Trump versus Fed. Ipocrizia bancherilor centrali

Revolta mare în rândul bancherilor centrali. Președintele Rezervei Federale din SUA (Fed) este anchetat de procurorii federali pentru prețul mare al renovării sediilor băncii centrale americane din New York (costuri estimate la 1,9 miliarde de dolari au ajuns la 2,5 miliarde). Jerome Powell a ripostat și a spus că este un atac la adresa independenței băncii centrale, un atac politic.

Conflictul Trump – Federal Reserve

Conflictul intre Donald Trump și Powell a început în primul mandat al actualului președinte. Powell se opune reducerii dobânzii sau o face puțin câte puțin. Dobânzile mai mici înseamnă consum mai mare. Mai înseamnă împrumuturi mai ieftine, de care americanii au nevoie pe fondul politicii vamale agresive a SUA, care duce la scumpiri. Dobânzile mai mici mai înseamnă împrumuturi mai ieftine pentru guvernul SUA, pentru a-și plăti creditorii, pentru că datoria publică record a SUA crește în continuare. Iar alegerile bat la ușa – noiembrie 2026.

”Băncile centrale globale” sar în sprijinul Fed

„Independența băncilor centrale este un pilon al stabilității prețurilor, financiare și economice, în interesul cetățenilor pe care îi deservim. Prin urmare, este esențial să păstrăm această independență, cu respect deplin pentru statul de drept și responsabilitatea democratică”, se arată într-o declarație semnată de ”băncile centrale globale”, după cum scrie The Guardian.

Este semnată de noua guvernatori. Sunt guvernatorii Băncii Angliei, Australiei, Suediei, Danemarcei, Elveției, Braziliei, Coreei de Sud, Canadei, plus președinta Băncii Centrale Europene. Cu toții plâng pe umărul lui Powell și spun că este ”un coleg respectat care este apreciat de toți cei care au lucrat cu el”, cu un ”angajament de nezdruncinat față de interesul public”. Sunt bănci centrale ale unor state care au relații tensionate cu SUA. Este vorba despre amenințări cu anexări de teritorii (Danemarca, chiar Canada), criticarea capturării președintelui Venezuelei (Brazilia).

Ipocrizia președintelui Fed

În America, senatoarea democrată Elizabeth Warren, din Comisia pentru Bănci si Afaceri Urbane, a sărit imediat în sprijinul lui Powell și l-a atacat pe președintele Donald Trump care a pus procurorii pe urma sa. A denunțat ”folosirea instrumentelor politice pentru a influența Fed”, ceea ce pune în pericol independența băncii centrale. Mandatul lui Powell în fruntea Fed se va încheia oricum în luna mai 2026, însă acesta poate rămâne în funcție până în toamnă. Donald Trump încearcă să-i grăbească plecarea.

Susținerea lui Jerome Powell ar fi admirabilă dacă nu ar fi ipocrită. Independența băncilor centrale este cel mult relativă, daca nu chiar inexistentă. Iar asta cu acordul bancherilor centrali, nu în urma unor presiuni politice împotriva lor. În al doilea rând, cazul lui Powell și al banilor cheltuiți pentru renovarea sediilor nu este unic și nu doar o administrație republicană a pus asemenea presiuni asupra vreunui guvernator din Consiliul Federal Reserve.

Fed, de partea guvernelor care se îndatorează

În Statele Unite și aiurea, băncile centrale trebuie să controleze inflația. În SUA, o atenție mai mare este acordată tradițional de Federal Reserve și șomajului. Începând de la criza financiară din 2008, băncile centrale, Federal Reserve inclusă, nu mai sunt independente și au alte obiective. De atunci, băncile centrale sunt de partea etatismului și a guvernelor care sporesc cheltuielile, datoria publică și taxele. Când un guvern dorește să reducă taxele, banca centrala contraatacă – asta s-a întâmplat în Marea Britanie cu efemerul guvern condus de Liz Truss.

