Pe 5 iulie, președintele Turciei,Recep Tayyip Erdogan, l-a demis de guvernatorul băncii centrale. De luni de zile, președintele Donald Trump este în război deschis cu Jerome Powell președintele Federal Reserve, sistemul bancar american omolog băncilor centrale din Europa. Până și Banca Centrală Europeană a simțit colții puterii politice, în urmă cu o săptămână, când lidera Uniunii Creștin Democrate din Germania a declarat că viitoarea șefă a BCE, Christine Lagarde, ar trebui să ”direcționeze politica monetară astfel încât aceasta să respecte obiectivul principal al băncii – respectarea țintelor de inflație”.
Acesta este contextul în care agenția Bloomberg anunță că vremurile de glorie ale independenței băncilor centrale au apus. ”Ne place sau nu, trebuie să ne obișnuim cu noua normalitate a unor bănci centrale dependente, care urmăresc mereu reducerea dobânzilor și relaxarea cantitativă”, spune analistul Joachim Fels.
O scurtă trecere în revistă a situației bancherilor centrali din câteva state europene și americane realizată de site-ul Zerohedge arată că reducerea independenței băncilor centrale este din ce în ce mai evidentă.
În SUA, președintele Donald Trump este primul lider politic care intră în dispută directă cu președintele Federal Reserve, după mai bine de 30 de ani. Trump îi cere lui Jerome Powell să reducă dobânzile, să reia achiziția de obligațiuni. Trump încearcă să încurajeze Fed să i se alăture în războiul comercial cu China. Trump consideră că Beijingul și Europa își vor devaloriza monedele și cere Fed să combată această posibilă evoluție. În plus, Trump a numit doi noi membri în consiliul guvernatorilor Fed, noi membri care sunt de acord cu politica sa și ar putea susține planurile Casei Albe. Însă președintele Jerome Powell se opune și repetă mereu că va ignora orice comandă politică. Disputa a mers într-atât de departe încât Casa Albă a început să studieze modul în care îl poate demite pe președintele Fed.
În Turcia, președintele Erdogan nu a fost de acord cu politica monetară a băncii centrale și l-a demis pe guvernatorul Murat Cetinkaya, aflat aproape de finalul mandatului.
În Marea Britanie, guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, va avea de suferit mult în cazul în care noul guvern (ce va fi condus cel mai probabil de Boris Johnson, adeptul ieșirii din UE fără semnarea vreunui acord cu Bruxellesul) va reuși să reducă din consecințele negative ale Brexitului. Carney este împotriva ieșirii Marii Britanii din UE, ba chiar este considerat de unii conservaori radicali că se află în spatele așa-numitului ”project fear”, o campanie prin care publicul este bombardat cu scenarii dintre cele mai catastrofale în cazul părăsirii UE – o puternică recesiune, penurie de produse de maximă necesitate, prăbușirea lirei sterline.
În UE, președintele BCE Mario Draghi (aflat la final de mandat) a vorbit deseori despre atacurile politicienilor la adresa independenței băncii centrale de la Frankfurt. Independența BCE a fost susținută bine până în acest moment prin intermediul tratatelor, însă Germania și Olanda și-au întețit criticile împoriva politicii monetare mult prea laxe a lui Draghi. Cât o privește pe viitoarea șefă a BCE, Chrsitine Lagarde, ea a fost atenționată de Annegret Kramp-Karenbauer, succesoarea Angelei Merkel la conducerea CDU, că inflația este ”mult sub” ținta stabilită și că Lagarde trebuie să repare situația. Lagarde a fost atacată de alți lideri politici europeni pentru că nu are experiența necesară în politica monetară pentru a conduce o bancă centrală.
În Italia, guvernul dominat de Liga și Mișcarea de 5 Stele au criticat politica băncii centrale și a cerut reptarierea rezervelor de aur. Guvernul a mers și mai departe și l-a demis pe viceguvernatorul Salvatore Rossi, parte a unui plan de schimbare a conducerii băncii.
În Slovenia, guvernatorul Bostjan Jazbec a demisionat în 2018, după un scandal privind ajutoarele acordate băncilor în 2013. Slovenia este membră a zonei euro, iar Banca Centrală Europeană dat în judecată guvernul sloven pentru că a confiscat o serie de documete în urma unei percheziții la sediul băncii centrale de la Ljubljana.
