După ce Raportul oficial al preşedintelui României, cea mai înaltă demnitate din statul nostru, a catalogat regimul comunist ca fiind nelegitim şi criminal, normal ar fi fost ca preşedintele ţării, în calitatea sa de arbitru al partidelor politice, să sugereze câteva proiecte legislative, între care cel mai legitim ar fi fost acela care ar fi lustrat câteva categorii de ofiţeri ai fostei Securităţi şi de foşti activişti ai PCR, interzicându-le participarea la viaţa politică pentru un număr de ani. Nu s-a întâmplat nimic de acest fel, ceea ce a colorat acel raport în cele mai stridente nuanţe de manipulare. Rezultă din concluzia Raportului că dimensiunea criminală a regimului comunist nu a fost realizată prin intermediul unor funcţionari de stat cu identitate umană, ci mai degrabă prin birocraţi cu identitate de şoricei de laborator.
Cei care au participat la redactarea acelui document s-ar fi cuvenit să fie în avangarda eforturilor de iniţiere a proiectelor legislative care să anuleze Everestul manipulatoriu al rosturilor Raportului. În cele din urmă, singurul rost eficace al Raportului a constat din exonerarea… şoriceilor de laborator de orice responsabilitate în vremea participării lor la sprijinirea unui regim criminal. Ceea ce ar fi trebuit să fie un coşmar moral pentru participanţii la redactarea Raportului.
Finalmente, Raportul a jucat rolul pe care l-a jucat şi raportul secret al lui Hruşciov despre stalinism: i-a exonerat pe stalinişti de toate păcatele puse în seama lui Stalin.
Despre Hruşciov se ştia că făcuse parte din prima linie a staliniştilor. Despre Băsescu nu se ştia că făcuse parte din linia a doua a securiştilor ceauşişti. Abia acum, în ultimele luni, s-a clarificat acest fapt. Dar pentru conducerea CNSAS el trebuia să fie clar încă din vremea Raportului. O grea povară neagră apasă asupra acelei conduceri.
Acum, după ce, de patru ori, Traian Băsescu a declarat, în fals faţă de propria sa conştiinţă, că n-a avut nicio treabă cu poliţia politică, fostul preşedinte a intrat într-o cursă electorală care îl obligă să declare din nou că are o conştiinţă curată: nu el a servit acel regim criminal chiar în funcţiunile sale criminale.
Mă întreb uneori cum îşi apără conştiinţa cei care, în conducerea CNSAS la vremea Raportului, au de explicat, acum, cum s-a putut întâmpla că nu au studiat cu atenţie cel mai important dosar aflat în custodia lor.
Niciun alt stat ex-comunist nu a condamnat comunismul printr-un raport non-juridic ori printr-o sentinţă judiciară. La ce a folosit Raportul nostru non-juridic dacă n-a putut avea urmări juridice? A convins intelighenţia noastră naivă că Băsescu are intenţii bune. Şi? Şi acest preşedinte a mantelat o Justiţie puternic politizată şi o nouă poliţie politică, cauţionat de neatenţia binevoitoare a acestei intelighenţii.
Îţi mai convine să fii purtător de conştiinţă când ai fost folosit într-o asemenea manipulare? Tot ce a putut spune una dintre aceste conştiinţe când Băsescu însuşi a pus umărul la demantelarea băsismului a fost: Mă despart de Băsescu, care, iată, joacă acum antibăsist. Saul din Tars nu mai avea dreptul să devină Pavel. Ucenicii lui Saul nu acceptau să le fie dezvăluită slăbiciunea de înger şi tăria de draci.
Busola moralităţii publice? Nordul discernământului etic a fost preluat de un isteric numit Ceauşescu şi de o gaşcă de mercenari. Păi?! Să nu mai zică nimeni că ironia sorţii nu are grijă de noi!
Din păcate, am rămas cu un vid de prestigii morale în viaţa publică. Şi cum orice vid de acest fel este imediat umplut, înlocuitorii de repere etice au ajuns să fie nişte figuri ce nu se pot impune nici măcar în mahalaua lor. Şi te întrebi dacă nu cumva regizorii prăpădului naţional au planificat şi acest dezastru.
Hai soktir golane ca ai nenorocit Romania!