Tehnici de dezinformare

Nu aş fi organizat la un interval atât de scurt o nouă conferinţă de presă dacă nu ar fi intervenit evenimente grave. Potrivit ordinului nr. 2565/09.12.2010 al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, instituţia noastră a fost obligată să concedieze opt persoane. Această împrejurare a fost folosită de specialişti în arta diversiunii pentru a abate atenţia de la jaful de 13 milioane de euro comis prin intermediul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. În acelaşi timp s-a căutat izolarea mea de intelectualii anticomunişti şi de societatea civilă. În centrul scandalului mediatic s-a aflat aşa-zisul plan al meu de concediere a „vânătorului de securişti”, Gheorghe Petrov. Acest plan ar fi ieşit la iveală într-o întâlnire avută cu câţiva colegi în 14 decembrie. Am dat presei o declaraţie cu privire la cele petrecute atunci, semnată de toti participantii. Cerusem două lucruri: să se evite, pe cât posibil, disponibilizarea specialiştilor şi să se ţină seama de aspectele umanitare. Nu a fost făcută nicio listă. Au fost discutate numai diferite situaţii, de pildă cea a disciplinei, or toată lumea ştie Gheorghe Petrov este campionul absolut al absenţelor. Mai mulţi colegi au afirmat că un asemenea comportament este o jignire pentru majoritatea angajaţilor, care îşi fac treaba corect. Urma ca deciziile să fie luate vineri, în 17 decembrie, în şedinta consiliului de administraţie. Aşa s-a şi întâmplat. Decizia cu privire la persoanele concediate am luat-o în acord cu membrii consiliului de administraţie şi cu ceilalţi colegi prezenţi, fără nicio presiune din nicio parte, iar votul s-a făcut în scris, sub semnătură. În general s-a renunţat la persoane care îşi pot continua activitatea pe bază de contract.

Deşi nici măcar nu a fost vreodată vorba de destituirea lui Gheorghe Petrov, iată cum sunau titlurile din ziare: „Vânătorul de securişti Gheorghe Petrov ameninţat de „pensionabilul” Piso”; „Vânătorul de securişti Petrov pe lista neagră a lui Piso”; „Arheologul Gheorghe Petrov, voluntar în cadrul CICCR, este vizat de a fi trimis în şomaj”; „Ioan Piso a convins Muzeul de Istorie a Transilvaniei să reducă opt posturi. Arheologul Ghiţă Petrov a scăpat de şomaj”. Minciunile cele mai vehiculate în presa ultimelor zile au fost următoarele: că l-aş fi pus pe listă de concediere pe Petrov, că aş fi recunoscut asta, că aş fi afirmat că Viorica Crişan l-ar fi pus pe o asemenea listă, că aş dori să mă răzbun pe Centrul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, că aş dori, pus de o putere malefică, să opresc investigarea crimelor securităţii etc. Nu discut aici calitatea unor ziarişti. Vinovat de această dezinformare este nu atât Gheorghe Petrov, cât Marius Oprea, care iată ce a declarat în presă: – – – „eu am căutat să obţin demiterea domnului Piso din funcţia de director al muzeului, în perioada în care eram consilierul premierului Călin Popescu-Tăriceanu”. De ce oare un „vânător de securişti” are treabă cu mine?

Era în ultimii ani ai lui Ceauşescu. La Ulpia Traiana Sarmizegetusa, unde conduceam săpăturile, a apărut într-o bună zi un individ neîngrijit cu un rucsac mare în spate, cu un cort şi cu un hamac. Aşa l-am cunoscut pe Marius Oprea. L-am ţinut acolo cu casă şi masă, a lucrat şi la săpături şi am ajuns să ne împrietenim. La puţine zile după sosirea lui, directoarea muzeului din Deva mi-a dat un telefon şi mi-a spus că Marius Oprea este urmărit de securitate şi că trebuie să-l alung de acolo, căci altfel voi avea necazuri. Mai trebuie amintit că, înainte de a fi venit la Sarmizegetusa, Marius Oprea s-a dus la Blidaru, în Munţii Orăştiei. Acolo pe baza aceloraşi informaţii nici nu a fost lăsat să îşi dea rucsacul jos şi a fost trimis noaptea în vale. Ei bine, eu nu am procedat astfel. Nici nu stă în firea mea şi, apoi, aveam prea multă simpatie pentru cauza lui Marius Oprea. Aparţinea unui grup de tineri din Braşov, care au protestat împotriva politicii de demolare a satelor, promovată de Ceauşescu. L-am ţinut acolo în fiecare an şi prin asta a fost apărat. Am făcut-o pe riscul meu, iar cine are habar de istoria comunismului ştie ce vorbesc. A fost apărat prin faptul că la Sarmizegetusa erau şi arheologi englezi şi francezi, iar securitatea nu voia să-i dea acestui caz o dimensiune internaţională. O singură dată a fost înhăţat acolo de securitate, dar a scăpat tocmai datorită prezenţei englezilor.

