republicani, ci pentru că noi părem mult mai dispuşi decît publicul american să ne lăsăm manipulaţi! În America, acest risc este infinit mai mic pentru că democraţia nu se lasă atît de uşor călcată în picioare de către forţele oculte, aşa cum se întîmplă la noi!

Donald Trump a cîştigat fotoliul de preşedinte al SUA pentru că a înţeles vuietul popular, în care se distingea un mesaj clar: politicienilor nu le pasă de noi! Iar el, deşi este miliardar şi face parte din clasa politică, a avut curajul să vină cu un mesaj catalogat drept „populist”, prin care anunţa schimbarea paradigmei politice, în sensul că predictibilitatea, atît de trîmbiţată ca fiind etalonul stabilităţii, trebuie să fie schimbată cu asumarea unei radicale schimbări, chiar dacă va provoca iniţial un şoc puternic pe pieţele financiare!

Semnalul cel mai puternic dat de americani este că nu mai cred în predicţiile „analiştilor înregimentaţi”, cei care au devenit în ultimii ani (la fel ca la noi!) portavocile politicienilor, renunţînd astfel la analizele obiective în favoarea unor contracte de PR politic în favoarea unuia sau altuia dintre candidaţi!

În acest sens, avem un precedent recent: Brexit! Şi acum cîteva luni, aceiaşi analişti spuneau că nu este posibil ca britanicii să voteze pentru ieşirea din UE, ignorînd un lucru elementar: faptul că oamenii începuseră să vadă în birocraţia de la Bruxelles o risipă financiară uriaşă pentru ca „Sistemul” să-şi perpetueze influenţa, un sistem care este din ce în ce mai depărtat de oameni şi, în acelaşi timp, din ce mai apropiat de vîrful Puterii! Consecinţa a fost acel vot surprinzător, prin care britanicii au deschis Cutia Pandorei în întreaga Europă, care acum este obligată să-şi schimbe şi ea paradigma!

Dar analizele sofisticate care o dau drept cîştigătoare sigură pe Hillary Clinton nu au ţinut cont de cîteva lucruri simple care anunţau alt rezultat. De ce era, din punctul nostru de vedere, previzibil un eşec al lui Hillary Clinton, mai degrabă decît un succes al lui Donald Trump? Iată cîteva argumente care nu ţin atît de ideologiile sau programele politice, cît de percepţia imaginii candidatului considerat favorit (aici este resortul „votului negativ”, în sensul că totdeauna „favoritul” este în vizorul opiniei publice, nu „outsider”-ul):

– Hillary Clinton este soţia lui Bill Clinton, iar un succes al ei era văzut ca un al treilea mandat al soţului său;

– implicarea directă a lui Barack Obama în favoarea lui Hillary Clinton a creat impresia că mandatul acesteia va fi, de fapt, un al treilea mandat al lui Obama;

– exacerbarea „feminismului” ca fiind înlocuitorul principiului competenţei.

Mulţi vor crede că astfel de motive sînt derizorii, însă atrag atenţia că votul este popular şi este dat de oricare dintre cetăţeni, deci şi de masa uriaşă a electoratului care, din diferite motive, nu are acces la analizele sofisticate, dar vrea să-şi spună părerea prin simpla exercitare a dreptului la vot!

Din acest punct de vedere, principala eroare a Partidului Democrat a fost aducerea pentru prima oară în competiţie a unei femei în situaţia în care sondajele arătau o bătălie strînsă. Astfel de experimente radicale nu se fac decît atunci cînd sondajele ar fi arătat că Democraţii vor cîştiga detaşat, indiferent de numele candidatului! Aşa cum au făcut acum opt ani cu candidatul de culoare Barack Obama. Încă un nou experiment într-un timp atît de scurt era prea mult pentru americani! Faptul că Hillary Clinton a fost percepută de electorat mai degrabă ca femeia-candidat decît ca politician experimentat a avut o importanţă colosală în rezultatul final al alegerilor din SUA!

