UE poate pierde Balcanii pe mâna ei

În ultimele săptămâni, în statele din Balcani s-au întețit tensiunile. În Bulgaria și Macedonia de Nord au avut loc proteste împotriva acordului recent prin care parlamentul de la Skopje va trebui să modifice constituția pentru a recunoaște minoritatea bulgara, în timp ce Bulgaria nu va recunoaște limba macedoneană, însă nu se va mai opune aderării Macedoniei de Nord la UE. Apoi, această înțelegere intermediată de UE a fost unul dintre motivele pentru care a căzut guvernul de la Sofia, pe lângă criza energetică datorată întreruperii livrărilor de gaze din Rusia. Între timp, s-au întețit tensiunile dintre Kosovo și Serbia, iar Rusia a expulzat 14 diplomați bulgari.

”O privire superficială asupra acestor evenimente te poate face să le pui pe seama identității naționale – certuri datorate divergențelor dintre aceste state, problemelor lor economice și înapoierii culturale. Este greșit să vedem lucrurile astfel. Conceptele de teritoriu și sânge sunt aproape interzise în Vestul globalist, însă în restul lumii sunt elemente esențiale ale vieții sociale. Asta este cu atât mai valabil în Balcani. Politica centrelor globaliste de putere din Europa nu ține cont de asta. Din acest motiv, alți actori, în special Rusia, pot profita de faliile din regiune și își pot spori influența”, scrie Dominick Sansone, pentru The American Conservative.

Schimbările geopolitice actuale și politica UE după izbucnirea conflictului din Ucraina au oferit Rusiei o asemenea ocazie. În Balcani converg efectele aparatului supranațional arogant și ideologizat de la Bruxelles, ale deconectării dintre mentalitatea globalistă a elitelor conducătoare și națiunea organică, precum și ecourile istoriei. Moscova și regimul Putin aplică din nou un realism politic eficient pentru a submina proiectul European și pentru a semăna discordia într-o tabără antirusă deja fracturată. Ca de obicei, răspunsul Vestului este ineficient.

Legăturile ortodoxe, rădăcinile lingvistice comune, precum și istoria stăpânirii otomane face ca Macedonia de Nord, Serbia și Bulgaria să aibă niște afinități distincte de Europa de Vest. Toate cele trei țări (în special Serbia si Bulgaria) sunt mai înclinate spre Rusia decât restul Europei, iar asta se datorează acelorași legături.

Bulgaria nu a acceptat aderarea la UE a Macedoniei de Nord, din cauza unei dispute privind originile etnice și lingvistice. Ca de nenumărate,  instituțiile multilaterale ale Europei globaliste au mediat un acord. Președinta Ursula von der Leyen a cerut Macedoniei de Nord să facă concesii pentru ca procesul aderării să meargă mai departe. Din nou ca de obicei, acordul la care s-a ajuns nu mulțumește niciuna din părți și creează multe resentimente.

Începând din anii 1990, elita vestică le-a spus mereu țărilor balcanice să joace cât mai pașnic. A folosit pentru asta promisiunea dezvoltării economice, însă cu condiția reformării politice, economice și sociale. Însă, pe măsură ce scepticismul legat de forurile multilaterale de decizie a început să se răspândească în întreaga lume occidentală, repercusiunile politicilor ineficiente propyuse de tehnocrații europeni au devenit tot mai grave în Balcani.

Bulgaria are cea mai mică rată a aprobării deciziilor UE dintre toate cele 27 de state membre. Potrivit celui mai recent sondaj european, doar 39% dintre bulgari cred că UE ține cont de interesele țării lor, o scădere cu 9% față de 2021. Respectarea valorilor UE are a doua cea mai mică susținere din întreaga UE – o scădere cu 4% față de anul trecut. Si acceptarea integrării financiare și economice este mai slabă acum în Bulgaria. Doar 37% dintre bulgari susțin uniunea economică și monetara, iar 46% sunt împotriva monedei unice.

Această lipsă de încredere în UE, care se datorează în parte și corupției la nivel înalt din Bulgaria, este exacerbată de atitudinile culturale diferite. Birocrația tehnocrată de la Bruxelles, cea care dă tonul politicilor UE, este în mod evident orientată către stânga progresistă. Aspectele sociale, imigrația și problema energiei au fost ideologizate și prezentate sub formă globalistă – ”o singură lume, un singur popor”. Or, asta contrastează cu atitudinile și opiniile din Balcani.

Spre exemplu, un sondaj recent realizat de Pew Research arată că Bulgaria are cel mai mare procent al cetățenilor care nu vor ca homosexualitatea să fie acceptată în societate (48%) și al doilea cel mai mic procent al celor care cred că ar trebui acceptată (32%). Or, în Olanda avem un sprijin de 92% pentru acceptarea homosexualilor, în Franța sau Germania avem 86%. Apoi, doar 7% dintre bulgari cred că UE ar trebui să aibă o politică comună a migrației, cu 20% mai puțin decât în majoritatea statelor occidentale din UE.

Aceste orientări sunt și mai evidente în Serbia și Macedonia de Nord. Asta se datorează și revigorării credinței ortodoxe după anii comunismului, precum și istoriei ocupațiilor străine, care duc la o aversiune față de politica dictată de cvasi-imperiul condus de la Bruxelles. Nu trebuie uitate amintirile războaielor etnice din 1990 și de susținerea acordată de Vest musulmanilor din Kosovo împotriva Serbiei ortodoxe, precum și campania NATO de atunci.

