Anul trecut, înainte de 1 Decembrie, am participat la o interesantă dezbatere, în Aula BCU, la care au participat, între alţii, prof. Ioan Scurtu, acad. Răzvan Theodorescu, gen. Mihai Ionescu şi mai mulţi istorici militari.
Eu am prezentat o comunicare despre Comitetul Naţional Român de la Paris şi despre publicaţiile sale. Vă prezint, în sinteză, conţinutul acelei comunicări:
„Discutăm, adesea, despre felul cum a fost pregătită Marea Unire în provinciile romanesti, despre felul în care oamenii politici din cele 3 provincii au gândit si au luptat pentru realizarea Marii Uniri. Cred însă că este interesant să vedem și felul în care a fost pregătită Marea Unire în diferite alte zone geografice, în mari capitale europene – la Paris, la Roma – sau în Statele Unite etc.
Eu nu doresc să mă refer, astăzi, în principal, la Comitetul Național de la Paris, comitet condus de Take Ionescu. Doresc, mai curând, să mă refer la o structură, mai puțin cunoscută, condusă inițial de cătreTraian Vuia, și anume Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, comitet care a tipărit, aproape un an, o revistă intitulată „La Transylvanie”. Era o revistă din care aflăm extraordinar de multe lucruri despre controversele legate de „mecanismul de realizare” a Marii Uniri. Este foarte interesant să vedem si felul în care pentru elita românească, oameni politici, oameni de cultură, Parisul a reprezentat un loc de realizare profesională sau de consacrare profesională. Referitor la Traian Vuia – în afară de realizările lui extraordinare în domeniul aviației, pe care nu știu să vi le explic – dar ele sunt cunoscute ca atare și nu are rost să vorbesc eu despre ele – el era și doctor în drept și a funcționat ca avocat, o vreme, iar la Paris a condus acest comitet care, inițial, se numea Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina. Asta era la început, în 30 aprilie 1918, când s-a creat acest comitet. Ulterior, la sfârșitul anului 1918 și începutul lui 1919, el era deja denumit Comitetul Național al Românilor din Transilvania, Banat și Bucovina.
Traian Vuia era el însuși bănățean. Născut în Banatul ce facea parte atunci din Imperiul austro-ungar, el avea cetățenie ungară la momentul acela. De aici, o primă problemă. Comitetul condus de Take Ionescu – și înființat de fapt de Guvernul român la Paris, încă din 1917 – își schimbase și el configurația în mai multe rânduri. Din el făcea parte de altfel și Nicolae Titulescu. Una dintre principalele probleme ale reprezentaților români din Franța era legată de felul în care puteau să mobilizeze în sprijinul cauzei româneşti elita politică franceză. De aceea, în comitetul de patronaj al acestei reviste figurau, spre exemplu, Eduard Herriot sau Henry Michel – președintele Comitetului franco-român, președintele Adunării Naționale din Franța. Era o încercare de a construi în jurul acestui comitet franco-român, cu sprijinul unor oameni politici importanți din Franța, o atmosferă politică favorabilă României, în perspectiva negocierilor viitoare pentru Tratatul de Pace. Lucrurile nu erau foarte simple pentru că, la Paris, funcționau mai multe comitete din așa-numitele „națiuni oprimate”. Erau naționalitățile sau națiunile, cum s-au numit, din Cehia, din Iugoslavia ș.a.m.d. care erau cuprinse în Imperiul Austro-Ungar și care, la Paris și la Roma, au avut o activitate extrem de intensă.
