Nancy Pelosi nu a avut parte de o întâlnire cu președintele Coreei de Sud și nici cu ministrul de Externe de la Seul, la următoarea destinație după vizita în Taiwan care a dus la reacții ferme din partea Chinei. Noul președinte sud-coreean, Yoon Suk-yeol, altfel un politician cu o linie mult mai dură față de Coreea de Nord și mai apropiată de poziția Statelor Unite decât predecesorul său, a precizat că este ”în vacanță”. Iar ministrul de Externe de la Seul se afla în Cambodgia, la Summitul ASEAN, la momentul vizitei lui Pelosi. Această agendă a liderilor de la Seul limitează riscurile unei dispute cu Beijingul, după vizita lui Pelosi în Taiwan, opinează mulți analiști americani.
După decolarea avionului liderei Camerei Reprezentanților din SUA, Taiwanul a intrat în stare de alertă, ca urmare a exercițiilor militare desfășurate de China de jur împrejurul insulei. Guvernul de la Beijing a emis o atenționare pentru ca zborurile comerciale să evite spațiul aerian din preajma Taiwanului, exercițiile militare chineze urmând să se desfășoare chiar la limita apelor teritoriale taiwaneze, la 22 de km. de țărm. Ministerul Apărării de la Taipei a precizat că armata chineza impune practic ”o blocadă maritimă și aeriană”, iar presa americană a relatat că Beijingul a mobilizat 48 de avioane de lupta pentru a hărțui apărarea taiwaneză. 22 de avioane au încălcat ”linia mediană”, care împarte Strâmtoarea Taiwan, linie de demarcație despre care oficiosul chinez Global Times scrie că ”nu mai există”. Este fără precedent faptul că Beijingul a anunțat că exercițiile militare vor presupune lansarea unor rachete convenționale care vor zbura deasupra Taiwanului.
Riscurile unei potențiale ciocniri între SUA și China sunt amplificate de prezența celor două portavioane ale Chinei în proximitatea Taiwanului, unde se află și portavionul american USS Ronald Reagan (venind dinspre Filipine), precum și un distrugător care vine din nord, dinspre Japonia.
Până în acest moment, scenariile privind izbucnirea unui conflict în Taiwan par totuși exagerate. Însă asta nu înseamnă că nu va exista un impact negativ pe termen mediu și lung pentru relațiile sino-americane. Nancy Pelosi și-a justificat vizita în Taiwan (în privința căreia președintele Joe Biden a avut rețineri mari) cu argumente în bună măsură valide: dreptul unor cetățeni americani de a vizita Taiwanul, dreptul Taiwanului de a găzdui politicieni din SUA, dreptul democrațiilor de a se opune autocrației și forței brute. Însă faptul că aceste argumente sunt suficient de solide nu înseamnă că decizia de a efectua vizita a fost în mod necesar una înțeleaptă.
China are o cu totul alta statură economica și militară acum în comparație cu anul 1997, atunci când un alt lider al Camerei Reprezentanților, Newt Ginghrich, a fost la Taipei. În plus, pe agenda de atunci a lui Gingrich a figurat și o vizită la Beijing, o expresie a ambiguității constructive a SUA, la care Washingtonul pare să fi renunțat în acest moment. Până și The Economist scrie că ambiguitatea constructivă a Americii s-a transformat în confuzie strategică, într-un articol intitulat ”Vizita în Taiwan subliniază incoerența strategiei SUA”. Iar toate acestea vin din partea unei administrații Joe Biden care a susținut că ”va repune diplomația în centrul politicii externe americane”.
În al doilea rând, Statele Unite au de-a face o cu un context internațional foarte complicat în acest moment și nu par să aibă nevoie de noi probleme. Acordul nuclear cu Iranul este la un pas să se prăbușească, războiul din Ucraina este în toi, Finlanda și Suedia nu au încheiat încă procesul de aderare la NATO, în Kosovo poate izbucni din nou un conflict etnic (iar Bosnia și Herțegovina poarte urma aceeași cale și secesiunea), Coreea de Nord vorbește despre un nou test nuclear provocator. Or, China poate oricând interveni în multe din aceste dosare în dauna Statelor Unite. Se apropie Summitul Organizației de Cooperare Shanghai (unde Rusia, India și China sunt membri, iar Iranul este observator), Beijingul poate semnala oricând o apropiere de Coreea de Nord (mai cu seamă că poziția noului lider de la Seul este mai dura în ce privește relația cu Nordul), Beijingul poate oferi mai mult decât sprijin diplomatic Rusiei în războiul din Ucraina. China nu trebuie să invadeze Taiwanul (nici măcar să atace insulele din Strâmtoarea Taiwan) pentru a pune presiune pe SUA, ci poate găsi multe alte căi pentru a crea probleme Washingtonului.
Oricare dintre aceste evoluții vor putea fi puse și pe seama vizitei lui Nancy Pelosi la Taipei. Până acolo, consecința deja evidenta este că lidera Camerei Reprezentanților a lăsat în urmă sute de mii de taiwanezi care trebuie să facă din nou exerciții de protecție civilă și de refugiere în buncăre și subsoluri, în timp ce rachetele Chinei zboară deasupra capetelor lor.
Reacția Chinei nu a fost la fel de agresiva în luna aprilie, când la Taipei a sosit o delegație a Senatului condusa de senatorul republican Lindsey Graham, cel care subliniază acum o diferență: ”Am fost dur cu China înainte ca asta să devină o modă”. Explicația lui Nancy Pelosi pentru reacția diferită a Chinei spune multe – ea este femeie: ”Nu au spus nimic când au venit bărbații”, a declarat Pelosi.
ca de obicei, „argumentele” postacilor sri-aripa cia sunt simple si jegoase atacuri la persoana; semn de disperare :)))