Ion Alexandru Ţiriac a decis retragerea cererii de chemare în judecată a statului român pentru reţinerea sa timp de nouă ore în 2009, întrucât consideră că perpetuarea în instanţă a acestui subiect ar crea o nouă traumă lui şi familiei, demersul fiind util pentru liniştea sa şi a celor apropiaţi.
„Retragerea cererii de chemare în judecată a Statului Român vine pe fondul intenţiei mele de a refuza alimentarea oricărei alte situaţii tensionate în viaţa mea profesională şi personală, pe fondul unei lupte cu un sistem juridic greoi, obtuz şi tergiversant. După cinci ani de tratament inadecvat, gratuit şi nelegal aplicat împotriva mea de către sistemul juridic românesc, astăzi consider că perpetuarea în instanţă a subiectului prejudicierii mele, pe fondul unei birocraţii exagerate, mi-ar crea, mie şi familiei mele, o nouă traumă. Acestea fiind spuse, consider mai util pentru liniştea mea şi a celor apropiaţi să retrag cererea de chemare în judecată a Statului Român”, afirmă Ion Alexandru Ţiriac, într-o declaraţie de presă remisă, miercuri, agenţiei MEDIAFAX.
Ţiriac se declară mulţumit că, prin acţiunea sa, a reuşit să atragă atenţia opiniei publice asupra „neajunsurilor Ministerului Public din România”.
„Este esenţial ca tratamentele nejustificate ce mi-au fost aplicate mie sau altor români (lucru certificat prin numărul semnificativ de dosare depuse de români la CEDO) să nu se transforme într-un precedent periculos, care nu aduce beneficii nici imaginii României, nici sistemului judiciar şi administrativ românesc”, consideră fiul omului de afaceri Ion Ţiriac.
El îşi reafirmă însă interesul în a oferi sprijin, „cu resursele proprii, în rezolvarea unor cauze similare, aparţinând unor cetăţeni abuzaţi din punct de vedere procedural şi juridic şi ale căror drepturi constituţionale au fost încălcate”.
Ion Alexandru Ţiriac a anunţat, în 13 ianuarie 2011, că a dat în judecată statul român, solicitând despăgubiri de 1.253.558, 06 euro şi 126.648 lei pentru reţinerea sa timp de nouă ore, în 2004, şi pentru îngrădirea dreptului la liberă circulaţie, aceste tratamente nejustificate fiindu-i aplicate pentru fapte care nu au existat.