Problema se punea cum anume să se acționeze pentru că, în opinia lui Traian Vuia, trebuia să se meargă pe linia principiilor lui Wilson, și să se găsească elementele de legitimare pentru realizarea unirii cu Regatul, dar ținând seama de nevoia de a face acest lucru în doi pași; primul pas era realizarea independenței Transilvaniei, și ulterior, trebuia realizată unirea, ca entitate independentă, cu Regatul. Aceasta a fost deosebirea între el și D.Drăghicescu, de exemplu, un mare om de carte, dar și diplomat, care l-a însoțit pe Titulescu, mai târziu, în anii ’30-’32 la Geneva. Comitetul își avea sediul în apartamentul lui Drăghicescu de la Paris. A apărut la un moment dat o deosebire de vederi între Traian Vuia, care voia să meargă pe linia lui, aceea că reprezentarea Transilvaniei trebuie să se realizeze printr-o mișcare politică exclusivă a transilvănenilor şi care să fie recunoscuți de către puterile aliate, la fel ca cehii sau iugoslavii, și nu de către o reprezentanță a Regatului care, de fapt, nu ar fi avut legitimitate, construcție mai interesantă pe care el o explică și cu care Drăghicescu nu a fost de acord. Drăghicescu a mers pe ideea de a nu crea o tensiune cu comitetul lui Take Ionescu, despre care spunea Traian Vuia: „În definitiv ce vreți, acest comitet să ne reprezinte? Care are 10 liberali, 10 reprezentanți ai partidului conservator și doar 10 reprezentați ai acestui comitet național? Este anormal ca acest comitet să ne reprezinte in relația cu aliații. El ar putea sa reprezinte doar o structura morala, dar nu o structură care să fie structura politică de reprezentare”. Drăghicescu, care era secretar general, nefiind de acord cu Vuia, în aceste condiții și-a dat demisia, iar comitetul a trebuit să se mute într-un alt sediu.
Publicarea revistei „La Transylvanie” a continuat, dar cu tensiuni destul de mari. La Paris existau, de fapt, două publicații interesante, importante. Pe deoparte, această revistă „La Transylvanie”, dar mai exista și o revistă a coloniei românești din Paris, care se numea „La Roumanie” şi în care poziția lui Vuia fusese criticată dur, în ideea că el, la un moment dat, spunea că dacă s-ar întâmpla să nu se recunoască unirea cu Regatul, „să obținem cel puțin independența”. Sau, alternativ, spunea el, să creăm o federație cu sârbii și iugoslavii din fosta Austro-Ungarie, ceea ce era oarecum aberant. El şi-a cerut scuze pentru acest „exces de limbaj”, dar lucrurile erau deja lansate, și cei din colonia românească l-au atacat destul de dur. El s-a justificat, ulterior, în mai multe articole.
Sunt foarte interesante și scrisorile din revistă ale lui Vuia către Take Ionescu, în care îi solicită să ia în considerare că această structură, pe care el o construise, din 30 aprilie 1918, era cea care ar fi trebuit să aibă legitimitatea necesară, printr-o recunoaștere politică din partea autorităților franceze și din partea aliaților, pentru a reprezenta, de fapt, Transilvania la Conferința de pace. La începutul lui 1919, Traian Vuia și-a dat însă demisia din calitatea de membru al Comitetului Național, care devenise parte a Consiliului Național al Unității Românilor, coordonat de Take Ionescu. El îl va anunța pe Take Ionescu că, din cauza divergențelor de păreri privind reprezentarea și rolul acestui Consiliu, căruia Drăghicescu îi ceruse autodizolvarea, el iese și din comitetul condus de Take Ionescu.
Sunt foarte interesante şi articolele publicate în acea perioadă. Există, de exemplu, un articol al lui Traian Vuia despre Austro-Ungaria. El compara Austro-Ungaria cu Imperiul Otoman, ca structură, ca funcționalitate, și relevă faptul că celelalte mari puteri, timp de 40 de ani, au fost interesate într-un status quo, în păstrarea acestui imperiu. Scria el: „eu nu am nimic cu familia Habsburgilor. Ei pot să rămână, dar pe teritoriul lor, nu pe teritoriul nostru”.
