Ucraina ar putea fi suspendată din Convenţia de la Aarhus dacă nu va îndeplini obligaţiile în privinţa canalului Bâstroe

Reuniunea Părţilor la Convenţia de la Aarhus, desfăşurată la Chişinău în perioada 29 iunie – 1 iulie, a constatat că Ucraina încalcă în continuare prevederile acestui organism de cooperare internaţională cu privire la proiectul canalului Bâstroe, primind un avertisment că va fi suspendată din drepturile şi privilegiile care îi revin în calitate de parte la această Convenţie cu ocazia viitoarei sesiuni din 2014, informează Ministerul român de Externe.

Constatările din cadrul celei de-a patra sesiuni a Reuniunii Părţilor la Convenţia de la Aarhus în privinţa proiectului Bâstroe al Ucrainei au fost făcute urmare a sesizărilor din partea României şi a unei organizaţii non-guvernamentale ucrainene, menţionează sursa citată.

În situaţia în care Ucraina va lua toate măsurile impuse de Reuniunea Părţilor cu ocazia celei de-a doua sesiuni (Alma Ata, 2005), avertismentul va putea fi ridicat la 1 iunie 2012.

De asemenea, în cadrul sesiunii din 29 iunie – 1 iulie 2011, statele părţi au ales candidatul propus de România şi de Uniunea Europeană în funcţia de membru al Comitetului de Conformare al Convenţiei, acesta fiind ambasadorul Ion Diaconu.

România şi o organizaţie non-guvernamentală ucraineană au sesizat în anul 2004 Comitetul de Conformare al Convenţiei de la Aarhus cu privire la încălcarea de către Ucraina a obligaţiilor care îi revin potrivit prevederilor Convenţiei în punerea în aplicare a proiectului canalului Bâstroe. În anii 2005 şi 2008, Reuniunile Părţilor la Convenţie au cerut Ucrainei să îşi respecte obligaţiile care îi revin ca parte la Convenţie.

Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţia privind mediul, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu a fost ratificată de România în anul 2000. Convenţia a fost adoptată la 25 iunie 1998 în cadrul Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa şi reprezintă singurul instrument internaţional dedicat în întregime implicării efective a cetăţenilor şi organizaţiilor non-guvernamentale din statele părţi în luarea deciziilor cu privire la probleme de mediu. Aceste organizaţii non-guvernamentale pot participa şi lua cuvântul în cadrul sesiunilor Reuniunii Părţilor sau sesiza Comitetul de Conformare dacă ele consideră că un stat parte nu îşi respectă obligaţiile.