Șuvoiul ideilor mondiale

Pe țărmul oceanului am găsit o scoică. Nu era ocean? Era Marea Neagră? Poate că era comoara lui Bibescu! Sau carnetul de partid al lui Ceașcă! Sau conturile lui Băsescu! Zici tu, pui tu pariu?! În urma mea, larma feroviară se estompase, se vălurise într-un chip straniu. Dar era ca și cum aș fi privit cumva de sus întreaga tevatură, vedeam chelia unui impiegat, nădragii unui căruțaș, nasul borcănat al unui chefliu. Scoica era portocalie. Am găsit în ea o perlă. Aș fi recunoscut-o dintr-un milion, n-am greșit, așa era, perla, cum să n-o recunosc?

Te-ai jucat tu cu colierul meu? Glasul Eleonorei mă urmărea. Era cu mine acolo pe țărmul oceanului.

Nu-i așa. E clar, am încurcat borcanele. Încurc personajele, încurc orașele, încurc poveștile, parcă voi nu le încurcați? Și acum, uite, Eleonora sau domnișoara Margareta sau Tereza, zău, Tereza. Care Tereza? Tereza.

Nu eu îi rătăcisem perla din colier. Sunt convins că domnul bărzuliu liliachizos o șparlise pe când se zgăibăra pe gardul de acadea. O purtase cu el în cioc, călătorindu-se cine știe unde, pe deasupra oceanului, vâslind agale de la Melbourne la Tokio, din Quebec până-n Lisabona, înamorat de imensitatea albăstrie. Marxiștii lui Gore s-au luat după mine printre stâncile de pe țărm, strigau în toate felurile, își aruncau șepcile soioase prin cer, striveau scoicile cu bocancii lor plini de motorină, tot încercau să-mi ațină calea, aveau chef de scatolceală. Cum că aș fi un ageamiu și un mare mincinos, coate-goale literar.

Rudolf, frizerul fără foarfece, liberal sadea, i-a pus pe fugă. Pot să jur, l-am văzut ieșind din valuri, proaspăt bărbierit, pus la patru ace, gata să facă și el niște fapte mari, fusese boxer pe vremuri, avea și un titlu național. Redingota lui era impecabilă. Bine, bine uscată, foarte bine uscată. Uscată? Dar ieșise din valuri, pe legea mea! Cum arăt? Zi, cum arăt, musiu Houdini?! N-am apucat să-l întreb ceva că a și turuit despre un alt București, ba nu, despre o mie de orășele București care, zicea el, se vălureau în chip electromagnetic pe toată planeta, de dimineață până seara fără ca cineva să înțeleagă acest fenomen paranormal remarcabil. Și a dispărut val-vârtej să-i căpăcească bine de tot pe socialiști. Hei! Dar eu nu sunt musiu Huidini! Mda. Asta e soarta mea.

Redingotă? Nu era cumva Pitoșkin? Dar socialismul? Schimbarea schimbării, ha, ha, ha! Mare derbedeu, Pitoșkin! Se credea Einstein! Poate Weber! Poate Edmund!

Când vorbeşti de cutremur ideologic şi de schimbare de semne, cei din București o dau cotită şi ţipă ca din gură de şarpe, ar trebui să-i vedeți! Anarhie! Săriţi, suntem violaţi! Vai, poliţia! Au fost siluite ideile noastre călduţe!

La spânzurătoare cu uzurpatorii filozofiilor mucegăite!

Aşa strigă cei din București care, atunci când vine câte un cutremur ideologic necesar, istoric, natural, cosmogonic, se sperie foarte. Şi, tocmai ei, care până atunci, când nu se trăgea cu muniţie de război, se dădeau mari și tari, acum, iată, cum miroase a praf de pușcă în Balcani, cum se cufuresc foarte tare.

Tocmai ei care, la cenacluri, simpozioane, sesiuni de comunicări, sindrofii așa-zis intelectuale sau la emisiuni TV vorbeau cu dezinvoltură despre schimbarea lumii! Ha, ha, ha!

Dar s-o experimenteze pe curuţul lor, cum e? E nasol, dom’le! Chiar pe bune ne schimbăm, chiar trebuie s-o facem?

Dar Bobolina? Dar Pitoșkin? Dar comoara lui Bibescu, pardon, Băsescu? Bibliotecile şi librăriile din București sunt pline ochi cu tot felul de cărţulii scrise de ai noștri prin simpatie, imitaţii ordinare după şuvoiul ideilor mondiale ciordite frumușel de pe Google, rușinică. Hoţi, imitatori, farsori în București, cu miile, ca în orice altă parte a lumii. Dar să-i pui pe scribălăii ăştia de tarabă, furăcioşi în toate cele, să-şi pună capu’ la contribuţie, vai, ce perversitate, ce rătăcire, vai, ce rătăcire! Clizma intelectuală de care e plină bibliotecimea din București se fandoseşte, se boieşte astfel încât ăia care n-au experienţă cad uşor în laţ. Idei furate cu roaba de tot felul de intelectuali făcuţi la normă de fabrica utopic-socialistă, pretutindeni. Să ne împăunăm și noi un pic, măcar un pic, dacă nu e cu supărare. Să ne fi văzut la circul acvatic din Marsila Mole, pe Twitter, uite-așa să ne fi văzut, cum ne mai prosteam, dar ce ne mai prosteam! La Praga eram! Da, acolo era circul! Sau la Torino? Sau în Adamville? În inima vestitelor oraşe Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro, Watanga, Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao şi noroasa Kimballa.