Text de Dr. Alexandra Rusu, Muzeograf-Secția de Antropologie Urbană, Muzeul Mun. Bucuresti
“It’s a poor sort of memory that only works backwards,’ says the White Queen to Alice.”/ trad. “O memorie orientată doar spre trecut este una precară, spuse Regina Albă lui Alice.”
Transformările tehnologice fac parte dintr-un proces cultural complex, influenţând nu doar condiţiile materiale ale vieţii dar și modul în care ajungem să ne raportăm la axele majore ale existenței umane, îmbunătățind, augmentând sau relativizând.
Pe fondul unui val al inovaţiilor fără precedent în istorie suntem martorii unei etape autocatalitice, în care tehnologiile încep să se „hrănească” din noua cunoaştere pe care o generează, schiţând o lume a artefactelor fără de care relaţiile umane n-ar avea consistenţă. Presiunile care conduc spre inovare sunt exercitate, prin cumul, atât de activitatea oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor din diferite domenii cât și de contextul receptării, multe dintre descoperirile importante realizate de-a lungul timpului fiind rezultate-sinteză ale unor șiruri de experimente și lanturi ale cunoașterii de tip încercare-eroare.
Dinamica schimbărilor tehnologice este circumscrisă de momentul tehnologic, o inerție revelatoare prin care o tehnlogie ajunsă la maturitate dobândește statut, determinând alegeri individuale şi influenţând ţesătura schimbărilor istorice. Coroborat, la nivelul societății acţionează încă acea „forță a păstrării” despre care vorbea Paul Sartori la începutul secolului al XX-lea, o energie construită pe încărcătura magică pe care acţiunile şi gesturile tehnologice le mai încorporează încă. Artefactele tehnologice contribuie la conturarea unui ritm al istoriei personale, construind relaţii, interacţiuni care au drept scop păstrarea echilibrului în ansamblul societăţii.
Patrimoniul acţionează în același sens, asemenea memoriei: uneşte trecutul cu prezentul şi ne cuprinde într-un ansamblu coerent, inducând sentimentul apartenenţei şi al constanţei. Avem nevoie de spaţii şi acţiuni care să ne conecteze cu trecutul și viitorul pentru a găsi un echilibru între lumea informaţională a hipermodernității, în care sinele se dizolvă într-un flux de date, şi nevoia de a ne afirma identitatea. Astfel de spații ale memoriei sunt muzeele.
În contextul tehnologic descris parcursul muzeal al Casei Filipescu-Cesianu ne invită să dialogăm cu o serie de micro-narațiuni ale tehnicilor definitorii din ultimul secol. Obiectele sunt astfel alese încât să marcheze momente de inovație în domenii precum iluminatul, audio-vizualul și telecomunicațiile iar retorica discursului ne dezvăluie prezența lor în chip de metafore, “ancore” pentru conexiunile antropologice. Spațiul urban devine un creuzet al transformărilor tehnologice, care la rândul lor modifică aspecte ale vieții intime, familiale și sociale.
Fiecare narațiune presupune și o prognoză, o invitație la reflecție asupra traictoriei inovației tehnologice, a implicațiilor societale sau la nivel individual, atât fizice cât și spirituale. Puterea inovației tehnologice a schimbat fundamental percepția valorilor şi reperele culturale cuprinse, constantă fiind schimbarea pe care trebuie să ne-o asumăm activ și, binențeles, critic. Vă așteptăm la Muzeul Vârstelor pentru a vă formula propria narațiune asupra viitorului tehnologic, un prilej de dialog între generații!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.