Trump și populismul european: de la mumă, la ciumă

Anul 2025 a început cu un interviu realizat de miliardarul Elon Musk, pe atunci pregătindu-se să ocupe un loc important în administrația Donald Trump, cu Alice Weidel, lidera Alternativei pentru Germania. Interviul a fost considerat o formă de imixtiune în alegerile din Germania, programate o lună mai târziu. A fost momentul în care fostul comisar european Thierry Breton făcea controversata declarație privind ”aplicarea legilor în Europa” pentru eliminarea influențelor străine: ”Am făcut-o în România și, evident, dacă va fi necesar, și în Germania”.

Efectul Trump: de la entuziasm la dezumflare

Tot ce atingeau Donald Trump și viitoarea sa echipă, victorioși în alegerile din noiembrie 2024, părea să capete un impuls spre o victorie similară. A urmat discursul proaspătului vicepreședinte JD Vance la Conferința de Securitate de la Munchen. A fost ca un semnal de trezire pentru o Europă ce își uită valorile și tradițiile. Iar apoi totul s-a terminat.

Impulsul dat de America lui Trump s-a pierdut în Atlantic, în disputele comerciale începute în luna aprilie, în acordul comercial UE-SUA din luna august, umilitor pentru Europa și dezbătut și acum în Parlamentul European. Amenințările cu anexarea Groenlandei și războiul americano-israelian în Iran au adus relațiile la un minim record. Asta a afectat mult poziția partidelor populiste de dreapta din UE.

JD Vance nu a fost un sprijin pentru Orban

Vizita vicepreședintelui Vance la Budapesta, pentru susținerea pe ultima sută de metri a premierului Viktor Orban s-a dovedit cel puțin neinspirată. La fel și discursul său, care a trezit mai degrabă spiritul de fronda anti-Trump și anti-Orban al alegătorilor nehotărâți. Newsweek a analizat evoluția pieței pariurilor și a observat o prăbușire și mai abruptă a lui Viktor Orban în sondaje după susținerea primită din partea lui JD Vance.

Semnal de alarmă la Berlin

Alternativa pentru Germania a dat alarma. Politico scrie că lidera Alice Weidel le-a cerut deputaților săi să reducă vizitele în Statele Unite cu scopul de a cultiva legăturile cu mișcarea MAGA. Sondajele arată că germanii nu susțin administrația Trump. În ianuarie, doar 15% dintre germani erau favorabili. Asta poate explica și declarația AfD care a condamnat loviturile aeriene americane și israeliene asupra Iranului. AfD a avertizat că ”o nouă destabilizare în Orientul Mijlociu nu este în interesul Germaniei și trebuie oprită”. ”Donald Trump a început ca un președinte al păcii și va termina ca un președinte al războiului”, a spus copreședintele AfD, Tino Chrupalla.

Meloni, între loialitate și pragmatism

În Italia, Giorgia Meloni a acționat vreme de aproape un an ca un element de legătură între UE și administrația Trump. O parte din influența sa la Bruxelles pleca și de la această comunicare cu SUA, prin afinitatea ideologică. Acum, Meloni nu ezită să se distanțeze de Donald Trump. Disputa dintre Giorgia Meloni și Donald Trump a început după ce acesta din urmă l-a atacat pe papa american Leon al XIV-lea. A făcut-o din cauza criticilor la adresa războiului său din Iran. Această dispută este probabil cel mai bun lucru pentru popularitatea ei. Meloni a suferit o înfrângere la referendumul din martie privind reforma justiției.

A încercat apoi să-și consolideze autoritatea. Asocierea ei cu Trump și cu războiul din Golf, în care SUA și Israelul au pierdut clar pe frontul mediatic și al imaginii, a făcut-o vulnerabilă pe Meloni. Avea nevoie de o ocazie să intre într-un conflict cu Trump. Iar cel mai simplu mod de a intra într-o dispută cu un politician italian este să-l ataci pe Papă.

Meloni a mers și mai departe. A anunțat că acordul de cooperare în domeniul apărării pe care Italia îl are cu Israel nu va fi reînnoit după ce va expira în acest an. Acordul a fost încheiat inițial în 2006 și funcționează pe perioade de câte cinci ani, fiind reînnoit automat, cu excepția cazului în care una dintre țări decide altfel. Este o măsură similară cu cea luată de premierul socialist spaniol.