Este relevant și faptul că revista, fiind publicată în Franța, are foarte multe pasaje care sunt cenzurate. Articolele sunt publicate cu spaţii negre, ceea ce arată că autoritățile erau destul de atente cu ceea ce se întâmpla în zona respectivă. Interesante sunt și relatările despre procesul lui Brătianu și al miniștrilor care nu recunoscuseră Tratatul de la București și felul în care Parlamentul de la Iași a creat o comisie ad hoc pentru a modifica legea răspunderii ministeriale, hotărând că toți acei miniștri pot fi arestați preventiv! De asemenea, li s-au făcut percheziții.
Sunt prezentate, în revistă, și alte elemente interesante, cum ar fi discursul lui Vaida din Parlamentul de la Budapesta și interpelările la adresa lui din partea reprezentanților unguri, fiind relevată poziția absolut extraordinară a lui Vaida și forța cu care susținea ideea unirii cu Regatul și întregirea în formula firească despre ”fiii care își regăsesc părinții”.
Un personaj spectaculos, alături de cei doi pe care i-am menționat, era un avocat care se numea Dumitru Comșa. El nu a avut o viață foarte lungă, a făcut parte din aceste echipe, a venit la București, după studiile la Paris, era profesor la o Școală de Științe Politice și Economice. A scris o teză de doctorat despre intervenția statului în economie, dar, plecând de la Marsilia către Constantinopol, în ianuarie 1919, pachebotul pe care se îmbarcase s-a lovit de o mină şi a explodat. Comşa şi-a pierdut viaţa în acel naufragiu. Un personaj interesant, așa cum rezultă din necrologul care apare într-una din reviste.
Am vrut să relev, în aceste scurte comentarii, frământările „coloniei” de români de la Paris, dar și ale oamenilor politici din Regat sau din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, în legătură cu modalitatea în care să se realizeze Marea Unire. Puncte de vedere diferite. Traian Vuia invoca, în permanență, elemente de drept internațional şi, în special, dreptul la autodeterminare. Îl felicită pe Iuliu Maniu pentru felul în care s-a realizat Adunarea de la Alba Iulia. El interpretează aceste lucruri ca fiind pe linia pe care el o sugerase. În orice caz, cred că acest capitol – cel al structurilor de sprijin româneşti din străinătate pentru Unire – merită un studiu mai aprofundat și că el ar trebui alăturat activităților altor structuri de intelectuali, de oameni politici, care au pregătit și au ajutat la realizarea Marii Uniri.
Nu inteleg de ce nu se ocupa,pe larg,de Comitetul National de la Paris condus de Take Ionescu,compus din eminente personalitati,cu intinse cunostinte de valoare internationala,care a avut un imens rol in explicarea si sustinerea pozitiei delegatiei Romaniei la tratativele de pace,ramanand pana astazi nelamurit de istorici,de ce Bratianu nu a inclus in delegatie pe acest mare om politic,pe care Clemenceau si Lloyd George il considerau un mare european.Pana si I.G.Duca,unul din cei mai apropiati colaboratori ai lui Ionel Bratianu il critica pe acesta,in memoriile sale,pentru un asemena gest,certamente pagubitor pentru apararea intereselor tarii noastre,dupa care,la moartea lui sa recunoasca faptul ca” mare a fost partea lui” in realizarea Marii Uniri.
Fiindca nu i se poate ierta (mai ales azi) ceea ce a spus-atat de convingator-marele politician despre „dusmanul natural” al romanilor
…vezi eseul lui Pamfil Seicaru(scris in 1972) despre „dusmanul natural al Romaniei”;se poate constata ca nu s-au schimbat decat aparentele(raportandu-ne atat la vremea lui Take Ionescu,cat si a lui Pamfil Seicaru)
…si (se poate citi)ceea ce a scris Take Ionescu la 1900 despre „dusmanul natural al Romaniei”;se poate constata cu usurinta de ce autorul (precum alti oameni valorosi ai acestei natii) se afla in continuare „sub herem”,cum zic evreii);cu amaraciune ne vom aminti=citind cele doua scrieri-cata dreptate avea Eminescu scriind „Glossa”…
Sunt putin confuz… Nu mai exista starea de RUSINE la unii infractori ?
in sfarsit scaparam de poza lui tariceanu. nu se compara cu ad.nastase, om cu o solida cultura.
