Printre tipografiile care au funcționat în București în epoca domniilor fanariote (1716-1821) se numără și Tipografia domnească.
Constantin Mavrocordat a fost singurul dintre domnii fanarioți care a reactivat această tipografie, închisă după sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Constantin Mavrocordat considera tiparul un ajutor prețios în proiectele sale de reformare a societății și de dezvoltare a învățământului. A cerut înalților ierarhi să înființeze școli și tipografii și să editeze cărțile liturgice necesare oficierii cultului în limba română. Când activitatea Tipografiei Mitropoliei s-a întrerupt temporar, a dispus deschiderea Tipografiei Școlii Văcăreștilor în 1741 și a Tipografiei domnești în 1745. Dorinţa domnului era ca tipografiile țării să lucreze neîntrerupt, astfel încât cărţile de slujbă și de învățătură să ajungă în toate bisericile şi în mâinile tuturor preoţilor ortodocși, pentru întărirea credinței și risipirea întunericului neștiinței.
În timpul celei de-a patra domnii în Țara Românească (iulie 1744-aprilie 1748), Constantin Mavrocordat i-a poruncit meșterului tipograf popa Stoica Iacovici să pună în funcțiune Tipografia domnească. Utilajul tipografic a fost reparat, slovele au fost reînnoite și ce lipsea s-a completat prin împrumut de la Tipografia Mitropoliei, care se afla în repaus din 1744.
Prima carte tipărită cu porunca domnului” în 1745 a fost Pravoslavnica mărturisire. Era a doua ediție în limba română, după cea imprimată în 1691 la Tipografia domnească de la Episcopia Buzăului, cu cheltuiala lui Constantin Brâncoveanu. Au urmat apoi trei cărți liturgice, o Psaltire tot în 1745 iar în 1746 un Octoih şi un Liturghier. Toate au apărut cu blagoslovenia mitropolitului Neofit Cretanul (1738-1753), dar fără predoslovii şi fără indicarea numelui celui care a oferit fondurile necesare tipăririi. Toate au fost imprimate de popa Stoica și este foarte posibil ca el să fi fost și editorul lor. În cursul anului 1746 au mai apărut alte două cărţi bisericești tipărite de Stoica Iacovici, însă fără indicarea tipografiei şi editorului: ediţia a doua din cuvintele Sf. Ioan Gură de Aur, Mărgăritare şi Triodul. Faptul că la acea dată nu funcţiona altă tipografie în București pledează pentru înscrierea lor pe lista cărţilor imprimate de asemenea la Tipografia domnească de popa Stoica Iacovici cu fonduri proprii.
Fig. 3-4: Fila de titlu, stema lui Constantin Mavrocordat și versurile omagiale din Triodul tipărit în 1746 (exemplar din Biblioteca MMB)
„Stihurile politice” care însoțesc gravura cu stema domnească a lui Constantin Mavrocordat de pe fila de titlu verso a Triodului reproduc pe cele dedicate lui Constantin Brâncoveanu din Triodul publicat în 1700 la Tipografia Episcopiei de la Buzău: „Bună tocmire vedem, Doamne Constantine/Că numele-ți cu fapta-ți are întru tine/Când Constantin tărie, stare închipuiește/Ce și din buna-ți faptă chiar se dovedește/Că tare stai și grijești de casele sfinte/Și de podoabele ei din suflet fierbinte/Cărți tipărind țării pre limba rumânească/ Dumnezeu a mari daruri să te învrednicească/Avea-vei Măria ta nemuritoriu nume/Ca și sfântul Constantin într-această lume/ Slăvi-vor cei următori prea sfânta Troiță/Neuitându-ți numele cel de bună viță”.
Tipografia domnească și-a încetat definitiv existența în 1746, iar Tipografia Mitropoliei și-a reluat activitatea în 1747. După ce în aprilie 1748 Constantin Mavrocordat a fost strămutat pe tronul Moldovei, domnul care i-a urmat, Grigore al II-lea Ghica (1748-1752) a dăruit inventarul Tipografiei domnești mitropolitului Neofit Cretanul la 3 aprilie 1749.
articol scris de Daniela Lupu, Șef Serviciu Documentare, Bibliotecă, Arhivă, Muzeul Municipiului București
Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 15 decembrie 1769, Iași, Moldova) a fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei .
Constantin Mavrocordat s-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol și a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al Pulheriei Tzuchi/Ciuchi/Tzukis, fiind crescut în țară. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri.
A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. În 1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova.
În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).
S-a îngrijit atat de școlile existente, cat si de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.
Ce frumos, sa tot citesti despre marii ctitori ai Romaniei !