În societatea românească, semnalul schimbărilor de atitudine şi înfăţişare l-a dat societatea aristocratică, iar în interiorul acesteia femeia a jucat rolul predominant.
În numai câţiva ani, între 1806-1812, societatea aristocratică bucureşteană s-a schimbat radical în resorturile sale private. Ocupaţia rusească de la acea vreme, cu balurile şi petrecerile care formau o obişnuinţă a aristocraţiei ruseşti europenizate, a fost cadrul propice pentru explozia care a împins femeia din gineceu în spaţiul public, pe care a început să-l domine şi să-i determine transformările.
Langeron scria, în jurnalul său de călătorie prin Valahia, că la 1806 mai întâlnea „multe femei purtând îmbrăcămintea orientală, trăind în case fără mobilă şi cu bărbaţi geloşi nevoie mare“. Însă revoluţia care s-a petrecut atunci a fost pe cât de rapidă, pe atât de completă: după un an, toate femeile din Moldova şi Ţara Românească au luat portul european. Mai mult, jupâniţele şi doamnele românce, „aflând că în ţările civilizate unei femei îi şedea bine să aibă un amant, şi-au luat câte doi, ca să fie cât mai la modă“. (Neagu Djuvara)
Ceva mai târziu, Laurençon a descris aceleaşi femei care „urmau cu sfinţenie“ moda de la Paris, dar, cu toate că erau înzestrate cu o fire plăcută şi cu forme fermecătoare, „nu primesc nici una din binefacerile educaţiei.“
Aceste schimbări au modificat şi reperele intimităţii. Astfel, soţii doamnelor şi jupâniţelor, mai vechi sau mai proaspeţi căsătoriţi, ca „să facă pe europenii civilizaţi“, încercau cu greu să nu pară geloşi, lăsând doamnelor, „împotriva voinţei şi obişnuinţei lor, o libertate fără margini“, act care „le supuneau fruntea la grele încercări“. Bucureştii cunoşteau un libertinaj ce era asemuit cu străvechea Capua romană.
Cum rafinamentul masculin este un barometru pentru reversul feminin al medaliei, putem concluziona printr-o comparaţie generică. În anii interbelici – şi cu 70-80 de ani mai devreme – , exista un rafinament vestimentar şi comportamental feminin în zona elitelor şi chiar pe alocuri, în clasele mijlocii. Şi asta, pentru că exista un corpus similar masculin consumator. Trendy-ul se resetează cu fiecare generație, iar această resetare filtrează traseul acestuia către obișnuit din ceea ce este nou și, adesea, aproape de limita de toleranță a unui sistem social, în general conservator. De pildă, moda tatuajului în perioada anilor 1950-1990 a fost mai degrabă un simbol cu mesaj tăinuit, un protest disimulat față de o ideologie și conveniențe sociale. Dar în următorii 25 de ani această modă s-a recalibrat într-un adevărat fenomen cultural, datorită noilor generații care hrănesc demografia adultă. Tot așa se petrece remodelarea comportamentelor, a preocupărilor, aspirațiilor în imediat, cu fiecare generație.
(Material realizat cu sprijinul Muzeului Municipiului București)
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.