Crezi ca este singurul destept din romania.Singurul hot destept poate !
Acum ca Djuvara s-a dus, ar fi interesant cum ar trata lucrurile un Boia si ai lui. Apa la moara ar avea din scrisorile lui Vuia, dar si din activitatea lui Maniu si ale altor ardeleni. Domnule Nastase, pe cine vedeti ca ar fi in stare de o asemenea intreprindere, cand o ura adanca s-a instalat pe crestele Carpatilor, cand media contribuie din plin la adancirea unei prapastii ce se coace fix de 100 ani? Radicalizarea la care s-a ajuns are si temeiuri justificate, nu doar de conjunctura, daca abia scapati de cizma grofilor de pe grumaz, multi ardeleni s-au opus unirii sau s-au aratat duplicitari (la fel ca azi).
Vuia se gândea la…1907 !Cînd 11.000 de țărani au fost uciși deoarece erau considerați agenți ai spionajului internațional…In acest timp, românii din Mărginimea Sibiului aveau in posesie 1,5 milioane oi…iar grofii n-aveau nimic împotrivă.
Vuia se opunea unirii, asa ca nu mai schimba vorba. Iar pe taranii din ‘907 i-a ucis ordinul neamtului, nemti care va fascineaza prosteste pe voi, aia atat de mult iubiti de grofi. Ca n-aveati voie sa intrati in orase sa va vindeti branza si ciubarele, asta n-o mai spui? Ca erati „valahi imputiti” ori „vite ingrate”, asta n-o mai spui?
Nu spune nimic nici despre „furcile” „montate”in locuri vizibile ,instrumente de educare a maselor (care?) atat de importante,incat sunt marcate si pe hartile elaborate in timpul lui Iosif alII-lea si a caror amintire e pastrata si azi in diferite toponime
Ca sa zicem asa,si-au primit „rasplata”..cam toti cei ce au avut un rol important in realizarea Unirii(si care mai traiau dupa 23 august 1944)au sfarsit in puscarie,Biserica Romana Unita a fost interzisa…s-a facut loc oamenilor „de tip nou”,cu o „inalta constiinta”care au dat tarii noi „elite”in locul celor condamnate si care,acum,desavarsesc ceea ce au inceput parintii lor cand au infiintat „tribunalele poporului”
Furcile montate la loc vizbil, pe dealuri ? Românii aveau deci ocazia să ajungă sus !!
Draghicescu a cam avut dreptate. Deducem asta din ce se intampla acum in Republica de la Moldova care e „independenta”, dar in realitate e inca in sfera de influenta a Rusiei. Sau din ceea ce s-a intamplat in fostele colonii britanice, franceze, etc.: before independence = after independence, cum a scris un colonist pe tabla.
Carevasazica,”planul liubimov”merge mai departe…
De cite ori Nastase scrie cite un articol sa isi exprima opinii,inteleg de ce a fost inlaturat si de ce este atita ura legata de el.Rominul nu suporta in fruntea lui on om destept, pregatit capabil.Se simte inferior si timorat,pentru ca nu se regaseste in lierul lui.De aia Basescu Dragnea ,Becali etc sunt acceptati, sunt row modele,pt ca sunt derbedei .Cind am intrebat pe cineva de ce l-a ales pe base a2-a oara ,mi-a zis:”pai e de-al nostru din popor”Asa e, cum e poporul sunt si liderii.Ardealu a reusit unirea tocmai pentru ca oamenii valorosi ai natiei s-au implicat in realizarea ei, au fost mai putine cozi de topor care sa de-a lovituri miselesti.Daca rominii vor continua asa, e posibil ,cu ajutorul noilor cozi de topor sa realizam dezunirea .Moral si faptic aproape fiecare roman e interesat doar de „burta ” lui si ar vinde bucatele de Romania la care da mai mult.
