Tragedia putea fi evitată

După patru ani de la accidentul aviatic din Apuseni, în urma căruia au murit pilotul Adrian Iovan și o studentă, specialiștii au ajuns la un verdict dramatic: tragedia putea fi evitată.

Accidentul, petrecut pe 20 ianuarie 2014 în Munții Apuseni, a fost considerat, încă de la început, unul dintre cele mai ciudate accidente aviatice postdecembriste. Motiv pentru care această expertiză, întocmită de către Viorel Clapon, specialist în acest domeniu, s-a dovedit a fi una deosebit de laborioasă și a avut în vedere atât informațiile culese de la fața locului, cât și declarațiile martorilor. Fără a oferi prea multe detalii, specialistul a declarat că, deși expertiza poartă pecetea unui anumit secret profesional, aceasta a putut oferi răspunsuri la toate întrebările ce s-au ridicat de-a lungul timpului. Este vorba despre o expertiză extrem de complexă, întinsă pe circa 1.300 de pagini.

Ancheta Parchetului Militar

La un moment dat, s-a afirmat că una dintre cele mai importante cauze ale catastrofei a constat în faptul că pilotul comandant a pierdut contactul radio cu turnul de control din zonă. Motivul ar fi fost că una dintre antenele avionului, ce asigura această legătură, s-ar fi rupt. În cursul anului 2016, procurorii Secției Parchetelor Militare care au anchetat tragedia au cerut o  expertiză care să stabilească, în mod cât mai exact, momentul în care avionul pilotat de Iovan a pierdut legătura radio cu turnul de control, dar și momentul în care s-a rupt antena respectivă. Acest detaliu tehnic este deosebit de important, întrucât antena transmițătorului aflat la bordul avionului ar fi putut ajuta salvatorii să localizeze mult mai rapid epava avionului prăbușit. Expertul tehnic Viorel Clapon este convins că acum, după mai bine de patru ani de la tragedie, datele tehnice cuprinse în cele 1.300 de pagini ale documentului întocmit de el conduc la concluzia că nu a fost vorba doar despre o eroare umană care poate fi atribuită pilotului, cât și despre o serie de probleme de natură tehnică. Expertiza tehnică, alături de rezultatele obținute de către procurorii militari care investighează acest caz vor fi aduse la cunoștința supraviețuitorilor, pentru eventualitatea în care aceștia ar dori să facă obiecțiuni, dar mai ales pentru a se decide dacă întregul dosar va fi trimis în judecată.

Întrebări fără răspuns

Tragedia din Munții Apuseni s-a petrecut pe 20 ianuarie 2014, când un avion YR-BNP de tip BN 2A-Islander, care executa o cursă umanitară, a fost nevoit să efectueze o aterizare forțată, într-o zonă împădurită aflată la o altitudine de circa 1600 m, lângă satul Petreasa din comuna Horea, la granița dintre județele Cluj și Alba. Avionul, pilotat de comandantul Adrian Iovan și copilotul Răzvan Petrescu, transporta o echipă de cinci cadre medicale de la București către Oradea. În urma acelei tragedii au murit comandantul Iovan și studenta la medicină Aurelia Ion. Copilotul și cei patru medici au scăpat cu viață, dar cu răni destul de grave. Inițial, Raportul elaborat de Autoritatea națională de investigare a evenimentelor produse în aviația civilă, comunicat pe 9 octombrie 2015, a concluzionat că accidentul a fost cauzat de oprirea motoarelor din cauza givrajului sever al carburatoarelor motorului. De asemenea, s-a anunțat că printre elementele ce au determinat accidentul s-au numărat și evaluarea greșită a factorilor de risc specifici desfășurării acelui zbor, precum și mai multe decizii eronate pe care le-ar fi luat comandantul aeronavei. Tot atunci au fost puse în evidență și o serie de deficiențe care s-au petrecut în cursul operațiunilor de căutare și salvare a victimelor accidentului. Operațiunile s-au desfășurat cu întârziere, punând astfel în evidență o serie de deficiențe grave ale sistemului național responsabil de gestiunea unor situații de urgență. A fost vorba atât despre reglementări și proceduri specifice, cât și despre comunicarea defectuoasă între instituțiile care au responsabilități în asemenea situații critice. În urma acelor constatări, câteva persoane cu funcții de conducere în structurile responsabile pentru căutarea și salvarea victimelor și-au dat atunci demisia ori au fost eliberate din funcție.