Trump 2.0. Prezidențialismul imperial și Monarhia A.I.

Donald Trump a declarat într-un interviu de două ore pentru New York Times că nu mai recunoaște nicio organizație internațională sau dreptul public internațional. Pe un ton paternalist grav, anunță că SUA va reconstrui Venezuela într-un mod foarte profitabil pentru America și că doar „propria lui moralitatea și mintea lui” vor decide ce va face cu Groenlanda.

Capturarea dictatorului venezuelean Maduro la începutul anului 2026, amenințările la adresa Columbiei și avertizarea că va prelua Groenlanda cu riscul de a dezmembra NATO ilustrează cinismul, noua viziune, neoimperialismul președintelui SUA, ruptura de filosofia și ordinea liberală internațională bazată pe reguli. În interviu, Trump lasă să se înțeleagă că este capabil să dinamiteze relațiile tradiționale cu aliații săi europeni din NATO. De altfel, a descris organizația Atlanticului de Nord ca fiind „inutilă, irelevantă strategic și lipsită de putere fără SUA”, ezitând să răspundă clar la întrebarea reporterilor NYT ce alege între menținerea NATO și controlul asupra teritoriului danez: nu a indicat nicio clipă că Alianța Nord-Atlantică ar avea prioritate în agenda sa.

Construind despre sine imaginea „comandantului suprem”, șeful puterii executive americane, Trump, are – de facto – în subordine forța militară a celei mai puternice, mai antrenate pe teren și ultraperformante armate din lume. Imaginea lui publică de până la intrarea în politică, înainte de primul mandat prezidențial, era aceea a unui om de afaceri abil (proprietare de mari cazinouri& hoteluri), a unui magnat imobiliar și showman de succes: „The Apprentice” a consolidat în percepția publică americană brandul personal de CEO autoritar.

Trump 2.0 întelege perfect și cunoaște detaliat modul cum funcționează businessul și presa înțeleasă ca afacere (în opoziție cu interesul public), sistemul tradițional mass media neoliberală în goană după audiență cu orice preț și modul cum producțiile de televiziune urmăresc profitul din publicitate, într-o eră în care televiziunea tradițională se află sub presiune în competiția cu platformele de streaming/digitale.

Puterea executivă prezidențială

În cel de-al doilea mandat, Trump folosește la maxim puterea executivă prezidențială și impactul platformelor digitale sociale pentru a câștiga războiul percepțiilor din era postadevărului factual, ocupând agenda media tradițională cu producții de film hollywoodian. Episodul răpirii lui Maduro l-au propulsat pe Trump în postura de regizor și scenarist de show mediatic la scară mondială. Trăsătura fundamentală a loviturilor și acțiunilor sale mediatice: comunicarea din era Trump 2.0 este disruptivă și atinge un rating mondial. Lumea întreagă, publicul global, consumatorii de televiziune și de rețele sociale urmăresc conținutul video și comentează într-un spațiu public tot mai fragmentat și polarizat, în bulele din social media tot mai izolate, mai radicalizate și mai antagonizate, de progresiști și ultraconservatori.

Trump se bucură simultan de sprijinul Big Tech. CEO ai marilor companii AI concep, produc și alimentează administrația americană cu cele mai noi tehnologii digitale, cu sateliți informaționali, iar agențiile federale au acces la supravegherea în mediul informatic online, la sistemele de arhivare a datelor personale ale utilizatorilor platformelor sociale globale. „Marii Preoți” ai Big Tech i-au creionat lui Donald Trump și o ideologie: acceleraționismul (apăsarea pe pedala tehnologiei pentru a atinge cu mare viteză un viitor mai eficient economic și social) și Monarhia A.I. a lui Peter Thiel (și a altor antreprenori miliardari din Silicon Valley care văd lumea prin “lentile” de CEO) pe care le suprinde foarte bine Mihnea Măruţă, autorul cărții „Identitatea virtuală”. Pe scurt, înlocuirea sistemului republican cu un soi de monarhie tehnologizată.

În fapt, Barack Obama a fost „primul președinte internet” susținut de companii digitale și de cofondatori ai unor platforme de social media, precum Chris Hughes, cofondator Facebook. Republica 2.0 teoretizată de Cass Sunstein (despre cum internetul și social media afectează funcționarea democrației liberale), algoritmizarea informațională și fragmentarea opiniei publice dintr-una națională în cea actuală, tribală, s-a produs după 2008 în mediul online și a condus gradual la perspectiva anti-democratică a Monarhiei A.I. din era Trump.

Prezidențialism „imperial”

Donald Trump practică în al doilea mandat un tip de prezidențialism „imperial” și se prezintă în discursul public ca un fel de Monarh absolutist („Statul sunt eu”), un CEO Absolut nu doar la nivelul Americii, ci pe scară planetară: singura limită a puterii sale este „propria moralitate”, așa cum declară la NYT. Președintele SUA practică o politică externă a interesului național imediat (America First) și a avantajului economic direct, alianțele fiind utile doar cât timp sunt tranzacționale. Noua strategie este naționalistă, realistă și tranzacțională.

Ceea ce descrie pentru NYT este Noua Strategie de Securitate SUA pusă în practică de administrația Trump: expresia unei viziuni asupra puterii prezidențiale personalizate și nelimitate care anulează dreptul & instituțiile internaționale liberale în favoarea recurgerii la forța și tehnologia militară a puterii absolute a Monarhului digital/CEO absolut. Este concepția și practica sa despre noul „suveranism“ și naționalism american: doctrina „Donroe“/Monroe 2.0 materializată prin proprietate „ownership” – o logică imobiliară aplicată în geopolitică, cu care acționează astăzi în cazul Groenlanda.