De asemenea, victoria lui Donald Trump reprezintă un devastator eşec al banilor lui George Soros, care a finanţat şi susţinut prin metodele sale specifice campania lui Hillary Clinton! După cum se vede, şi în România oamenii s-au cam prins că darurile otrăvite ale lui Soros au născut monştri propagandişti care sînt în stare, în schimbul gologanilor, să spună că orăcăitul broaştei este mai frumos decît glasul priveghetoarei. Faptul că reţeaua lui Soros a împrăştiat în toată lumea, inclusiv în România!, ideea că americanul Trump este un rău imens al planetei i-a revoltat pe alegători. În SUA, o asemenea revelaţie a electoratului a făcut-o pe Clinton să piardă instant cîteva procente, căci americanii s-au săturat de jocurile de culise ale Sistemului şi vor ca acum cuvîntul lor să fie ascultat şi să conteze!

Spuneam la început că, în România, Clinton ar fi cîştigat cu 85 la sută, dar trebuie să completez: în România, miliardarul (la noi, baronul, mogulul) Donald Trump ar fi fost arestat de Kovesi, iar Iohannis l-ar fi numit imediat „penal”, aruncîndu-l în gura ONG-iştilor aceluiaşi Soros!

Ce ar trebui să învăţăm şi noi din aceste alegeri din SUA, dacă tot ne închinăm la „licuriciul” cel mare? În primul rînd, că o campanie care să se desfăşoare liber tot timpul, inclusiv în ziua alegerilor, este benefică! Ea îi ajută pe oameni să fie informaţi direct, prin prestaţia candidaţilor. Faptul că la noi, de vineri dimineaţa şi pînă duminică seara, nimeni nu mai are voie să facă vreo campanie, nu face altceva decît să lase terenul liber pentru forţele oculte sau serviciile secrete să se implice şi să influenţeze prin mijloace discrete opţiunile electoratului! Acolo unde tace opinia liber exprimată creşte forţa manipulării celor care ştiu să lucreze bine în tăcere!

În al doilea rînd, electoratul trebuie să înceapă să gîndească cu mintea lui (aia, puţină, de la Dumnezeu, cum spunea Vitoria Lipan) şi să renunţe la „axiomele” aşa-zisei „elite” intelectuale şi politice, căci, în toţi aceşti ani de la Revoluţie, aceasta le-a dat mereu o lumină orbitoare, după care s-au aşezat la masa Puterii, înfruptîndu-se din bucate! E de ajuns să invocăm scandalul dintre Andrei Pleşu şi Traian Băsescu, ori celebra sintagmă a lui Cărtărescu („Băsescu este un preşedinte pentru alte coordonate istorice”) sau scîrba lui Patapievici cînd i se aminteşte că este „intelectualul lui Băsescu”! Asta e! Oportunismul, totuşi, nu este o calitate!

Dar cel mai important lucru pe care trebuie să-l înveţe românii este că ambasadorul SUA nu este şeful României, ci doar un reprezentant diplomatic al ţării sale la noi în ţară. După cum am văzut cu toţii, ce a făcut în ultima vreme Hans Klemm în România nici nu ar fi îndrăznit cineva să încerce să facă în America! Manipulările fără perdea ale lui Klemm trebuie acum să înceteze, ca şi susţinerea deşănţată a instituţiilor de forţă şi decorarea şefilor acestora, astfel încît opinia publică să poată să susţină fără teamă respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti!

Concluzia este simplă: democraţia şi libertatea sînt noţiuni care se adresează direct oamenilor şi nu au nevoie de intermediari, căci nu totdeauna sfătuitorii sînt mînaţi de bune intenţii. Lecţia americană din acest an este una simplă: POWER TO THE PEOPLE, cum spuneau cîndva cei de la Beatles! Pînă şi profesorul Iohannis are de învăţat din ea şi să renunţe la păgubosele lui sloganuri cu „Premierul Meu”, „Guvernul Meu” sau „Parlamentul Meu”.

Am spus de atîtea ori: Democraţia este un lucru atît de simplu, cîtă vreme libertatea oamenilor este respectată! Doar restul este politică! Asta s-a întîmplat acum în America, nimic mai mult. Oamenii au decis cine le va fi preşedinte şi, de mîine, se vor duce la serviciu cu sentimentul că ţara asta mare şi puternică este a lor. Indiferent cu cine au votat!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.