Totuși, cum rămâne cu anticomunismul lui Nicușor Dan?

Îmi este foarte greu să înțeleg poziția președintelui Dan în chestiunea șefului SPP Pahonțu. Nicușor Dan are un istoric de poziționări ferme în ceea ce privește Revoluția din 1989, mineriadele, și în general, regimul comunist. Nu pot să înțeleg cum omul apropiat de asociațiile de revoluționari și de rezistența anticomunistă din Făgăraș alege azi să apere un general plasat de documente și mărturii în aparatul care a reprimat Revoluția din 1989 și mineriadele din 1990.

Îmi este, în general, foarte greu să dau o explicație rezonabilă pentru acțiunile acestui președinte: aceeași persoană care a trimis la CCR legea anti-fascism face apoi scut în jurul unui personaj ca Pahonțu, exponent al sistemului comunist de represiune.

Cred că, în acest moment, ceea ce nedumerește și dezamăgește foarte mult în cazul președintelui Dan este inconsecvența. Pe de o parte, inconsecvența în ochii celor care l-au văzut poate mai atașat de unele valori europene decât era în realitate atunci cand a încercat să împiedice intrarea în vigoare a legii anti-fascism. Inconsecvența în cazul Justitiei Capturate așa cum a arătat ancheta Recorder, căci așteptarea era ca președintele Dan să preia stindardul luptei pentru independența justiției. La fel în cazul numirii procurorilor șefi la parchete – surpriza a fost că președintele Dan a făcut numirile așa cum i-au fost servite, în ciuda protestelor societății civile din care făcuse și el parte în trecut.

Pe de altă parte, acum dovedește inconsecvență față de ceva ce părea de neînchipuit: apărarea celor implicați în reprimarea Revoluției din 1989 și a mineriadelor. Să fie asta linia roșie în ochii celor care l-au susținut de-a lungul timpului? Momentul rămâne cu atât mai tensionat cu cât, la momentul scrierii acestei opinii, dintre reacțiile publice lipsesc cele ale Asociației 21 decembrie 1989 și/sau a lui Teodor Mărieș ca președinte al acesteia, care l-au susținut de-a lungul timpului pe Nicușor Dan tocmai datorită poziției acestuia în ceea ce privește dosarele și memoria victimelor Revoluției și ale Mineriadelor.

Recunosc că poziționarea președintelui Dan în chestiunea Pahonțu devine din ce în ce mai greu de înțeles. Nu există doar o ruptură față de ceea ce știam despre Nicușor Dan înainte să devină președinte, acesta pare să acționeze inconsecvent în raport cu acțiunile sale anterioare întreprinse în calitate de președinte – vezi cazul legii Vexler.

Dacă explicația unora este că Nicușor Dan era sau a devenit un om al sistemului, mă întreb în continuare care e numitorul comun ce leagă acțiunile și poziționările lui Dan, atât ca președinte, cât și ca activist civic și politician înainte de a ajunge la Cotroceni. Pentru că anticomunismul lui Nicușor Dan era poate firul cel mai vizibil în activitatea acestuia, atât înainte de alegerea sa ca președinte, cât și după, și care mai dădea politicianului Dan oarece consecvență. 

Dacă toate aceste contradicții ne spun mai multe despre “sistem”, al cărui reprezentant pare să fi devenit Nicușor Dan, așa cum par să sugereze din ce în ce mai multe voci, rămâne de văzut. Cert este că anticomunismul lui Nicușor Dan rămăsese singura constantă din activitatea sa de până acum care nu fusese pusă sub semnul întrebării.

Așa că, până una alta, eu nu pot să nu mă întreb: oare cum va cinsti anul acesta președintele Dan memoria celor care au murit la Revoluția din 1989 depunând coroane de flori la Troița din Piața Universității avându-l lângă el, în continuare, pe generalul Pahonțu?