Asta mai lipsea, am aflat că până şi Lumina Sfântă de Paşti de la Ierusalim ne-a adus-o exclusiv PDL, prin reprezentanţii lui, Gh. Flutur şi Cristian Poteraş (care a plătit personal avionul), amândoi cercetaţi penal. E al treilea an când PDL a acaparat şi această afacere religioasă. Din nenorocire, dacă e să conştientizăm realitatea, de când primim Lumina Sfântă adusă de PDL de la Ierusalim, avem ghinion, pur şi simplu totul merge prost, România e la pământ şi românii sunt puşi la mari încercări existenţiale, pauperizaţi programatic de către guvernanţii PDL. Păcat că Patriarhul Daniel face public jocul PDL, lăudându-i conducătorii (în slujbele Bisericii se fac rugăciuni numai pentru sănătatea celor aflaţi la putere şi nu încetez să nu mă mir de ce – cei din opoziţie pentru Biserică nu au Dumnezeu?). Astfel, nesimţirea PDL nu cunoaşte margini. Nu se mai poate face nimic, PDL şi-a pierdut capul, dacă a ajuns să pună stăpânire până şi pe Lumina Sfântă de Paşti.
Pe de altă parte, genialul conducător de la Palatul Cotroceni a trimis celebra noastră fregată acum pe „câmpul de război al NATO, pe rezoluţie ONU”, să stopeze contrabanda de arme de care să profite, cică, militarii fideli lui Gaddafi (de parcă ei ar avea nevoie de aşa ceva, când au acces la toate depozitele de armament din Libia; Gaddafi a anunţat că e gata să înarmeze şi civilii care-i sunt fideli). O bazaconie în plus, SUA cerând deja oficial azi să li se trimită arme rebelilor din Libia! Fiind clar că fregata românească mai degrabă va face ea contrabandă cu arme, dându-se peste cap să aprovizioneze rebelii şi extinzând războiul civil din Libia, nicidecum nu se va lupta să stopeze contrabanda cu arme.
Las la o parte faptul că PDL face, la congresul lui (din luna mai), din premierul Emil Boc o victimă, susţinut cum e de preşedintele Traian Băsescu. Emil Boc va fi reales preşedinte al PDL din milă, că e cinstit, săracul, că el n-a fost decât o unealtă docilă, s-a luptat să guverneze ţara intrată în criză cum a putut, şi dacă ţara arată prost, de vină e Băsescu, care a fost, de fapt, premier. Toţi cei din PDL cred că indicaţiile primite de la Băsescu au îngropat de vie ţara şi i-au nenorocit în majoritate pe români. Băsescu e piază rea, de care nici PDL nu reuşeşte să scape. Nu contează că Emil Boc nu mai însemnă nimic pentru electoratul român, rămânând fără pic de credibilitate publică, şi o perpetuare a lui în fruntea PDL nu va face decât să îngroape PDL la viitoarele alegeri. Păstrarea lui Boc în fruntea PDL înseamnă în continuare îngenuncherea PDL în faţa lui Băsescu, dovedit a fi demult depăşit. E un blestem că România nu mai poate să scape nu numai de Băsescu, ci nici de unealta lui docilă, Boc.
În acest timp, opoziţia unită USL (PSD-PNL-PC) încearcă să facă şi ea ce ştie, mai trage de timp, va aduce pe tapet în Parlament două moţiuni simple (pe Agricultură la Senat şi pe Sănătate, la Camera Deputaţilor; bineînţeles, aceste moţiuni simple nu înseamnă nimic nici măcar pentru miniştrii vizaţi), poate va mai amâna sau distrage atenţia de la modificările lui Băsescu pe Constituţie. E exasperant, opoziţia parlamentară nu mai are nici un rol (deşi majoritatea puterii stă în câteva voturi în plus), nu reuşeşte să spargă PDL sau măcar partidele de buzunar din coaliţia guvernamentală, degeaba e susţinută de majoritatea românilor (care dau procente ameţitoare în sondaje pentru USL) şi ar trebui să profite. Îmi este imposibil să înţeleg de ce sunt învârtiţi pe degete liderii USL şi trimişi public în deriziune de către Băsescu. De ce nu reuşesc măcar liderii USL să-l izoleze pe Traian Băsescu? De ce nu-l asediază şi nu-l şicanează continuu, ştiindu-se că politica PDL şi a coaliţiei lui de guvernare depinde în exclusivitate de el? Tot ce a propus Băsescu s-a dovedit în scurt timp a fi lipsit de clarviziune, inclusiv impunerea alegerilor uninominale pentru Parlament (se recunoaşte azi că partidele au fost slăbite). Nu mai pun la socoteală dezastrul guvernamental, patronat de Băsescu în exclusivitate… E formidabil cinismul puterii actuale, care ne anunţă liniştită că până în 2014 (când vor fi alegeri prezidenţiale), şi nu până anul viitor, când vor fi alegeri generale, guvernul va mări impozitele şi preţurile – şi nu fiindcă s-ar preconiza trecerea la euro, ci fiindcă Băsescu şi guvernanţii lui n-au soluţii pentru menţinerea bugetului statului la o cotă de avarie. Previziunile acestea legate de anul 2014 dau de gol intenţiile lui Băsescu, de a impune ce vrea el (şi ce vrea, s-a văzut până azi în economia ţării, adusă sub zero). E clar că va face şi pe dracul să-şi impună în continuare voinţa – ceea ce înseamnă că el mizează pe faptul că opoziţia actuală nu are nici o şansă să vină la guvernare şi că sunt interese externe (SUA-UE) să fie menţinută această stare de incertitudine în România…