În Letonia, guvernatorul Ilmars Rimsevics a fost ținta unei investigații pentru corupție și a fost chiar reținut o perioadă. Suspendarea sa din funcție a fost anulată de Curtea Europeană de Justiție, care a stabilit că acuzațiile împotriva sa au fost orchestrate de o serie de bănci nemulțumite de politica mai dură a guvernatorului împotriva spălării banilor.
În Lituania, guvernatorul Vitas Vasiliauskas a reușit să treacă de un vot al parlamentului pentru demiterea lui. A fost acuzat că nu a vrut să coopereze într-o anchetă parlamentara privind criza financiară din 2008. Inițiativa parlamentului de a-l demite nu a avut succes, însă este de notat că premierul Lituaniei a susținut mișcarea legislativului.
În Grecia, guvernatorul Yannis Stournaras a fost implicat într-un scandal legat de fapte de corupție din perioada în care nu era guvernator, în 2006. Este vorba de mite primite de politicieni și medici de la compania farmaceutică Novartis, care dorea să își asigure o pozitie dominantă pe piață, în ciuda prețurilor mai mari practicate. Guvernatorul susține că scandalul este orchestrat politic.
În Argentina, încercările de a crea o bancă centrală independetă par să se împotmolească în incertitudinea politica datorată alegerilor prezidențiale din octombrie. Președintele Mauricio Macri le-a cerut candidaților la prezidențiale să își asume angajamentul pentru o bancă centrală independentă. Niciunul nu a făcut acest lucru până acum.
Scurta trecere în revistă realizată de Zerohedge nu pomenește nimic despre banca centrală din România.
În România, guvernatorul Mugur Isărescu rezistă, ba chiar a avut parte de un consens politic cel puțin surprinzător pentru reînnoirea mandatului. A fost susținut de guvern, deși a criticat inițiativa PSD de a repatria rezervele de aur, așa cum s-a întâmplat în cazul Ungariei sau al Poloniei și așa cum doresc și guvernanții din Italia. Spre deosebire de tendințele observate în SUA, Italia, țările baltice, banca centrală din România a trecut ușor peste atacurile guvernului care i-a imputat faptul că reprezintă mai degrabă interesele băncilor străine. În România, banca centrală a dovedit că rămâne independentă față de puterea politică, daca nu cumva este mai puternică decât ea. Rămâne să mai dovedească că rămâne independentă și față de băncile străine cărora le ține umbrela si că nu apărarea intereselor lor este sursa acestei puteri.
Romania e singura tara est europeană care miroase inca toate duhoarea emanata de tremurânda Merkel si bosorogul Soros. Nicio mirare ca Il Capo Isarescu e butonat de la Banca Rothschild, și va mai sta mult și bine sa ne chinuie pentrucă suntem un popor de papă lapte . Cînd vom pune mina pe bita atunci vom scăpa de trădătorii vinduti evrei!or.
Unde-i ordin, nu-i tocmeala! Mai mult ca sigur ca Isarescu manat si de cei din familie ar fi dorit sa puna capat lungii sale parazitari a bancii nationale. S-ar fi pus la adapost si el dar si familia sa de clevetirile revarsate asupra lor de romani rai si nerecunoscatori. La varsta sa orice mosneag nealterat inca mintal de consecintele batranetii doreste un minim de repaos si liniste, mai ales in cazul sau pentru a-si putea rontai satisfacut agoniseala de-o viata. Dar se vede ca mosh Manole nu a beneficiat de ordinul de lasare la vatra.
Spun ca liderii PSD îl votează pe Isarescu la BNR dar ce vor sa aibă soarta lui Drăgnea
Cea mai mare frauda din istoria omenirii!!!! Un grup de banci private care au dreptul sa tipareasca bani fara vre-un control si acoperire si sa ii distribuie cui vor muschii lor, au dus la saracirea alora care muncesc si imbogatire proprietarilor bancilor. 50% din americani nu detin la sfarsitul virtii altceva decat datorii la acesti noi stapani de sclavi, aparati de binoame in diferite forme….
Statul roman are mai multe institutii. Daca fiecare ar fi independenta este ca si caruta cu 12 cai …..fiecare trage cand vrea si unde vrea. Dar trebuie sa fie un vizitiu care sa-i conduca …si asta este GUVERNUL.
„Rămâne să mai dovedească că rămâne independentă și față de băncile străine cărora le ține umbrela si că nu apărarea intereselor lor este sursa acestei puteri.”
Exact aia e sursa puterii lui.