F. inteligenta observatie; majoritatea romanilor nu suporta langa ei pe unii mai instruiti, mai morali. Combinatia periculoasa de fudulie si prostie.
Destept la ce ma?La vandut resurse,,Bechtel,Sidex,Rompetrol ….Daca astia sant desteptii pt tine meritati sa dispareti ca Natie .
@Marco
Foarte corecta interventia ta. Felicitari! Sa-i admiri fara rezerve pe tradatorii de tara, este o semnatura data pentru moartea tarii.
Nici in Vechiul Regat ( vechi din 1881 ) romanii nu erau numerosi la orase. Orasele ( targurile)erau dominate numeric de alogeni, atat Valahia cat si in Moldova. E drept ca in sec XVIII romanii,ungurii,armenii,etc nu puteau locui la Sibiu decat in suburbii (preferabil de altfel, avand in vedere inghesuiala din cetate). In schimb, nici romanii nu dadeau voie sasilor sa locuiasca la Rasinari !!Asa ca erau chit !!!
Educat , limbaj elegant , vocabular bogat …. dar ce te faci ca-i hotz , bandit … de fapt un puscarias nenorocit …
Chestia cu subminarea ec. nationale i se potriveste de-o mie de ori lui nu lu’ Ceausescu .
De fapt , Ceausecu a fost mic copil la ciordeala fata de nenorocitzii astia in frunte lu Lakenzonu’ sef !
@Pirando:asta a fost pana la un moment dat;de exemplu,taranii din Rasinari obtin-in urma unui proces-dreptul ca asezarea lor sa fie socotita”comuna regala libera”,in virtutea unor onor ordine ale lui Iosif al II-lea;ca urmare,ei sunt socotiti oameni liberi ,isi pot valorifica produsele oriunde pe”pamanturile princiare”;daca aceste ordine ale imparatului au fost respectate in zonele in care era populatie saseasca/svabeasca,in zonele unde nobilimea maghiara avea putere,au fost …cum se obisnuieste;aceasta trtare „diferentiata’-pe zone-ar putea explica faptul ca acolo unde -ca urmare a politicii lui Iosif al II-lea oamenii au devenit liberi ,cu drepturi egale,sunt si in ziua de azi mai prospere decat aceslea unde privilegiile celor”superiori”s-au mentinut pana tarziu(Campia Transilvaniei,secuimea)
@Macapagal…:in general,erau montate la intrarea in orase ;de exemplu,harta”josefina” figureaza langa Turda 3 astfel de „furci”-probabil fiindca „asezarea nobililor” era inconjurata de sate de „dusmani”din toate partile;trebuie spus ca aceste „instrumente”destinate „inaltarii”(cum spui)romanilor,au fost desfiintate prin ordinul aceluiasi Iosif al II-lea,dar au cunoscut o „revenire”in timpul razboiului civil de la 1848,facand mai explicit sensul devizei „unio vagy halal”
Razvan Teodorescu? Academician de paie, dar cu mari merite in destabilizarea Romaniei.
Degeaba il tot promovati pe Nastase ca nu mai are sanse. Romanii nu au uitat.
Banuiesc ca ai fost invitat in calitate de fost puscarias.
ati vandut petromul austrieciilor .ce tupeu pe cotidianul si pe individ, dupa ce a vandut tara strainilor
Nastase e un refugiat din trecutul nefericitei tranzitii. Si e preocupat de alti nefericiti cu opinii caldicele. Si cam moi. Nu a explicat niciodata iubirea pentru sistemul de procuratori stalinistii din precursorul DNA. Si multe alte compromisuri proprii. Cauta analogii istorice si refugii culte.