Naționaliștii francezi se distanțează strategic de Trump

Prezenți la inaugurarea administrației Trump, în ianuarie 2025, liderii Rassemblement National din Franța se agită acum pentru a evita ”capcana” apropierii de Trump în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2027. Încearcă să se distanțeze de Donald Trump. Liderul Jordan Bardella a criticat deschis ambițiile Washingtonului, inclusiv disputa privind Groenlanda, cerând reacții ferme din partea UE. Schimbarea de ton vine după un an în care RN a fost acuzat că a cultivat o apropiere de Trump. Figuri precum Eric Ciotti și-au retras declarațiile favorabile, iar Marine Le Pen a adoptat o poziție mai prudentă. Totuși, ambiguitățile persistă: partidul a întârziat să condamne acțiuni controversate ale administrației americane.

Războiul îl transformă pe Trump în carte perdantă în Marea Britanie

După pornirea războiului din Golf, și dreapta britanică care a cochetat cu Donald Trump se distanțează de președintele SUA. În 2024, liderul Reform UK, Nigel Farage, declara că-și dorește să devină premier cât mai repede. Dorea s-l prindă pe Donald Trump este la Casa Albă. În aprilie 2025, Farage spune: ”Cea mai importantă relație pentru noi este cea cu SUA, indiferent că la Casa Albă este Biden sau Trump”. David Frost, negociatorul britanic pentru Brexit, un susținător al lui Donald Trump, a ajuns să declare că președintelui SUA îi lipsește elementul moral și ”nu merită sprijin”. ”Trebuie trasă o linie morală, iar în această săptămână Trump a trecut dincolo de ea”, a spus Frost, pe 11 aprilie. Nigel Farage s-a declarat ”șocat” de amenințarea lui Trump cu distrugerea civilizației iraniene și a spus ca președintele ”a mers mult prea departe”.

„Internaționala” naționalistă, mai slabă decât cea liberală

Donald Trump a încercat să creeze o ”internațională” naționalistă transatlantică. A acționat pentru asta fostul consilier prezidențial Steve Bannon, încă din timpul primului mandat Trump. Rezultatul a fost sub cel al nedeclaratei internaționale liberale. Cea din urmă a fost ilustrată de discursul de la Davos 2026 al premierului canadian Mark Carney, fost guvernator al Băncii Angliei. O lecție vizitei electorale a vicepreședintelui SUA la Budapesta pare să fie că șansele naționaliștilor europeni ar putea fi sporite mai degrabă de câteva invective la adresa lor din partea administrației SUA, nu de susținerea lui Trump.

America lui Trump, superputerea egoistă

A doua lecție este că o ”internaționala” naționalistă aduce o contradicție în termeni. În primul an al celui de al doilea sau mandat, președintele Trump a redus și mai mult din încrederea aliaților în America ca lider global. Donald Trump a expus dedesubturile politicii externe americane din ultimele decenii când desființat USAID. A arătat ce se ascunde în spatele revoluțiilor ”spontane”. Dar Trump nu a ridicat nimic în locul a ceea ce a demolat. America nu pare diferită de Republica Populară Chineză – o superputere care își urmărește interesele.

Factorii care au dus la ascensiunea naționalismului în Europa sunt prezenți în continuare. Noul război al Americii îi potențează și mai mult – afectarea pe termen mediu a economiei globale printr-o criză a energiei. Populiștii nu sunt în recul. Suferă doar alianța lor cu America lui Trump. În 2025 a revenit la putere Andrej Babis în Cehia. Președinția Poloniei a rămas în mâna ultraconservatorilor eurosceptici conduși de Jaroslaw Kaczynski. Lecția primită din Ungaria este clară. Nu vor trebui să se mai bazeze pe ideologie și sentimente în relația cu actuala administrație SUA. Trebuie să apere interesele țărilor lor, prinse între imperii aflate în competiție. Dilema care rămâne este cea a viitorului prezenței unui NATO american care să acționeze ca pacificator între demonii care îi mai urmăresc încă pe aliații europeni.