Din nefericire, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Lui Marius Oprea i-a devenit naş Alexandru Diaconescu, iar fini Emilian Bota şi Carmen Ciongradi. Pe toţi aceştia tot eu i-am adus la Sarmizegetusa, i-am trimis în străinătate, le-am condus doctoratele şi i-am promovat cât am putut şi pe unde am putut. Marius Oprea a decis însă să-l facă pe naşul său director general al muzeului şi pe unul dintre fini director adjunct, iar la Sarmizegetusa să mă înlocuiască cu ei. Beneficiarii s-au lăudat tot timpul prin muzeu că Oprea mă va da afară, fiindcă „şi-a dat seama …”.

Marius Oprea, care a studiat istorie modernă şi şi-a dat doctoratul din tipografiile din Bucureşti, s-a lăudat pe ici pe colo că el a înfiinţat „şcoala arheologică de la Sarmizegetusa”. Eu bineînţeles că nu pot face parte din această şcoală, chiar şi numai fiindcă nu sunt cel mai potrivit tovarăş de pahar. Altele sunt preocupările noastre la Sarmizegeteusa ceea ce a făcut să fim izgoniţi de acolo în anul 2009. Au revenit într-o mare veselie Marius Oprea cu acoliţii săi ca la ei acasă, iar el şi-a cumpărat o casă în sat! Din fericire lucrurile au revenit la normal în acest an, când împreună cu colaboratorii mei am continuat cercetarea arheologică cu rezultate spectaculoase. De acestea Marius Oprea nu a mai fost interesat şi nu a mai dat pe-acolo.

Să ne întoarcem la începutul anului 2005, când Marius Oprea a fost numit consilier al primului ministru pe probleme de securitate. Exact atunci au început şi marile mele necazuri. S-a adresat unora din Ministerul Culturii, care erau oricum furioşi pe mine fiindcă le-am încurcat planurile cu Roşia Montană. În felul acesta le-a dat o mână de ajutor şi securiştilor care aduseseră firma canadiană la Roşia Montană şi care îi înlesniseră toate demersurile. În februarie 2005 s-a adresat chiar Dnei Mona Muscă, cerându-i să mă înlocuiască cu Alexandru Diaconescu. Cum nu s-a ajuns la niciun rezultat, în mai 2005 a început linşajul mediatic, care a ţinut până la prima mea demitere din aprilie 2006. Unii ziarişti au fost grosolan induşi în eroare, dar alţii au fost agenţii de influenţă ai lui Marius Oprea, aşa cum sunt şi acum.

Stăpânind perfect tehnicile dezinformării, Marius Oprea şi Gheorghe Petrov încearcă să inducă în opinia publică ideia că aş avea tot interesul de a sabota nobila lor misiune de a-i vâna pe securişti. Mă văd silit să vă mărturisesc că sub comunism a avut şi familia mea parte de suferinţă. Bunicul meu, fost ofiţer superior, a fost şi el deţinut politic la Sighet. Am avut şi alte rude sau prieteni de familie întemniţaţi sau hăituiţi, de pildă fratele mamei. Eu însumi am revenit cu o solicitare la CNSAS pentru a avea acces la propriul dosar, iar, ca fapt divers, înainte de 1989 nu am fost lăsat să ies din ţară nici măcar la Congresele de Epigrafie de la Atena din 1982 şi de la Sofia din 1987, unde fusesem ales în lipsă membru al Comitetului Epigrafic Internaţional. Timp de şapte ani înainte de revoluţie nu am avut voie să plec în Germania cu o bursă Humboldt şi tot timp de şapte ani nu am avut voie să mă duc la Universitatea din Viena, unde eram invitat să ţin cursuri de istorie romană şi de epigrafie latină; asta în timp ce colaboratorii securităţii zburdau în voie prin lume. Doresc cu toată ardoarea să fie dezvăluite toate crimele comunismului, iar vinovaţii să fie traşi la răspundere. Doresc însă şi ca aceia care investighează crimele comunismului să fie curaţi. Constat că Marius Oprea, ajutat de Gheorghe Petrov, practică, şi mă tem că nu numai în cazul meu, dezinformarea, minciuna, delaţiunile semnate şi mai ales nesemnate, complotul, nepotismul, traficul de influenţă, linşajul mediatic. Spre exemplu, campania mediatică de discreditare a mea era dirijata chiar de pe site-ul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (http://www.condamnareacomunismului.ro), prin articole şi linkuri la articole care mă defăimau. Alăturat se află un clip care îndeamnă opinia publică la donaţii pentru acest centru! Pentru a-şi finanţa răfuielile personale? Cu ce sunt ei mai buni decât cei pe care pretind că-i vânează? Care este nobilul lor scop în campania împotriva mea? Adevărata democraţie şi un stat de drept? Funcţionarea mai bună a instituţiilor de cultură şi a arheologiei? Dimpotrivă, scopul lor este de a îngropa afacerea de la Roşia Montană şi jaful de la muzeul din Cluj, de a-şi pune neamurile şi prietenii de pahar în funcţii şi de a chiuli de la slujbă! Din nou constat, cu multă durere, diferenţa dintre noi şi alţii. Îl putem pune pe pastorul Gauck, investigatorul crimelor STASI, alături de Oprea?