Însă avantajele economice ale integrării europene au făcut ca aceste țări să accepte directivele Bruxellesului. Ridicarea standardului de trai și fluxurile financiare au fost o vreme argumente mai puternice decât cele culturale. Macedonia de Nord a acceptat ordinele unor personaje elitiste precum von der Leyen în speranța că va intra în club. Țara aceasta speră la o ridicare a nivelului de trai, având acum venituri medii de două ori mai mici decât în Bulgaria și de trei ori mai mici decât în Grecia.

Însă ideologia elitelor de la Bruxelles este că ele reprezintă antiteza politicilor naționaliste care sunt încă promovate în Balcani. Elitele de la Bruxelles ar vrea ca oamenii să-și bazeze identitatea pe sexualitate, nu pe etnie sau pe teritoriu. Oare, pe măsură ca avantajele economice încep să pălească, nu cumva cetățenii acestor țări se vor ridica împotriva liderilor lor politici care sacrifică identitatea națională pe altarul PIB-ului și investițiilor străine directe? A-ți vinde culturala pentru „progres” nu e ceva bun, însă dacă nu primești în schimb măcar ridicarea nivelului de trai, este limpede că va urma o revoltă.

Se adaugă nemulțumirile legate de solicitările Bruxellesului ca dezvoltarea economică să fie încetinită în numele unei ideologii ”verzi” de stânga. Preocuparea bulgarilor pentru mediu și sustenabilitate este mult mai redusă decât în Vest. Doar 55% dintre bulgari își doresc ca UE să aibă o politică energetică comună, iar asta se întâmpla înainte de războiul din Ucraina.

Ulterior a venit politica UE de a lovi economia rusa, chiar dacă asta afectează cele mai vulnerabile state membre, cele din sud-estul Europei. Poate că Bundestagul nu va fi criticat pentru că le cere cetățenilor germani să-si modifice stilul de viață pentru a-l penaliza pe Putin, însă la Sofia va fi mult mai greu de acceptat o asemenea politică. Rusia a oprit livrările de gaze spre Polonia și Bulgaria încă din luna aprilie. Președinta von der Leyen a cerut Bulgariei să nu accepte condițiile Rusiei, urmând calea Germaniei (o țară mult mai dezvoltată), în condițiile în care Bulgaria importă 80% din necesarul de gaze din Rusia, iar Germania importă 50%.

A urmat apoi decizia fostului premier Kiril Petkov de a expulza 70 de diplomați ruși, la finalul lunii iunie. Motivul a fost ”spionaj și acțiuni în dauna intereselor Bulgariei”. Însă opiniile bulgarilor față de Vladimir Putin sunt de departe cele mai pozitive din întreaga UE. Bulgaria este una dintre puținele țări în care au avut loc demonstrații în sprijinul Moscovei, după invazia din Ucraina. Având în vedere aceste opinii și dependența energetică, Rusia a calculat să lovească economic Bulgaria, pentru a produce discordie în UE.

Care a fost rezultatul? Președintele Rumen Radev, o personalitate oarecum pro-rusă, a dizolvat Parlamentul și a convocat alegeri generale în luna octombrie (după nu mai puțin de trei alegeri generale în cusrul anului 2021), după ce guvernul Petkov a pierdut un vot de încredere, pornind de la înțelegerea controversată cu Macedonia de Nord, de la incapacitatea de rezolva criza energetică și de la disputele privind livrarea de arme în Ucraina.

Premierul Petkov a studiat în Canada și are un master la Harvard. A avut și cetățenie canadiană, până în 2021, și a fost politicianul bulgar care a acționat cel mai mult pentru susținerea Ucrainei. Nu trebuie să mire că acest politician a pus demiterea guvernului său pe seama influenței Rusiei. A dat chiar vina pe ambasadorul Rusiei pentru căderea guvernului. Acum, Bulgaria este condusă de un guvern interimar care, probabil, va avea o poziție mai puțin fermă față de Rusia. Iar cel mai important este că se estimează că alegerile din octombrie vor aduce în parlament o coaliție și mai favorabilă Rusiei decât a existat în fostul legislativ. Din nou, Rusia a profitat de evoluțiile politice din regiune și a aplicat o strategie realistă abilă, în timp ce ideologia vestica nu face decât să încerce să convingă cetățenii să-și sacrifice economiile, să intre în recesiune și să accepte raționalizarea energiei, pentru că ”democrația” le cere să facă asta.

Bulgaria nu va renunța la UE și nici Macedonia de Nord nu va renunța la obiectivul aderării. Însă Kremlinul a arătat încă o dată că știe să profite de vulnerabilitățile proiectului european și ca acesta din urmă este în mod intrinsec un proiect slab, din cauza imperialismului său social. Poate că nu trece multa vreme până când identitatea și suveranitatea culturală vor redeveni mai importante decât beneficiile economice marginale.

Nu este sigur că lumea se va îndrepta către un control centralizat tehnocratic și către o apărare comuna. Deși războiul ruso-ucrainean a evidențiat solidaritatea alianței transatlantice, atitudinile culturale, sociale și religioase divergente nu vor dispărea prea curând. Instituțiile centralizate ale Europei Vestice vor să creeze o ordine globala care să anuleze diferențele culturale, or acestea sunt cele care contează cel mai mult în Balcani”.