Socialiștii ar fi vrut să distrugă rasa umană. Sau poate neo-marziștii. Sau poate neoliberalii, dragii de ei! Poate conservatorii, bine rujați, bine pomădați, purtând rochii de seară, cu bărbile lor pline de ruj, oh, da, ce bărbi aveau ei pline de ruj! Zburând pe deasupra munţilor, către București, de vreme ce vaporul meu se preschimbase într-un dirijabil, am zărit spionii care veneau şi ei de dincolo de orizontul vizibil vrând să se purifice în rafalele ploii. Se hârjoneau în largul mării înspumate. Se strigau unii pe alţii. Se stropeau. Se pregăteau să distrugă rasa umană bâgând fitile de dereglare hormonală și dereglare genetică. Se pregăteau să ne preschimne pe toți fie numai în femei, fie numai în bărbați. Se preschimbau în lei de mare sau în corali sau în fregate argintii care tăiau văzduhul cu graţie. Nici nu le trecea prin gând că, în curând, noi, moreaugarinii secretului, vom secretiza întregul univers plin de universuri. În zare, dincolo de inelul magic deschis peste mândrul București, se desfăşura dansul norilor trandafirii iar forţele maritime ale regatelor loiale occidentalelor produceau primele vârtejuri înspumate în carnea oceanului care spăla Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto, Agya, Era Ena, Ela, Salomar, Potocapetlan, Gruwald, Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola şi deșuchiatul Potal Pao. Tot felul de înjghebări citadine fantasmagorice, ce să mai vorbim!
Cerul se înroşise de-a binelea şi se auzea bubuitul tunurilor navale şi şuieratura torpilelor atât de periculoase. Nici vorbă despre înţelegerile de pace de o mie de ani din Potocapetlan, Gruwald, Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola, Potal Pao, Casemar, Gambria, Havo Mabuu, Pletora, Arbanian, Offa, Salsaa, Belodar, Mamola, Qungo, Patoree, Osibirias, Mazango, Basko Tan, Halveda, Deboo, Jian Hoa, Asembo, Runamar, Montella, Ebao, Timbo, Asudaan, Muna, Yatoo, Vinna, Qutomo, Aselan, Paserar, Wasso, Bonna, Kantom Pingall, Finotola Fanţi, Bohle, Forgossa, Atamaran, Gureba, Fantasa, Idilo şi certăreţul, ah certăreţul Hudacar! Nici vorbă de Pitoşkin!
Îmi era din ce în ce mai clar că ignoranţa şi prostia guvernantei imperiale ar putea duce la pierzanie navigatorii şi că minunata artă a navigaţiei se apropia de sfârşit de vreme ce inventaseră cu toţii un personaj ca Pitoşkin.
Să fi fost oare acest moment un act de descurajare strategică pus la cale de spionii din alte lumi? Circul acvatic din Marsila Mole avea o intrigă dinainte stabilită? Să fi fost o intrigă ţesută de un rebel din interiorul registrului nostru de navigaţie? Să fi fost o conspiraţie pusă la cale de acvatica oficială cea trandafirie aflată mână-n mână cu norii trandafirii veniţi de dincolo de orizontul vizibil? Erau oare norii nişte fiinţe fabuloase pe care universul plin de universuri le construise sau le născuse în dauna noastră, spre mirarea noastră? Eram oare, noi înşine, navigatori ai secretului traversând stări subtile de perplexitate? Oare structurile narative şi descriptive ale registrului de navigaţie fuseseră virusate până în adâncuri? Să fi fost o stare de insurgență a structurilor imaginare acvatice libere pe care le-am descoperit în călătoria aparentă către sensul ultim, dincolo de fascinantul inel magic pe care îl caută cu înfrigurare Gingullo Baloas şi despre care Pitoşkin îmi vorbise de nenumărate ori?
Stârnit de Fantafanora Fufelador, prinţesa peştilor din Bulbona, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Monte Carlito, Quadaoda, Berlin, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Moscova, Gugumbe, Kalamatahar şi aiuritoarea Kumbra Kumbrali, misteriosul Gingullo Baloas, secretarul lui Mataloman, profetul din Gamboa, a descoperit un uluitor înscris despre secretul nemuririi în biblioteca din San Gastrobal, afirmă martorii guamoburori în culegerile lor despre sărbătorile de iarnă pe care le-au publicat sub diverse titluri în Adavilla Villada, Beauburg şi Tagula Manokaan pentru a păcăli acvatica oficială cea trandafirie care nu vedea cu ochi buni păstrarea tradiţiei și care voia să ne rujeze pe toți, de-a valma, fără de oprire, într-o perfectă dereglare genetică, potrivită planurilor spionilor veniți de dinoclo de orizontul vizibil și care ardeau de nerăbdare să distrugă rasa umană.
Numele din această frază ar conţine o mulţime de chei secrete despre care arhivarii din Adavilla Villada spun că ar fi ţinute bine ascunse de ghilda zăpezilor sau de adepţii noului materialism sau de faunul Eblaskobiris din Aktheena. Se spune că la ultimele conferinţe decembrice nişte călugări din Kontir ar fi cerut un preţ piperat pe una dintre ele.
Conferinţele decembrice l-au purtat pe Mataloman, profetul din Gamboa, bun prieten al socialiștilor, către vestitul oraş care a ţinut piept sarazinilor vreme de o sută de zile şi care a cunoscut revelaţia luminilor răspândite de diamantele de lumină veche în 1675 îndată ce Cristophan Calumbus din Hatayo a debarcat nu departe de locul în care se afla astăzi mândrul Washawashingaon şi unde amiralul Obion Obao şi-a pierdut viaţa tunelând cu mentalul său o grozavă furtună de nisip care-şi făcea mendrele în golful Magona spre necazul norilor de zăpadă trandafirii din Gomanaozan şi spre bucuria lui Pitoşkin. Toate astea s-au întâmplat cu puţin timp înainte de noaptea de crăciun, cu puţin înainte de trecerea miraculoasă prin văzduh a fulgilor de nea din castelul îngheţat al norilor de zăpadă care se ridică dincolo de Viena.
Învăţase însă să convieţuiască cu fiinţa fabuloasă. Învăţase să respire ca în lumile acvatice din marea întunecime cum denumea el materia neagră de dincolo de orizontul vizibil pe care savanţii încă nu reuşiseră să o cunoască încă în vreun fel. Zece mii de ochi hulpavi au străpuns cu lumina lor semiobscuritatea încăperii aruncându-se hulpavi asupra teribilei cărţi, ce carte teribilă. Exact în acea clipă norii de zăpadă din Gomanaozan au răsărit de nu se ştie unde şi s-a pornit furtuna. Geamurile se zgâlţâiră. Barajele vibrară. O flacără argintie izbucni de sub talpa acoperişului cărămiziu sub care se adăpostea vestitul Politikon, protocolul tuturor politicienilor lumilor acvatice. Se auziră surlele apocalipsei. Surle şi tobe. Gata, dați-vă cu ruj! Ce mai așteptați!
Trăiască liberatea de a fi om normal!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.