Nu aş vrea să închei această conferinţă de presă fără a oferi câteva detalii suplimentare privind celebrul album făcut de firma Artex şi pentru care am afirmat că aceasta a încasat 1,5 mil de euro (15.000 de euro pagina!). Viorica Crişan m-a contrazis, susţinând că albumul a fost piesă de concurs. Conform informaţiilor mele, el apărut cândva, în chip misterios, după achitarea facturii. Cu siguranţă nu a fost înregistrat, astfel că nu are valoare contabilă nici pentru concurs, nici pentru factură. Să lăsăm însă de-o parte asemenea amănunte şi să presupunem că Viorica Crişan are dreptate şi că albumul a fost piesă de concurs. Pe dosarul de concurs nu este legal să se plătească niciun leu şi nici nu s-a plătit. Rămâne atunci în aer motivul pentru care s-a făcut la sfârşit plata celor 1,5 mil. de euro. Albumul nu mai poate fi invocat ca document pentru operă de artă sau drepturi de autor. Banii au fost deci plătiţi fără cea mai mică justificare. Cu aceşti bani Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei se putea întreţine timp de trei ani, iar cele opt persoane disponibilizate puteau fi ţinute în slujbă câteva decenii.

Să vedem cum stăm cu albumul ca piesă de dosar pentru concurs. Propunerile de amenajare a diferitelor secţiuni ale expoziţiei au fost făcute în totală necunoaştere a patrimoniului arheologic al muzeului. Sunt folosite numai piese virtuale, care de care mai stupide, şi nicio singură piesă din patrimoniul muzeului. Toate propunerile de amenajare a unor secţiuni din expoziţie sunt fanteziste. La toate secţiunile se utilizează şabloane de expunere, fără nicio legătură cu specificul muzeului şi cu patrimoniul său. Este ignorat criteriul cronologic, ordinea propusă fiind următoarea: lapidarul roman, epoca fierului, epoca bronzului, paleolitic, dacii şi romanii, epoca medievală! Lipsesc cu desăvârşire cunoştinţele elementare de istorie şi de arheologie. De pildă, vitrinele din secţiunea de paleolitic sunt pline de ceramică, atunci când până şi copiii din clasa a Va ştiu că aceasta nu apare decât în neolitic. Modul de expunere este nepotrivit şi chiar caraghios. Lapidarul roman ne apare în 23 de ilustraţii cu piese care nu există. Inscripţiile sunt luminate vertical, de sus, când se ştie foarte bine că, pentru a putea fi citite, ele trebuie să fie luminate lateral. La secţiunea de istorie medievală au fost puse piese identice celor din lapidarul roman şi nimic specific perioadei medievale. Cum poate fi încheiat un contract de 13 mil. de euro pentru o astfel de bazaconie? Oricare student de-al meu putea face ceva mult mai bun în două zile. Incompetenţa este acuzaţia cea mai blândă care se poate aduce.

În concluzie, cei care sunt obişnuiţi să mă înjure o vor face şi de-acum înainte, fiindcă din toată democraţia noastră numai de această libertate se ştiu folosi. Există însă şi oameni de bun simţ, care vor pricepe cum stau treburile. În ciuda lui Marius Oprea şi a altora ca el, vă asigur că Gheorghe Petrov va trebui să respecte de-acum înainte programul de lucru, că mă voi bate în continuare pentru Roşia Montană şi că nu voi pleca de aici înainte de a se lămuri toate aspectele jafului de 13 milioane de euro făcut pe seama muzeului.

Prof. dr. Ioan Piso

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.