Ceva similar se întâmplă în Statele Unite între administrația Trump și președintele Fed Jerome Powell. Banca centrală nu mai funcționează ca o frână pentru excesele guvernului. Când guvernul SUA cere reducerea dobânzii, Fed răspunde că inflația nu este suficient de scăzută. Însă Fed, ca și Banca Centrală Europeana sunt răspunzătoare pentru creșterea cu circa de 25% a prețurilor de consum, în intervalul 2021-2025. Băncile centrale au făcut ca inflația să crească (iar asta este impozit pe sărăcie, după cum consideră mulți economiști) când guvernele au cheltuit mult. Dar asta nu a avut vreun efect pozitiv, câtă vreme aceiași bancheri centrali au permis guvernelor să cheltuiască și mai mult.  Iar apoi au majorat dobânzile și au afectat astfel afacerile mici și mijlocii. Critica taberei pro-Trump este că nu astfel acționează o bancă centrală independentă, ci o bancă centrală dependentă de etatism.

Băncile centrale țin cu statul intervenționist

”Băncile centrale au trecut de la rolul de autorități monetare independente, care protejau puterea de cumpărare a monedei și controlau inflația, la a rolul de facilitatori ai distribuirii datoriei guvernamentale în creștere și ai mascării insolvenței tot mai grave a guvernelor”, scrie economistul spaniol Daniel Lacalle.

Pe scurt, ultimii 15 ani au arătat că băncile centrale clamează că sunt independente și nu critică politica fiscală a guvernului doar atât timp cât guvernul nu reduce taxele. Când se întțâmplă asta, este război. Unul ca între Jerome Powell (numit guvernator Fed de Barack Obama și în fruntea Fed chiar de Donald Trump, în 2018).

Fed, o chestiune politică

Al doilea aspect ipocrit ține de interesele politice privind sistemul bancar central, un aspect care îi reduce și mai mult din presupusa independență. Senatoarea Elizabeth Warren a luptat mult pentru a obține, în 2022, demiterea lui Richard Clarida, vicepreședintele Fed. Nu a mai fost nevoie, pentru că acesta și-a dat demisia. Se întâmpla în timpul administrației Biden. A fost acuzat de tranzacționarea unor acțiuni și obligațiuni în 2020, chiar înainte ca Fed să facă anunțuri importante despre politica de redresare post-pandemie. A fost acuzat de un soi de inside trading de către Warren.

Episodul a fost uitat. Mediatizat este în schimb scandalul Lisa Cook, membră a consiliului guvernatorilor Fed, demisă de Donald Trump în 2025. A fost acuzată cu dovezi clare pentru declarații financiare false pentru credite ipotecare. Un american obișnuit poate ajunge la închisoare în acest fel. În schimb, atacat a fost președintele Trump, de către aceeași senatoare Warren. Unde este independența Fed, striga ea, uitând de cazul Clarida. Însă Lisa Cook a fost o numire pur politică, împinsă de Warren și președintele Joe Biden, pentru ca Consiliul Fed să aibă și o persoană de culoare, mai cu seamă o femeie. Avea zero experiență în politica monetară și multă experiență în istoria economică a afro-americanilor.

Cazurile Clarida și Cook arată că independența Federal Reserve este redusă și că acolo se fac multe jocuri politice, inclusiv corecte politic.

Vremea independenței băncilor centrale trece

Iar Statele Unite nu sunt un caz aparte. În 2018, guvernatorul băncii centrale a Sloveniei a demisionat după un scandal legat de ajutoarele date băncilor în 2013. În Letonia, un guvernator al băncii naționale a fost chiar reținut o perioadă, suspectat de corupție. În Lituania, parlamentul a supus la vot demiterea guvernatorului, pentru că nu a dat detalii despre criza financiară din 2008. Dar în România, Banca Centrala a dovedit că nu este afectat de puterea politică. Dacă nu cumva este mai puternică decat puterea politică.